Dacă nu-ţi convine România, n-ai decât să pleci dracului din ţară, ce pula mea stai şi contaminezi internetul cu dejecţiile tale regurgitate despre cât de căcat e ţara şi ce amfibieni căzuţi de pe scara evoluţionistă îi sunt locuitorii? De ce trebuie să-ţi citesc observaţiile patriotice în spiritul "nimeni nu face nimic, trebuie să schimbăm ceva!", "ţara asta e plină de laşi, mi-e ruşine că sunt român"? Apucă-te să vorbeşti engleză pe stradă, schimbă-ţi numele în buletin şi du-te, frate, strânge bani, împrumută de la bănci, fură, prostituează-te, orice, numai pleacă!
Dacă unii oameni nu sunt destul de buni pentru tine, sugerez să nu mai ai de-a face cu ei; procedează în aşa fel încât să nu mai cunoşti persoana respectivă. Nimeni nu a spus că a face un compromis în societate înseamnă să te prefaci că îţi plac oamenii pe care nu-i suporţi, aşa că nu vreau să te mai văd scremându-te de-un zâmbet de fiecare dată când mă vezi pe hol, gândindu-te că poate într-o zi o să ai nevoie de mine - nu se ştie niciodată, nu? Adună-ţi coloana vertebrală de pe jos şi nu mai fi o scursoare de om pentru că te-ai învăţat să fii ajutat de oameni.
Ce vrei tu de fapt, sex sau o relaţie? Nu ştii, pentru că te-a sucit la cap ultimul partener, nu mai ştii ce vrei, societatea îţi zice că e vârsta de cordit, prietenii te fac să te simţi stingher pentru că toţi sunt cuplaţi şi aşa merge treaba când înaintezi în vârstă. Ia-te de ceafă, da-ţi trei palme peste bot şi decide-te până la urmă ce vrei, să te fuţi sau să mergi la cumpărături cu cineva. Degeaba te ambalezi tu cu fluturaşii din stomac dacă pe ea o doare-n buca stângă. Dacă vrei ţinut de mână şi "baby", "iubiţel" "lumina ochilor mei" n-ai decât să întrebi, nu aştepta ca prostul până când întrebarea ta o să strice totul, dacă nu vrea, dă-o-n pula mea, mai sunt un miliard de femei superbe pe lumea asta, 5 miliarde de bărbaţi care ţi-ar face poftele. Dacă vrei doar un vagin moale şi umed în seara asta, o pulă tare (dacă ai noroc) şi durabilă, abordeaz-o cu tupeu sau zi-i direct în faţă, dacă e tip, se economiseşte mult timp şi efort, dă-l în mă-să, şi-aşa nu merită mai multă agitaţie, e doar o panaramă de om cu probleme cel puţin la fel de mari ca ale tale. Trezeşte-te la realitate.
Banii n-aduc fericirea? Asta pentru că nu-i ai şi nu vrei să plângi prea mult după ei, din când în când te amăgeşti cu citatele unor oameni necunoscuţi. Dacă vrei bani, munceşte ca un sclav, n-ai altă şansă. Dacă nu te lasă să munceşti, fă-ţi prieteni cu bani să te ajute când intri în căcat. Dacă vrei astfel de prieteni, trebuie să satisfaci două condiţii, să-ţi placă oamenii şi să nu pari sărac. Dacă vrei să le şi ceri bani, ia ultima firimitură de mândrie care ţi-a rămas, cacă-te pe ea şi dă-i foc.
Şi până la urmă, ce-i cu citatele astea, ai ajuns aşa retardat încât nu mai poţi să gândeşti pentru tine, trebuie să adopţi părerile altora? Toate profilele oamenilor pierduţi pe drum au câte-un citat care pare să dea tocmai bine. Se trezeşte vreun individ cu spirit de observaţie mai bun ca al tău, emite câteva păreri evidente despre lumea din jur şi dintr-o dată îl ridicăm la rangul de scriitor, pentru că noi suntem incapabili de a exprima aceleaşi adevăruri universale, suntem prea ocupaţi cu supravieţuirea în jungla asta şi nu ne dăm seama când personalitatea noastră a devenit un colaj prost din părerile altora, desene animate din copilărie şi ură pentru tot ce ne înconjoară, pentru că suntem nefericiţi, pe când mizerabilul din tine e produsul deciziilor greşite făcute de când te ştii.
Eşti fericit(ă)? Mă bucur pentru tine, împărtăşeşte-mi şi mie secretul.
19 Responses to Eşti fericit?
Ba, eu tocmai am realizat ca nu cunosc nici un om fericit.
wow...
eu cunosc, dar trebuie sa ii intrebi pe ei :)
si hei, unele citate chiar sunt impresionante!
masterpiece!
In ultima vreme chiar am fost fericita si nu pt. ca am reusit la examene sau banii au cazut din cer. Nu. Lucruri simple. Am fost la baschet si am ras pt. o luna intreaga.
mi se pare că o preconditie pentru fericirea din lucruri marunte e absenta piedicilor mari. daca nu te sacaie ceva major, sigur ca poti avea mici bucurii.
Uite un citat, cum iti place tie :)))
Nu toţi oamenii au pierdut naivitatea; de aceea nu toţi oamenii sunt nefericiţi.
Emil Cioran în Pe culmile disperări
eu cred ca toti oamenii au pierdut naivitatea. si chiar daca sunt inca intr-un bubble si n-au dat in nas cu realitatea, tot nu le garanteaza fericirea
Stai ca am mai gasit unul:
"Fericirea e o alegere personala. Oamenii care nu vor sa fie fericiti nu sunt"
Andreea Raicu
Eu sunt fericita in general, ma simt nefericita doar cand sunt singura. So banuiesc ca secretul e: find the bug and fix it :)
ok, you axed for it!
de ce traim? traim ca sa ne inecam intr-un subset minim de sentimente, sau ar trebui sa profitam din plin si sa trecem prin intreaga pleiada de sentimente umane, oricat de placute sau crude ar fi ele? si de ce sa inchidem ochii la toate relele prefacandu-ne ca totul e roz, in loc sa luam lumea drept ceea ce e, un desert imens cu mici oaze din loc in loc?
si daca te simti nefericita cand esti singura, umila-mi parere e ca nu te simti bine cu tine. de ce?
De ce traim nu stiu, nici nu stiu pe cine sa-ti zic sa intrebi. :)
Pentru mine conteaza foarte mult sentimentele.. dar cum sa-ti zic.. Sentimentele mele nu ma fac fericita. Vreau sa starnesc sentimente in alti oameni. De aici si pb cu singuratatea. :)
Dar pot sa inteleg daca pentru tine conteaza mai mult sentimentele tale. Suntem diferiti, avem altfel de spirite, am trait alte lucruri pana acum..
Si ar mai fi ceva.. imi place sa vad cum simt si inteleg altii viata (probabil aste e unul dintre motivele pentru care te citesc), in special mama, ce simte ea la cinzeci si.. de ani. Fiindca odata ea a fost ca mine, si eu intr-o zi o sa fiu ca ea.
Daca ea-mi zice sa iau in bascalie greutatile vietii, sa vad partea roz si sa ma fac ca nu aud etc. atunci prefer sa am incredere in ce-mi zice ea si sa nu-mi bat capul mai mult decat.. chiar trebuie.
nu am spus ca pentru mine conteaza sentimentele mele mai mult decat ale altora.
toti parintii fac asta, toata lumea e impotriva ideii de a descoperi pe propria piele. daca ar putea, orice parinte si-ar ascunde copilul de toata suferinta si nedreptatea din lume. probabil asa o sa facem si noi, daca nu cumva vom descoperi o metoda mai corecta.
eu n-am vrut sa invat pe propria piele, asa s-a intamplat. dar nici n-am vrut sa stau pe loc invartindu-ma intre aceleasi 3-4 senzatii mereu, sictir, panica, nemultumire si efemera ambitie.
„A fi fericit, nu-i un semn bun:
înseamnă că nefericirea a ratat ocazia;
o să vină cu trenul următor”
Marcel Ayme
Ma bucur ca ti-am redescoperit blogul. :)
I missed your thoughts.
~banana
Blogul tau debuteaza cu lipsa patriotismului, continua cu ridicarea in slavi a antisocialului si cu drama tinerilor care se afla in imposibilitatea de-a deosebi dragostea de sex, pune problema banilor si se incheie cu interogatia asupra fericirii! Sunt un pic data peste cap de multitudinea subiectelor abordate si desi mi-e teama ca o sa ma injuri...o sa-mi exprim si eu parerea...
1. Romanii isi iubesc tara, in genere. Ei au ce-au cu guvernantii. Nimeni nu pleaca in strainatate de bucurie. Sunt mii de familii destramate din acest motiv. Un computer de ultima generatie si un telefon de ultima fiţa nu tin locul parintilor sau daca tin...nu-si indeplinesc rolul cu succes.
2. Consider ca suntem intr-o situatie prea delicata ca sa alimentam conflicte interpersonale. Suntem fiinte sociale si nu vad nimic rau in asta. E bine ca facem eforturi sa pastram anumite legaturi.
3. Relatiile dubioase pe care tinerii, in special adolescentii le pun sub semnul iubirii...vor deveni, in scurta vreme, lectii de viata. Oricate 'directive' le vom da noi...vor afla cum stau lucrurile numai daca se lovesc de ele.
4. E greu sa vorbesti de fericire cand stresul e problema nationala, cand grijile cotidiene, lipsurile si frutrarile te acapareaza.
ma, tu ai citit de la inceput, n-ai ce face?!
adevarul e ca amestecatura asta e si in capul meu, nimic mai simplu. as putea sa scriu despre putine chestii, mai tematic, dar mi-e teama ca ma plafonez.
1. Romanii NU isi iubesc tara, nu in totalitate, zic eu. Romanii au o parere foarte proasta despre romani, ceea ce cantareste mult.
2. aici n-am inteles prea bine. nu pot sa spun decat ca eu nu prea sunt o fiinta sociala.
3. iubirea e floare la ureche, daca asta ar fi singura greutate de care ne-am lovi, viata ar fi roz-ish.
4. eu sunt stresat, am griji cotidiene, lipsuri, frustrari asa si-asa, dar nu sunt in tara. se pune?
a scuze, tu te refereai numai la postul asta :D credeam ca vorbeai de mai multe...
Nu...doar la acest post ma refeream. :)
Imi place si ultimul post, legat de personajele de film. Cred ca o sa fac si eu un blog similar.
Cred ca fericirea reprezinta indeplinirea viselor/target-urilor, unii isi doresc prea multe si uita sa fie fericiti; depinde si de fiecare daca isi doreste ceva posibil si daca are curajul sa lupte pentru asta. Nu am sti ce inseamna un invingator daca nu am sti ce e un invins si nu am sti ce e fericire daca nu am sti ce e tristetea. Pana la urma fericirea e o stare de bine, de siguranta ..
starea de bine se numeste multumire, teoretic fericirea ar trebui sa fie euforie, mai mult decat "cozy". dar cine mai stie... oare exista teoreticieni intr-ale fericirii ? o sub-ramura a filosofiei, purrhaps
Something to say?