Statie autobuz Apaca. Miros de pişat, dar asta stim cu totii. Aglomeratie si pur si simplu un sentiment de tara din lumea a treia. Apare un creol cu pantaloni scuri cu floricele. Cara dupa el un casetofon din care rasuna o manea, o sticla de Pepsi de 2,5 litri si o curva femeie. Trage nepasator din tigara chiar si in timp ce ma holbez la el, jumatate mirat jumatate din inertie.
Concluzia? Nu mai beti Pepsi ca ajungeti cocalari.
In eventualitatea, desi improbabila, dar demna de luat in considerare, a producerii unui eveniment tragic neprevazut in decursul experimentului recreerii conditiilor Big Bang, precum ar fi sugerat cei mai sceptici cu privire la aceasta simulare, consider necesar a-mi intocmi un testament riguros. Realizez, fiind in deplinatatea facultatilor mintale, inutilitatea acestui act digital in cazul extrem al disparitiei planetei Terra din sistemul solar, insa consider ca este datoria mea morala de a-l avea, nedorind ca in potentialele ultime clipe ale vietii mele sa fiu lipsit de umanitate sau sa desconsider complet toate regulile societatii stabilite ca urmare a secole de perfectionare.
In cele ce urmeaza, mentionez ca ratiunea ma impiedica a-mi declara in totalitate averea dar si celelalte posesiuni afective si intelectuale. Asta deoarece consider ca, spre deosebire de un act legal/juridic, un testament personal ar trebui sa contina si mosteniri morale si sentimentale, pentru ca nu e niciodata prea tarziu.
Pentru a ajunge la un compromis intre cele doua emisfere cerebrale, am luat decizia ca un draft in cadrul acestui blog sa contina adaugirile private la acest testament public, adaugiri care vor fi citite doar de catre persoanele alese si transmise mai departe.
Dispozitii:
Toate sumele in bani vor reveni familiei mele, mama, tata si fratele meu.
Aparatul foto ii ramane lui Mihai T.
Cele trei tigari din pachetul de pe masa mea raman lui Cretz.
Blogul meu il las Roxanei, cu mentiunea ca imputerniciti sunt Andra, Gelu si Anca. Daca Roxana va declina oferta, ii va reveni Minei.
Colectia de cutii de Cola din cele trei sertare ale biroului meu vor merge catre cautatorii prin gunoaie din Rio de Janeiro - care scotocesc tomberoane cautand cutii reciclabile; pe ale mele vor lua cativa dolari pentru a-si hrani familia.
Calculatorul personal ii va reveni fratelui meu, care il va pasa mai departe catre Florinel.
Mp3 playerul merge catre Andra, care nu are.
Piramida va fi expediata prioripost Alexandrei.
Brelocul desfacator de bere il las lui Gelu si toate cartile mele, putine dar bune, vor apartine Dianei.
Elicopterul primit cadou il va bucura pe Catalin si cravata pe Alexandra.
Contul meu de Yahoo revine merituosilor din seria aa fara probleme speciale, sa faca ce considera de cuviinta cu el.
Nu am alte averi decat poate sufletul, care in unele culturi se identifica cu inima/cordul in termeni medicali, organul central fara de care viata nu ar fi posibila. Lucru care oricum nu-mi apartine mie de ceva vreme deci nu il pot da.
Semnatura.
Deci nu pot sa va explic entuziasmul pe care l-am avut dupa cele 2-3 minute cat mi-a luat sa ma hotarasc sa merg in Amsterdam. Deci era genial, lucru care nu s-a diminuat (genialitatea faptului) nici pana acum, pt ca mi-a iesit si cazare si drum si combinatii, cel putin in teorie. Dar cineva tot trebuia sa-mi puna bete in roate.
Ei bine, Leonard Cohen s-a anuntat pe 21. Fuck you! De ce tocmai atunci, de ce nu in timpul saptamanii miercuri, de exemplu, cum ati pus si rockareli pe stadioane, de ce tocmai cand sunt eu plecat???
Nu, nu e destul. Vine si Snoop. Tot atunci, ca sa ma inciudeze pe mine. Pariu ca o sa spuna publicului cam asa: "We're sorry Mihai couldn't be here, tonight, we love you and we miss u, homie... NOT! Fo' shizzle". Numa tarani, sa mor eu...
Nu-i destul? Na sa va stea in gat, Zilele Bucurestiului!
Nu mai mentionez ca ma intorc exact cand e ziua maica-mii, deci cu siguranta voi lipsi de acasa atunci.
'steti nesimtiti, sa mor eu...
