De cateva zile, ma trezesc o data sau de doua ori intr-o zi cu cate un fir de par deranjant pe fata. Pana acum nu l-am gasit, m-am scuturat ca atunci cand m-am debarasat plin de groaza de paianjenul imaginar pe care il aveam pe spate undeva pe la 7-8 ani, de am urlat in gura mare si m-am sters si de copaci cu spatele...
Azi am gasit firul de par. Dupa cum puteti ghici, e al meu, din cap si ma intreb de ce. O fi de la faptul ca imi creste parul, ca beau cola cu chimicale, ca transpir mult sau ca dorm prea putin. Din comoditate, i blame the weird beaver.
In alte stiri, as putea spune ca mi se intampla chestii fara sa mi se intample propriu-zis ceva. As debita revoltat despre multe, oameni dificili spre imposibili, greseli in a caror infaptuire persist, naivitatea si credinta in prietenie (care, de altfel, m-a lasat la greu mai mereu - de fapt asta sigur o sa scriu), usi inchise si dead-enduri, plus o idiotenie facuta de mine azi: mi-am luat casti! ...proaste. A, si doi extraordinar de dubiosi s-au asezat chiar langa mine pe banca in plaza, n-am inteles exact, probabil aveau impresia ca sunt usor de furat, ce-i drept aveam bani in fiecare buzunar si ditamai rucsacu, da' ţeapă fraierilor, sunt patit! manca-mi-ati cucu.
Da. E un mod placut de a incheia un post.