Sunt doua optiuni (reminiscente ale unui creier bicolor, sau mai bine zis binoncolor, in speta alb si negru). Pe de o parte, habar nu am ce inseamna maturizare/maturitate (procesul, drumul si scopul, destinatia). Fiind sub influenta conceptelor filosofice ale dublugânditului, pentru cine cunoaste, as zice ca ai ajuns la maturitate cand stii ce inseamna a fi matur, sau ce inseamna maturitate. Suna foarte simplu, in consecinta nu vei fi matur pana in momentul, bine fixat in timp, in care te vei opri 10 secunde si vei realiza "Sunt om mare si stiu si de ce".
O explicatie mult mai conventionala, ca tot ne plac regulile sociale, e ca maturizarea e procesul acumularii tuturor experientelor care "te fac barbat" - rog fetele sa ma scuze, de data asta e vorba de mine, sau de barbati in general. LA 22 de ani nu am pretentia nici macar sa le cunosc dupa nume, dar daca ar fi sa ghicesc as zice: primul barbierit, prima betie crunta, prima data cand faci sex, armata, odata ca niciodata, primul job, primii bani, prima bataie ... de-aici cam intru in ceatza, sper sa imi aduc aminte dimineata.
Nu imi mai vin in minte decat cateva chestii care, cred eu, m-ar fi maturizat mai repede, mergand pe varianta a doua: o familie cu stare materiala buna, mai mult de un frate, o sora, cu siguranta (de ce credeti ca vreau surioara?), in mod cert daca m-as fi nascut in alta tara. Un pic mai multa indrumare din partea parintilor catre un sport sau un joc mi-ar fi priit bine, iar.
Portia saptamanala de egocentrism.