Cand eram prin liceu imi aduc aminte ca la orele de romana mai faceam din cand in cand liste pro si contra. Stiu ca mai faceam si cu alte ocazii cand eram mai mic, dar imi scapa contextul. Pentru capitolul neimpliniri, nu am destul spatiu. Nu e vorba de rateruri amoroase, nici vorba, astea se miros de la o posta pe blogul meu. Ci mai degraba cele profesionale. Facand abstractie de faptul ca (daca nu stiati, aflati acum) vreau sa fac de toate, tot timpul, foarte bine, fara compromisuri, decvi facand abstractie de asemenea utopii, inventariez in cele ce urmeaza cele mai mari regrete profesionale.
Fotbalul mi-a placut de mic. Problema cu asta e ca nu eram bun si asta era in principal datorita increderii scazute in mine - ce sa-i faci, eram un copil problematic. Am avut o tentativa, pe la 14-15 ani, sa merg la Otelul la una din grupe. Impreuna cu Traian n-am reusit sa gasim centrul de antrenamente. Asta e, copii prosti, ne-am ratat. As fi vrut sa fiu fundas. Regretul e cu atat mai mare cu cat acum sunt mai bun si stiu ca as putea (fi putut) fi mult mai bun, cu antrenament si viata sportiva.
Karate. In clasa 1 am facut un an de karate, am ajuns pe la 5 sau 6 dani, nu mai stiu exact. Centura galbena, nimic spectaculos, dupa ce am trecut prin tresele centurii albe. Imi aduc aminte ca m-am oferit sa fiu receptor al unui pumn in burta de la sensei, pentru testarea rezistentei. N-am fost slab, ceea ce era ceva. In perioada aia faceam 50 de flotari odata si aveam numai 10 la scoala. Si eram si frumos, sa fiu al naibii.
Timbre - geekish, stiu. Mie chiar imi placea sa colectionez timbre, am gasit si un tip care vindea, parea chiar entuziasmat sa gaseasca doi baieti carora le place, ne-a zis sa aducem si prieteni. N-a mai fost sa fie, s-a terminat la fel de brusc cum incepuse.
La admiterea in facultate aveam de ales intre automatica si calculatoare. Cred ca toti au pus mai intai programarea si abia apoi automatizarea, problema e ca abia am intrat la automatica. Acum lucrez ca programator, dar am avut un moment de cumpana cand mi-am dat seama ca as fi putut face automatica, microprogramare hardware, stuff like that, care ar fi fost cel putin la fel de interesante.
Imi place sa cred ca sunt multe domenii la care as fi bun si pe care le-as face din pasiune. In afara de facultatea de sport, care ar fi fost calea pavata catre o viata sanatoasa, as fi ales arhitectura, limbi straine, jurnalism (de fapt, jurnalismul l-as alege acum, atunci nu aveam nici in clin nici in maneca) si desigur ca mi-ar placea sa fac ce face si Tudor (poate nu pe aceeasi specializare, dar tot la ATF ceva care sa nu fie actorie) - evident, si de asta mi s-a facut pofta abia dupa ce l-am auzit pe el. Incepe sa se contureze din ce in ce mai puternic un master in afara si, de ce nu, o a doua facultate. Oare ma primesc cu medie mica?
Mi se pare un rateu complet faptul ca pana acum nu am avut o vacanta adevarata. Din aia in care sa mergi in Grecia, in Spania, in Amsterdam...... evident ca acum incep sa recuperez teren.
Imi pare rau pentru toate concertele la care am lipsit. Cred ca totul a inceput cu Fatboy Slim acum 2 ani. Nici nu tin minte cum m-am hotarat sa merg, dar a fost ca un magnet. Cred ca de fapt acum 2 ani au inceput concertele pe la noi. Am ratat Placebo (de care nu mi s-a spus...), Muse, Chemical Brothers, George Michael, Rolling Stones, Depeche Mode, si multe altele. Evident ca pe multe le-am regretat apoi, de aia incerc sa nu mai fac aceeasi greseala. Regret sa va spun ca am incercat Iron Maiden si nu s-a lipit de mine. Daca nu vrea, nu vrea.
Ce ma, nu v-ajunge sau ce? Mie mi se par destule...
Nimeni nu vrea să fie "the one". Nimeni nu e pregătit să-şi asume o astfel de responsabilitate. Numai când te gandeşti că cineva se dă de ceasul morţii şi nu poate trăi fără măcar bucăţele din tine, firmituri, orice poate să prindă, te ia cu ameţeli si începi să te simţi vinovat. E o povară prea mare şi cu siguranţă de nesuportat dacă sentimentul nu e reciproc (asta dacă sentimentele sunt reale şi nu rezultatul unor reacţii chimice nefaste în creier). Doar gândeşte-te câteva minute ce ai putea spune cuiva care îţi mărturiseşte cu sughiţuri că îi eşti iubirea vieţii şi nu poate trăi fără tine... ai lua-o la fugă de nebun!
