Nu stiu daca vi s-a intamplat vreodata, dar eu ma simt periodic depasit de evenimente. E o senzatie neplacuta, cu siguranta. Feelingul ala cum ca nu apreciezi la adevarata importanta cacatul care ti se intampla, si mai tarziu vei vedea ca a fost un punct crucial si te vei mira cum a trecut peste tine fara sa-ti dai seama.
Tot timpul am parte de neplaceri din astea. Uite, de exemplu, am ajuns intr-o situatie in care m-am aglomerat cu temele si am vreo 5-6 de predat. Cel mai sumbru scenariu zice ca eu n-am sa intru in 2 examene daca nu predau temele respective. Stiu ca e pragul cel mai de jos, dar chestia asta ar putea avea un efect incalculabil asupra mea din toate punctele de vedere. Si eu parca nu realizez. Bine, am avut un scurt moment de panica mai devreme cand ma intinsesem in pat cu castile si parca ma durea juma de corp, cum a venit asa a trecut. Dar asta e doar un exemplu.
Scoala nu e totul. In schimb, sa ne gandim la lucruri mai ample cum ar fi deciziile profesionale sau, mai bine, cele personale. Amoroase. Uitandu-te inapoi, iti dai seama ca in seara aia ai fost la o rascruce, ai fost testat si ai fi putut fi pe un drum mult mai bun acum, acum probabil ti s-a dus sansa.
Unele lucruri nu sunt chibzuite cum ar trebui. Iti dai seama dupa ceva timp. Incepi sa rumegi la ele. Si le dai pe toate partile, vezi cu cat mai bine ai fi putut reactiona, te intristezi si mai mult, greselile tale iau amploare in mintea ta, si fara sa iti dai seama ai ramas cu o sechela care te va urmari tot restul vietii; regret dupa regret merge viata asta.
Sa nu v-aud zicand ca n-ati da timpul inapoi sa schimbati ceva, ar fi o mare ipocrizie.
Reformulez: daca ar fi sa dati timpul inapoi, cu siguranta ati schimba ceva.

this is a pretty good one