Astăzi se împlineşte un an de când am picat lamentabil un interviu la Hyves, despre care nu o să vă povestesc pentru că mintea mea s-a chinuit din greu să şteargă amintirea. În schimb, peste o săptămână se face un an de la interviul pentru Optiver, cel care a mers un pic mai bine.
 
 Azi am fost în Amsterdam să caut un magazin de articole sportive. Imediat cum am ajuns în magazin, mi-am dat seama că am venit degeaba, pentru că erau preţuri foarte mari şi 50a‚¬ în plus la nişte încălţări de running nu îmi aduc o creştere a satisfacţiei proporţională, nici pe departe. În drumul către magazin am văzut ceva familiar, o serie de clădiri business pe lângă care anul trecut de 8 martie alergam ca un nebun înainte şi înapoi, pentru că întârziam la interviu şi habar nu aveam unde mă aflu. Hmm, amuzant, îmi spun.
 
 M-am întors la staţia de tren Amsterdam Zuid, de unde venisem, când fix pe strada din faţa gării văd fix bordura pe care mergeam anul trecut, când ieşisem din interviu fericit că nu o dădusem în bară. Am rămas perplex vreo 3 minute, zicându-mi constant că nu se poate, nu eram eu chiar aşa prost. Eram.
Anul trecut, trebuia să ajung la un interviu la firma Optiver.  Am luat trenul până în staţia Amsterdam AMSTEL, aflată la 5,3 kilometri distanţă şi am mers pe jos până la parcul WTC, cu un "mic" ocol   când am luat-o înainte şi m-am pierdut, aşa că a trebuit să alerg (în costum) înapoi de unde venisem şi am luat-o la nimereală la stânga, ceea ce s-a dovedit să fie inspirat până la urmă. Întârziasem 20 de minute.
Şi iată ce-aş fi putut să fac în schimb. Mi-a luat un an să descopăr asta.