S-a trezit un deştept englez să îngreuneze situaţia şi mai mult: Romeo se sinucide, neputând trăi fără Julieta. Ok, pe atunci nu aveai atâtea de unde alege, şi totuşi... Aţi văzut ce s-a întâmplat cu Julieta, nu mai putea trăi cu Romeo pe conştiinţă şi s-a sinucis. În spiritul romantismului vremii, autorul a ales să prezinte altfel faptele, ceea ce nu schimbă lucrurile cu nimic.
Fiecare căutăm pe cineva pe care sa iubim (traducere dupa Jim Carrey) dar nimeni nu vrea să fie subiectul adoraţiei altcuiva.
Morala?
Mi se cam face sila sa scriu pentru aceiasi oameni mereu, devine un cerc vicios care ma încercănează. Nu mai pot sa ma scol dimineata. In schimb seara e la fel ca acum 4 ani, plina de agitatie si vid. Atat combustibil ars pentru nimic, e de-a dreptul pacat. Pentru voi, adica, cei care N-ATI VRUT SA IESITI LA BERE CU MINE.
Iau lectii de voodoo.
In versiunea 1.5, s-au adaugat functionalitati precum Curvette, s-a facut o schimbare de design prin introducerea de noi skinuri (livrabile separat) precum puteti vedea , s-au abordat bugurile critice cum ar fi conditia fizica, sportul, sexul; inca se mai lucreaza la finalizarea lor, efortul estimat pentru taskurile astea este de trei saptamani.
Ma adaptez repede la noile provocari in materie si mereu vin cu ceva nou care sa tina loc de teambuilding, sudarea relatiilor intre multiplele personalitati. Urmeaza electrofish vineri. De concediul din septembrie nu zic nimic, deja toti cunoscutii pentru care scriu involuntar chestiile astea sunteti satui pana in gat de chestia asta.
La sfarsitul saptamanii am un interviu. Este preliminar doar, in urma lui voi primi o nota de la 1 la 10 care va fi (sper) trecuta in catalog. Testul final va fi la sfarsitul urmatoarei saptamani, cand se va contura pe ce post voi lucra in urmatorul an: cu sau fara prestanta.
Pentru urmatorul release au fost alocate sume record, depasind orice vis nebunesc de pana acum 2 ani. Conducerea insa a acordat credite fara buletin, doar pe buna credinta, populatiei largi, cititoare, in urma carora banca se afla intr-o situatie delicata de lipsa de lichiditati, vulnerabila la cresterile de petrol (da, al nivelului). Partea buna e ca banca isi ia bicicleta, intr-un fel sau altul. Daniel a zis ca nu i-o da, deci va trebui sa apeleze la Cicloteque saptamana asta candva (inca isi face curaj).
Inca ma chinui sa dau sange. Ati mai vazut 1,90 care sa se teama de vampiri in costume de asistente?
Cunosc prea multe persoane, cred. Stii ca, cunosti prea multe persoane atunci cand incerci destul de des sa eviti persoane. Inca nu sunt destul de sociabil sa mi-i fac pe toti prieteni si nu voi fi niciodata destul de alunecos incat sa vreau sa-mi fie prieteni.
Pe tine nu mai vreau sa te mai vad, nu ma intereseaza, daca te sun in cateva luni sa-mi aduci aminte de postul asta si sa-mi bati obrazul.
Imi cer mii de scuze celor carora n-am apucat sa le zic de comanda Threadless. Stiu ca asta e o ocazie buna sa aflati, pentru ca daca nu v-am zis nici n-aveati de unde sti, deci acum sigur va suparati, da' era doar de politete, nu prea-mi pasa. Imi pare cu adevarat rau doar pentru cateva persoane. Care nu prea mai citesc blogul, sau nu-si mai face simtita prezenta.
I'm bored.
Iata, am capatat primul meu comentator special:
sa dus taranu la bucuresti cu caruta..
borcane...borcane..nu stiu mah tarane ca in bucuresti carutele sunt interzise...ce dracu te tot miri ca te claxoneaza lumea si ca sa baga toti in fata ta..
dute dracu cu caruta ta cu tot la mamaieta la tara si plimbate pe tarla ...
1. Sa nu treci pe rosu decat in situatii de urgenta. Sa nu treci pe rosu daca nu sunt masini, sa nu treci pe rosu daca o fac si altii, sa nu treci pe rosu doar pentru ca ti-e lene sa te opresti.
2. Sa nu furi. Mai ales din camine unor studenti care nu ti-au facut nimic rau si care au singura vina de a avea adidasi noi.
3. Sa nu arunci gunoaie pe strada. Sa nu arunci pe jos, langa cos, pe masa, sub masa, in autobuz, nicaieri.
4. Sa nu deschizi geamurile intr-un autobuz cu aer conditionat. Pe bune, foloseste-ti creierul.
5. Sa nu mergi pe tot trotuarul in zig-zag cu mersul momâii, s-ar putea sa fie oameni care se grabesc in spatele tau. Sa nu stationezi ca proasta in mijlocul culoarului blocand trecerea.
6. Sa nu te prinzi de bara de sus in autobuze sau metrou daca stii ca mirosi la subrat. Daca nu stii, pune-ti reminder pe telefon sa nu uiti sa te mirosi. Daca nu ai miros dar refuzi sa te speli, nu iesi din casa.
7. Sa nu te bagi in fata. Nu fi tu mai smecher pentru ca, nu-i asa, timpul tau e mai pretios decat al altora. Daca e o urgenta medicala (somebody better be dying) spune-le oamenilor de ce te bagi in fata.
8. Sa nu fii sofer (in Bucuresti).
9. Sa nu spui ca "romanismul e de vina". Sa nu te prind ca spui asta, dar mai ales sa nu te prind ca iti centrezi existenta in jurul acestei credinte(xxx si xxx).
10. Sa nu te trazneasca diavolul sa dai sau sa iei spaga pentru ca "asa se obisnuieste"sau ca sa aiba si doctorita ce fuma sau pt ca altfel nu te opereaza sau... pentru nici un motiv din lume!
Asudand prin simpla existenta, intr-o statie de autobuz, am dat de frunze cazute din copaci (in august deja?). Mi-au facut curaj pentru inca o luna de canicula.
Toamna e anotimpul meu preferat. Primavara de obicei ma imbolnavesc, toamna mereu ma-ndragostesc. Asfaltul fara frunze decazute pare golas, precum Adam izgonit din rai.
Incepe scoala, imi revad colegii, dar mai ales imi revad colegele.
E ceva irezistibil intr-o plimbare prin oras in octombrie: briza iti flutura inceputurile de zulufi de fiecare data cand tu incerci zadarnic sa-i pui la respect, aducandu-ti aminte ca trebuie sa te tunzi, dar ii mai lasi un pic, pentru ca te fac sa pari mai boem; find parte a clasei muncitoare, om serios si responsabil, te bucuri totusi ca un copil de vremea placuta, de covorul multicolor (ca in scoala primara, in compunerile de la romana!), de faptul ca deja se simte atmosfera de sarbatori, febra cadourilor, e perfect afara pentru joaca, alergat, sport, plimbari nocturne, orice vrei; fetele se mai imbraca, nu mai merg despuiate pe strada, nu sunt nici infofolite sa nu le vezi decat capul, hainele sunt lejere, comode, racoroase sau calduroase, dupa caz. Daca nu-ti convine ploaia de azi, maine poti avea o noua sansa, pentru ca nu se stie niciodata ce va urma a doua zi, poti avea soare si briza daca ai fost cuminte.
Plus ca toamna pleci in concedii misto ca sa prinzi vreme ideala si orasele forfotind!
Dar ma tratez.
O zi ciudata genereaza ganduri bizare si nevoie de bere. La sfarsitul ei s-ar putea sa te miri ca te relaxeaza ultimul hit al lui Britney (ok, nu trisa, iti placea si inainte). O reclama la Axe imi sugereaza ca apartamentele noi ar trebui construite cu un stalp integrat in living room, pentru cazurile speciale in care muzica e potrivita si cineva se spala cu gel de dus Axe la etaj. In spiritul egalitatii dintre sexe, ar putea invata si barbatii sa faca striptease.
Ca niciodata mi-am facut lista de "to do" si am si respectat-o, doar ca nu in intregime. E misto sa faci planuri de plecare, de drum, cazare, sa ai o mie de variabile intr-un sistem cu 4 ecuatii. As putea sa ghicesc vreo 2-3, nu?
Intre timp, imi omor timpul liber cu "comedy roasts" si alte comedii aiurea... frate, da' incontinuu! Filme n-am mai vazut... doar comedie, incepe sa m-afecteze la creieras. Zice ca I bring out the best worst in her. I llllllăv it.
In rest, ce mai e de zis? Azi mi-a placut o blonda, culmea. Era o domnisoara de 25-27 de ani, cred, foarte naturala, mai putin conturul ochilor care ii evidentia ochii verzi. Avea un decolteu pufos, la propriu, si foarte luminos. Cand se pregatea sa coboare din 41, i-am vazut spatele pe jumatate gol. Pe tot spatele avea puf alb care o facea de o mie de ori mai atractiva. Au tot fost discutii in privinta parului pe maini, etc, dar tipa asta avea puf blond pe tot spatele si pe antebrate. Nu am putut sa imi deviez privirea pana cand a coborat, ceea ce m-a facut sa zambesc gandindu-ma: inca mai au sanse blondele :D
Mi-e dor de blind dating.
Edit:
