Am învățat să nu dau bir cu fugiții la primul semn de dificultate, prima dată când mă simt sufocat de "lipsa libertății". Am mai învățat că nu există dor de libertate ci doar un sentiment de panică atunci când nu știi ce să faci și ești total pierdut într-o relație. Și mai ales că femeile nu sunt niciodată mulțumite cu corpul lor.
Următoarea lecție m-a învățat cel mai important lucru: dacă ai pe cineva cu care ți-e bine, apreciază ce ai și deschide ochii bine, într-o zi ai să descoperi că ai fost măgar și nici măcar n-o știai. Și atunci trebuie să îți calci pe mândrie și să îți ceri scuze, chiar dacă ți se pare că tu nu ai făcut nimic greșit. Pentru că dacă nu o faci, o să regreți pentru tot restul vieții tale. Și atunci când ți se oferă, în mod incredibil, și a doua șansă, nu-i da cu piciorul.
Mai târziu, am descoperit că am o alergie la femei frumoase și de treabă care mă plac, și că sunt construit să fiu self-sabotaging, alergând după femei distructive la rândul lor, în cursa mea ignorându-le pe sus-numitele "good girls" care mă vor aștepta răbdătoare, până când într-o zi își vor pierde răbdarea și-mi vor zice "pa".
Următoarea lecție care mi s-a predat a fost despre gelozie, și despre cum nu îmi place deloc, mai ales dacă e gratuită/nefondată. Eu sunt extrem de gelos și mă consum mult, dar la suprafață nu se vede nici 1% din cât se petrece înăuntru, pentru că (uneori) știu să deosebesc închipuiri de realitate. Dar să fiu agasat constant în legătură cu toate persoanele de sex feminin pe care le cunosc, mi se pare un pic cam mult.
Am mai aflat că dacă te culci cu cineva de două ori, o să creadă că suntem într-o relație, deci e foarte util să stabilești granițe și să hotărăști de la început ce vrei.
Și am mai învățat un singur lucru: atunci când pleci, multă lume te vrea.
Ce n-am învățat, în schimb, e cum să agăț femei.
Vrei să scapi de un prieten bun fără de care nu te-ai vedea, și nu știi cum? Ești sufocat de prea multă atenție din partea prea multor oameni cool și ai nevoie de spațiul tău? Ai prea multe cunoștințe și n-ai timp de relații umane așa că vrei să ieși la pensie și să te bucuri de liniște? Nu te îngrijora, avem o selecție largă de atitudini distructive care te pot ajuta să scapi de surplusul de amici nedoriți, cu care te poți întâlni după ani și ani și cu care să nu mai ai nimic de discutat. E simplu, urmează unul din pașii de mai jos sau o combinație de doi sau mai mulți pentru un efect îndelungat! În foarte puțin timp poți realiza performanța de a fi evitat în locuri publice sau la telefon de către acești oameni!
Prima rețetă este clasică: ai prieteni cu care ieși în oraș regulat, te distrezi în cluburi, faci sport cu un grup de oameni, ai colegi de treabă care te invită constant la activități. Tot ce trebuie să faci e să te cuplezi cu unul sau una care să-ți ceară nici mai mult nici mai puțin decât tot timpul tău liber - sau îl poți acapara tu pe al lui/ei. În primele luni vei începe să refuzi regulat invitațiile prietenilor, aruncând scuza legitimă că te îndeletnicesti în activități de cuplu. În timp devii din ce în ce mai comod într-o relație călduță și prietenii vor înceta să te sune, decât poate de două ori pe an, la ocazii speciale, for old time's sake, etc. Atunci se va întâmpla să fii deja invitat(ă) la o nuntă (pentru că asta fac cuplurile comode, exersează) și vei putea să refuzi fără nici un stres. Sigur, îți declari intenția înflăcărată, dar vagă, de a te întâlni în curând, și o vei lăsa atârnând. Misiune îndeplinită.
Dacă ești una din cele două persoane pe care le cunosc, o metodă mai directă, dar neînțeleasă, este să te retragi în munți unde vei lua parte la ședințe de meditații/brainwashing, unde oricum nu te va căuta nici dracu. Din când în când îți faci apariția în Vamă și toată lumea e la fel, numai tu ești schimbat și încerci să-i racolezi pentru același lucru. Se uită ciudat la tine și nu te mai caută nici pe Facebook.
Dacă te afli într-o poziție incertă cu o persoană de sex opus, ai două opțiuni: ori răcești relația ca pe Large Hardon Collider pentru că nu e destul de atrăgător/atrăgătoare, ori faci sex (opțiunea preferată), ceea ce mai mult ca sigur va strica relația, pentru că dacă ați fi vrut să fiți un cuplu ați fi fost deja. Deci futai, după care o varză de frânturi de sentimente, de obicei doar de o singură parte, după care urmează frustrări legate de dezinteresul uneia din părți și de aici totul se duce la vale fără ajutor. Felicitări, ai un +1 în Little Fuck Book. Îi mai verifici din când în când contul de Facebook, când ești în călduri (mereu, masculin, sau la ovulație, feminin).
Dacă te bucuri de o trecere largă între prietenii cu care ai crescut, atât cei din copilărie cât și cei din liceu, cel mai simplu lucru de făcut e să te muți din orașul natal. E o metodă simplă, tried-and-true, prin care ajungi în ză big city unde de multe ori vin și cei de acasă, dar sunt atâtea tentații și lucruri de făcut încât poți să scapi de prieteniile vechi fără să pari suspicios. Din când în când te întorci la sursă și mai bei o bere, pentru că altfel te plictisești de moarte într-un oraș mort. Repeți asta de două ori pe an și e de ajuns să ții o flacără de veghe aprinsă.
Ești deja în ză big city și n-ai scăpat de prieteni încă, cu toate distracțiile din jur? Ești un om mare de-acum, e timpul să-ți iei un job. Poate să fie cel mai de căcat posibil, tot te va ajuta să muncești 8-10 ore pe zi pentru un salariu cel mai des de rahat, și îți va distruge zilele, nu vei mai avea chef de nimic. În weekend tot ce vrei e să recuperezi timpul pierdut vegetând din timpul săptămânii, timp pe care îl recuperezi... relaxându-te, normal. Dacă ești foarte norocos, ai parte de un job bine plătit și/sau foarte mișto, care te stimulează să lucrezi mult overtime. Problem solved! nu vei avea timp nici de prieten/prietenă, așa că e bine să plănuiești din timp și să-ți faci dinainte, preferabil să fi intrat deja în etapa "nu facem nimic, dar e prea confortabilă relația" înainte să începi să muncești ca un animal. Poți fi sigur de faptul că nu vei mai ieși decât cu o mână de prieteni într-o sâmbătă seară, și asta numai dacă îți dorești - un workaholic e mai rău ca o femeie gravidă, poate să invoce orice scuză în orice moment.
Dacă te întrebi: totul e fine and dandy, dar ce fac când vreau să scap de cineva anume? Ai venit la persoana potrivită, pentru că sunt deosebit de experimentat în această categorie de alienare. Îți trebuie un plan pe termen mediu-lung. Întâi ai parte de prietenia clasică, cu mici diferențe dacă e de același sau sex opus. Apoi începeți să vă apropiați și vă încredințați secrete unul altuia, ca niște prieteni buni. Următorul pas e să ajungeți la apogeu (nu vă mai gândiți la sex), în preajma căruia unul din voi se mută și îi propune celuilalt să stea împreună, că tot vă înțelegeți așa bine. Ai rezolvat jumătate din problemă! Aici ajută mult și să fii un personaj asocial cu probleme comportamentale și de comunicare, sau să fii un control freak cu OCD/self-centered bastard (bitch). Începeți să vă certați pe cele mai banale lucruri, gen vasele din chiuvetă, gălăgia, prietenii pe care puteți sau nu să-i aduceți, banda de internet și cine ce cameră ia. De aici nu trebuie decât să te relaxezi (figurat vorbind, va fi o perioadă extrem de stresantă) până când lucrurile devin iremediabil distruse și unul din voi se va muta fără nici o vorbă. Și așa va rămâne.
Recunosc că bărbații au un avantaj nativ în aceste metode, deoarece putem aplica metoda fuck & don't call oricât de des putem, iar față de cei de același sex e destul să aplicăm ignore, fiindcă nu se întâmplă foarte des ca un bărbat să îi spună unui alt bărbat: "Când mai ieșim împreună?" sau "You never call anymore!". Mission accomplished.
Și da, nu-mi fac iluzii, sunt convins că femeile au de două ori mai multe și mai crude metode decât ce-am înșirat eu mai sus, dar nu vom afla niciodată, pentru că sunt cel mai bine păstrat secret.
Ideea este aceea că tipii de treabă vor fi mereu la fel, aşa că orice gest frumos din partea lor păleşte în intensitate, pentru că se înscrie în monotonia atitudinii lor, care e de a fi mereu serviabili şi curtenitori şi... plictisitori, nu? Pe când un bad boy adevărat, dacă poate fi îndreptat din căile sale eronate, valorează exponenţial mai mult ca reformat; astfel, femeia are parte de un specimen pe care l-a îmblânzit cu mâna ei, care din când în când îşi arată latura lui animalică, trezind în acelaşi timp animalul din ea, dar care în cea mai mare parte a timpului este subjugat ei.
De unde să încep? Am cunoscut fata aceea. Eu, băiatul de treabă, am fost cel care asculta poveştile despre bad boy-ul incorigibil, care o înşelase şi cu toate astea încă mai suspina după el, pentru că în continuare rămânea singurul bărbat care o făcea să se simtă vie, cel mai interesant specimen pe care îl cunoscuse vreodată, focul dinlăuntru, știți voi, etc. Am fost băiatul de treabă refuzat pentru că ea încă mai plângea după el, care o părăsise şi se dusese cu fosta, iubire peste care nu trecuse. Am fost băiatul de treabă care a preţuit mai mult prietenia decât sexul de răzbunare împotriva prietenului bad-boy care-şi făcea de cap prin alte părţi. Am fost băiatul de treabă care n-a vrut să forţeze o tipă beată să-şi înşele prietenul pe care-l iubea şi să fi regretat după. Am fost un fraier, cu alte cuvinte.
De unde ştiu că articolul e adevărat? Pentru că în cele câteva dăţi, numărate pe degete, în care am fost eu bad boy (atât cât m-am priceput) n-am întâmpinat nici un pic de împotrivire în îndepărtarea chiloţeilor. Niciodată. Not-a-once. Trageți fiecare concluzii.
Chiar dacă v-am tot minţit că lucrurile merg bine şi mare parte din stresul cotidian a dispărut, încă mai rămâne starea de fond, ca un etern simptom pentru un ipohondru. Starea este caracterizată prin aşteptare, neîncredere, deficit de atenţie şi în general un moral scăzut. Mişcându-mă dintr-un colţ în altul al celulei mele, tot n-am reuşit să găsesc soluţia, dar încep să cred că am nevoie de un tratament şoc pentru a ieşi din cercul vicios.
Pentru acest tratament am nevoie de un instructor strict (catholic school type), o reamenajare a spaţiului de locuit, mult junk food, un scaun confortabil, un monitor mai mare, un pic mai mult timp liber şi o stăpână căreia să-i slujesc drept sclav sexual. Să vă explic!
Procrastinarea e cea mai serioasă problemă. Un fel de-a o combate este ca instructorul/instructoarea să mă lege de un scaun timp de 4 ore pe zi şi să fiu forţat să urmăresc câte două din filmele peste care s-a depus praful digital de-a lungul anului în care le-am tot strâns, 51 la ultima numărătoare. Am încercat de mai multe ori să mă reapuc dar inspiraţia nu m-a lovit până acum - chiar am început trei dintre ele, dintre care Bottle Rocket de vreo 4 ori, dar nu le-am dus până la capăt. M-ar ajuta şi dacă aş avea cu cine să le văd, ceea ce n-o să se întâmple prea curând.
De ce n-am văzut filmele până acum? Pentru că mă deprimă. Însuşi gândul de a începe Breaking the waves, Funny Games sau Solyaris are potenţialul de a mă băga în comă. Fiind imobilizat în faţa ecranului ar rezolva parţial problema, dar ce poţi face după patru ore cu un Mihai deprimat, legat de un scaun? Exact, poţi abuza sexual de el, astfel împuşti doi iepuri dintr-o dată, poţi aplica pe cineva toate fanteziile ascunse fără restricţii, iar Mihai iese din starea de apatie generată de vizionarea filmelor - it's a win-win situation. Primim CV-uri la adresa redacţiei.
Am nevoie de cineva care să mă scoată în fiecare zi din casă la alergat şi preferabil să alerge cu mine, pentru că e al naibii de plictisitor. Cred că perioada în care reuşeam să alerg constant a fost cea mai echilibrată de când mă ştiu aici şi trebuie neapărat să mă reapuc.
Trebuie să călătoresc. Asta ţine numai de mine şi posibilităţile mele, dar tot nu reuşesc să o fac de unul singur, de vreme ce îmi tot spun că e prea aglomerat acum şi să o las pe mai încolo. După cum întrevăd eu problema, din februarie aş putea deveni brusc foarte liber, dacă nu mi-aş mai lua cursuri, dar probabil nu o să se întâmple şi în continuare voi fi prins cu şcoala. Tot ce pot să fac e să încerc să mă rup din rutină şi să mă urc într-un tren către Bruges. Mergi?
Trebuie să renunţ la speranţă. Mi-e teamă de momentul decisiv, până acum am preferat să rămân cu un purice de speranţă, poate poate încă mai ţine la mine, poate nu m-a uitat de tot. Va trebui să pun punct melodramei imaginare cât de curând, pentru a mă putea bucura de celelalte lucruri mişto în viaţă, fie singur, fie cu ea.
Ultimul, dar nu cel din urmă cui în sicriul vechiului Mihai este plata datoriilor şi încheierea tuturor poliţelor pe care stau, ca un butoi de pulbere pe Titanic, putea exploda la un moment dat, acum e mult prea târziu, nu mai poate răni pe nimeni. Nimeni nu e mai vinovat de întorsura proastă pe care au luat-o lucrurile decât mine, eu fiind şi singurul care poate reechilibra balanţa. Ştiu ca sună brânzesc, dar cred că zic bine.
Şi nu voi face bilanţul primului sfert de veac până nu voi rezolva lucrurile de mai sus (în privinţa sclavagismului sexual sunt flexibil).
În spiritul ultimelor zile în care am navigat între topuri de filme şi cărţi, liste peste liste, IMDb Top 250 nelipsit, 101 cărţi de citit într-o viaţă, la care s-au mai adăugat şi eternele mele liste TO DO (acum am două, lol), amorul artei mi-a cerut să fac un top al femeilor.
Şi eu am zis: Băi, eşti deştept! De ce nu, până se spumează carnea asta am timp să schimonosesc nişte criterii. Nimic mai simplu, zic eu după care cad pe gânduri aproape să adorm. Topul ăsta va fi subiectiv. Dar topurile sunt în general făcute de cineva, nu? Majoritatea decide, ca pe IMDb, nu? În cazul meu e 100% deci nu-mi fac probleme.
Am cunoscut la viaţa mea femei superbe. Nu am avut femei prea multe, dar de cunoscut am cunoscut dintre cele mai faine exemplare. Voi continua în a le numi femei, indiferent de vârstă. Nu toate femeile superbe m-au mişcat. Nu toate fetele care mi-au făcut inima să tresalte ar putea fi numite superbe de oricine. Însă pot spune fără dubiu că au reprezentat punctele de vârf ale vieţii mele, nici o reuşită ce-mi aparţine nu merită amintită dacă din peisaj nu face parte şi ea.
În urma mărturisirii din postul trecut, ar putea părea cel puţin ciudat să încep a elogia fetele care mi-au îmbogăţit viaţa doar cu prezenţa lor. Însă nu mi-e teamă de trecut şi nu mă feresc de amintirea acelor momente tocmai pentru că acum le pot ţine sub control. În acelaşi spirit, criteriile pe care le voi născoci în continuare sunt pe cât de obiective mă simt eu în stare.
Câteva considerente practice de luat în vizor: femeia e alcătuită din părţi ale corpului, toate aceste părţi contribuind la nota finală, cu menţiunea că e nevoie de nota de trecere la fiecare categorie. Asta e ceea ce se numeşte superficialitatea masculină care e la fel de mitizată precum dimensiunea organului care contează sau faptul că toate femeile sunt curve. Am văzut sâni prea mici, dar sânii mici chiar nu sunt o problemă, contrar opiniei publice, în schimb un fund prea mare e cu mult în afara limitei acceptabilului. N-am să va dau măsuri concrete pentru că n-am ruletă şi nici femeie la îndemână. Însă cel mai important lucru în alcătuirea clasamentului e cum m-au făcut să mă simt când le-am cunoscut, cât de mult le-am iubit, pentru că da, le-am iubit pe toate, și cum mă gândesc la ele acum.
Aproape toate au un punct comun: sunt foarte frumoase. Dacă prima privire şi primul zâmbet mi-au pus un nod în gât, sunt bune şanse să ajung să te stalkuiesc cândva în viitor. Ochii superbi, preferabil de culoarea cărbunelui. O privire şmecherească perpetuă, dacă se poate din spatele unor ochelari. Părul variază mult, în general e lung şi negru, da, nu-mi plac blondele, da, sunt într-o ţară blondă, asta e. Zâmbetul este ori ştrengăresc, cu un colţ al gurii, ca şi cum ar spune "Las că ştiu eu mai bine", ori cu gura până la urechi, dezvelind nişte dinţi cu care vrei să intri în contact. Zâmbetul mă face să vreau să o sărut şi alte chestii.
Menţiune specială primeşte fata cu părul scurt, ochelari de vedere uber cool, cu minusculul piercing în nas şi cu ochii de cafea, după care mă topesc fără să o cunosc. Dacă eşti acolo undeva, sunt plastilină în mâinile tale.
Înălţimea. Nu ştiu de ce femeile îşi doresc bărbaţi înalţi, mai ales cele mici. Vor un bărbat puternic, care să le apere şi să se simtă în siguranţă. Dar pentru el cum e? Ce face cu sora lui mai mică de mână? Not cool at all. Fără să fac mare caz din asta, înălţimea mereu m-a obsedat în căutatul sau evitarea femelelor. Cred că are mult de-a face cu
Picioarele, care trebuie să fie picioare. N-aş putea să descriu un picior frumos, dar îl ştiu atunci când îl văd. Şuncile sunt strict interzise, şi nu mă refer la şuncile închipuite ale femeilor paranoice, vreau să zic şunci! Şi mai sus de picioare este
Fundul, care e posibil pe primul loc în topul formelor mele preferate, de vreme ce e cel mai accesibil. Chestia cu fundul e ca e mult mai mişto de privit decât de folosit, probabil din cauza hainelor strânse. Bucile pot fi înşelătoare, arată bine în blugi dar scoase la aer sunt la fel de banale ca orice alt fund la soare. Dar până ajung eu să văd fundul dezvelit, nu mai contează; rezultă că fundul trebuie să arate bine în pantaloni. Fustele aduc puncte în plus la picioare, dar n-am prea văzut fuste care să flateze curul aşa cum îmi place mie. Nu mai rămâne decât
Pieptul, dulce armă de atac folosită zi de zi. Cred să fi văzut o singură pereche de sâni perfecţi la viaţa mea, of Doamne, păcat că n-am cunoscut nici una care să-şi folosească ăst atu la maxim. În privinţa sânilor regulile sunt mai lejere, arhicunoscută replica despre sâni şi fund, nu mă repet. Am văzut şi piepturi plate, ce pot să zic, fetele compensau prin
Personalitate. Măi să fie, caracterul e sexy? Cam da. Personal am fost mereu neplăcut surprins de fetele care înjură prea mult, pe care le poţi confunda uşor cu băieţi dacă nu te-ai gândi la ce au între picioare. Fetele timide sunt la polul opus, complet lipsite de orice potenţial sexual din punctul meu de vedere. Ce fac, se dezlănţuie în pat? Şi eu mă plictisesc până atunci? Nu există echilibrul perfect, dar trebuie să fie un amestec optim de farmec și
Inteligență. Nu merge fără farmec, dar cum limitările sexului mă obligă să nu vorbesc despre ce nu ştiu, vom vorbi despre potenţialul intelectual. Cărţile citite ajută, deși cunosc mulți oameni inteligenţi (mostly programmers) care nu citesc prea mult, apoi sunt şi intelectuale citite care dau în snobism și își cer pumni în ovare (auch!). E greu de cerut unei fete să nu fie paralelă cu calculatoarele, aşa că mă mulţumesc la a nu fi paralelă cu internetul. Nici nu mă amăgesc că aș avea vreodată incredibilul noroc să găsesc o fată cu aceleași gusturi muzicale ca și mine (mmm, parc-ar fi, dar e luată) dar for fuck's sake, experiment a little! Doamne, toate se întorc obsesiv la aceleași piese de la 14 ani, de parc-ar fi Vama Veche, mereu în același loc. Dacă e și cinefilă, m-ar bate gândul sa o iau la mine-acasă. Dacă are mania serialelor, promit solemn că o să umblu des la siguranţele din casă.
Postul ăsta se îndreaptă vertiginos spre penibil aşa că mă salvez cu un ultim paragraf. Îmi plac fetele frumoase, care pot face topless fără rușine, care nu au nevoie de un băiat mereu, care nu trăiesc pentru a fi într-o relaţie şi ştiu să spună o glumă bună porcoasă, care fac sport şi mă pot bate la tenis de masă (slabe şanse), fete fără nasul pe sus şi capul între picioare, fără prejudecăţi sexiste şi fără a pretinde bărbatul ideal care se arată mereu încrezător şi niciodată slab, fără să fie răutăcioase sau să creadă în zodii, care ştiu să poarte o rochie din când în când şi aventuriere, fără pretenţii de hotel şi uşor de amuzat. Îmi place fata pe care îmi doresc să o sun din proprie iniţiativă.
Fascinant să urmăreşti un om măcinat de nesiguranţă, bântuit de alter-ego-ul care încet încet pune stăpânire pe viaţa lui. La un moment dat, ajunge să ceară ajutor nemaiputând face faţă; se întoarce spăşit către oamenii care ţin la el - dacă mai există - mărturisind că e un monstru şi că nu mai poate trăi cu sine, vrea să se schimbe. Prinsesem mai demult un documentar despre cei dependenţi de pornografie, erau vreo doi subiecţi din UK filmaţi în fiecare zi pentru monitorizarea detoxificarii. Unuia îi plăcea pornografia de numa, văzuse tot ce era de văzut, nu mai avea ce să închirieze, le lua de 2-3 ori. Totuşi, încerca să se schimbe pentru că alţii i-au spus că nu e bine. Dacă eşti mulţumit de viaţa ta, de ce vrei să o schimbi? Şi mai ales de ce crezi că porţi vreo povară pe care trebuie să o mărturiseşti cuiva?
Patrick Bateman, un investitor de pe Wall Street pe zi, ucidea şi mutila femei noaptea. Ajunge să despice căpăţâna unui coleg că apoi să afle că toate crimele care ne-au fost descrise cu lux de amănunte nu au avut loc şi respectivul coleg nu era hăcuit bucăţele pe undeva ci zburase spre Londra. La urmă urmei, ce e rău în a avea tendinţe ucigaşe? Câtă vreme nu îţi materializezi metodele terapeutice, de ce ar trebui să afle şeful tău că i-ai imaginat o sută de sfârşituri, fiecare mai sângeros ca celălalt?
Cu toţii avem ierarhii, am fost învăţaţi chestiile astea, n-o să putem să ne dezvăţăm nicicând. Ordinea e cam aceeaşi pentru toţi: expunerea indecentă e chiar fun, injuriile nu sunt cool când îţi sunt adresate, bătaia e pedepsibilă cu închisoarea, mutilarea la fel, dar evaziunea fiscală e pedepsită mai aspru, chiar dacă nimeni nu şi-a pierdut o mână sau un picior, depinde doar suma. Dacă omori un soldat se numeşte război, dacă omori un copil eşti un monstru. Dacă omori 25 de oameni, te pun într-o celulă cu o cămaşă de forţă. Dar dacă toate astea sunt imaginate, ce anume ne face monştri? Faptul că Iisus a zis că nu e bine, că trebuie să fii curat şi în gând? Dacă-mi imaginam în clasa a 7-a că fac sex cu profa de istorie când îi vedeam dresurile rupte la catedră, eram un copil deranjat psihic? Dacă proiectez cu mintea roţile maşinii peste javra aia împuţită care latră la mine de 200 de metri fără motiv, te enervez, băi animal lover, îţi schimbi părerea despre mine?
Nu-mi trebuie medicamente împotriva demonilor, demonii sunt medicamentul meu. Îmi imaginez că îţi sparg capul de tejghea ca să nu încep să zbier şi să-ţi infing pumni în gură. Îmi imaginez că-mi bag penisul în toate găurile tale ca să mă răcoresc, doar atât, iau o pauză de la gândire, după 5 minute o să te respect iar şi tu nici n-ai să ştii ce s-a întâmplat. Nu vreau să-ţi stric ziua aşa că o să fiu politicos, dar n-ai să afli niciodată câte pule şi-a luat maică-ta în tot timpul asta în care m-ai călcat pe nervi. Sigur că m-am gândit cum ar fi să fac tot felul de nevoi pe tine, dacă m-ar tenta chestiile astea sunt convins că aş găsi niscaiva forumuri dedicate - sau Jason Statham.
Leave my fucking demons to myself, mate!
He pulled it out to come on my face, I was unprepared and snorted his semen up my nose. We started making out and I sneezed his semen onto his own face. Probably grosser for him than for me, but not by much. permalink
Double facial! Recycled facial!
NEW ACHIEVEMENT UNLOCKED
Three words. Anal sex. Pinworms.
Then about 9 months later a fucking little human being comes out of her pussy! I mean just like pops out and I saw that shit with my own eyes!
The little fucker is still living with us. permalink
He had done this numerous times before and he always enjoyed doing it...but for some reason, this time, she smelled really horrible, and she tasted even worse. He didn't want to offend her though because he hadn't seen her in months...so he put a Jolly Rancher in his mouth to cover it up, even though it didn't do much to help.
In the course of eating her out, he accidentally pushed the candy inside of her... and stuck a finger in to grab it out. He took it out, and put it back into his mouth and bit it. Only...it wasn't the Jolly Rancher.
It was a nodule of gonorrhea.
As in, the blister-like structure that gonorrhea makes filled with diseased pus was the size of a fucking Jolly Rancher and the poor guy BIT it. I guess it was really dark in the room. He freaked out and started vomiting all over the place when it exploded in his mouth...
He demanded to know what was going on, turns out she had cheated on him at a club like, the first week of college, and fucked some random guy and the stupid bitch had no clue what was wrong with her. She noticed a strange smell though.
So now, Steve is freaking out that he now has gonorrhea of the mouth and God knows what else. permalink
I work in an emergency room. One time we had a patient who had a colostomy (for those who don't know, this is a surgically placed hole in the abdomen where shit comes out of after the colon is rerouted away from the ass)
Anyway, some girl comes in once with an infection in her stoma (abdominal shithole). Turns out it was gonorrhea. Her husband had been cheating on her, picked it up and had been fucking her in her stoma permalink
So you saying he was getting a little in... on the side?
Fuck you Fuck you Fuck you. That is more than nasty. That doesn't even belong here. Take that shit back to hell with you you evil bastard.
I was in a band in college and we played a show this one weekend. I was pretty smashed after drinking for free all night, and this surprisingly cute chick saunters up and started with the whole, "oh my god, you like write songs and stuff?" Despite the fact that I am usually a bit shy in situations like this, she had her arm around me and is doing all the work. "Fuck it, let's do this," I think to myself. While she is mid-sentence, I grabbed her hand and started walking her out the door.
We headed back to her apartment, and things started to heat up. We were on her bed, ripping off eachother's clothes. Suddenly, in one swift move, she pounced me, knocked me onto my back, jumped on top of me, spun around and started sucking me off, 69 style. I was totally into it, and started reciprocating. Only a few moments pass before I felt a tap on my forehead. My face was fully between her legs, yet there was this tap tap tap on my forehead. Every couple of seconds, tap tap tap. This tapping continued and started to take me out of the moment. I pried my face from between her legs to get a better view of what was going on. To my horror, I witnessed, dangling from her asshole, a fucking tape worm, bouncing like a fettuccine noodle with every excited movement she made. I was totally disgusted, but kind of in shock, and she had no idea what is going on, just gobbling away down there. Before I knew it, I had thrown her off of me and I was stringing together a long series of "fuck, fuck, fuck, fuck, fuck, fuck, fuck" as I put on my pants and ran out the door. permalink
Technically a threesome then, eh?!
I was hoping he wouldn't say it was a penis, now I wish he did.
Titlu alternativ: opriţi dictatura penisului!
Am avut un impuls puternic să protestez la statusul ăsta. N-am făcut-o că oricum nu se cade să te cerţi cu mâţa, dar problema e mai filosofică de atât.
Bărbaţii şi femeile se plac. Dacă vorbim despre heterosexuali, ambele tabere au nevoie una de alta. Femeile sigur au nevoie de afecţiune şi toate celelalte, dar până şi porcii ăştia insensibili vor să aibă o femeie lângă, pe care să o îmbrăţişeze. Până aici asemănările.
Cred că bancul este cât se poate de adevărat. Gândeşti complet diferit după ce penisul a pus stăpânire pe corpul tău şi a făcut ce a vrut cu el, în speţă l-a ghidat până la intrare şi i-a dat câteva impulsuri înainte şi înapoi. Apoi el se retrage din scenă şi intervine o limpezime de minte care de cele mai multe ori e inoportună. Să îl citez şi pe Billy Crystal, că tot am văzut Harry şi Sally recent?
- Harry: The whole life-of-a-single-guy thing. You meet someone, you have the safe lunch, you decide you like each other enough to move on to dinner. You go dancing, you do the white-man's over-bite, go back to her place, you have sex and the minute you're finished you know what goes through your mind? How long do I have to lie here and hold her before I can get up and go home. Is thirty seconds enough?
Nu m-a apucat din senin, am stat să mă uit, cuminte, în decursul unei nopţi de club, cum fetele se distrau - aveţi această, să-i zicem, calitate, de a vă distra doar de dragul distracţiei - şi băieţii nu. Nu zic că nu s-ar fi distrat că era nasol, dar toată treaba lor era în legătură cu femeile. Un individ n-a dansat o clipă toată seara, până când a văzut o portiţă de intrare şi a început s-o învârtă pe fată cu atâta duioşie de ziceai că se îndrăgostise (bănuiala mea e alta). În general, băieţii sunt extrem de superficiali şi tot ce fac, o fac pentru a agăţa gagici. Merg în club să vadă femei mişto dansând. Dansează dacă dansează şi gagicile, ce dracu, e gay să dansezi când nu sunt femei. Bei, bei şi mai mult, te îmbeţi, te faci criţă, poate-poate îţi faci curaj şi te duci la una s-o abordezi cu încrederea pe care nu o ai altminteri. Îţi iei haine mişto ca să le admire femeile, te dai cu parfum crezând că o să întoarcă femeile capul după tine,
Deci fetelor, un sfat practic: dacă vreţi să aveţi discuţii de-alea serioase, ca în stereotipurile americane ("Honey, we need to talk") mai întâi ajutaţi-l să depăşească momentul dictaturii peniane într-un fel sau altul şi după aceea vi se va părea că discutaţi cu o altă femeie, nu alta!
In caz ca nu v-ati dat seama dupa anteriorul, eu sunt un om trist. Tristetea, dupa cum stiti, e relativa si interpretabila, dar acum ii puteti da ce conotatie vreti, nu conteaza (nu-mi pasa).
Insa asa cum pe unii oameni iti vine sa ii stalcesti cu calcaiul bocancului cand ii vezi veseli si productivi de la prima ora a diminetii, la fel si eu sunt opusul. Un job de noapte mi s-ar potrivi ca o manusa care e un pic larga, iti lasa liber sa respiri si tine mai mult de cald.
In principiu, ora 4 este de maxima inspiratie. Tristetea pur si simplu dispare. Conditia necesara si suficienta este ca eu sa ma fi pus in pat, incercand sa dorm si esuand mizerabil. Cred ca misterele nerezolvate ale omenirii ma bantuie noaptea, nelasandu-ma sa dorm. De exemplu, pot exemplifica diferenta intre dragoste si atractie fizica. Pentru ca, din punct de vedere stiintific, sunt ambele reactii endorfice (?) in creier, chiar sunt foarte greu de separat, deoarece pentru o minte neantrenata ele pot fi confundate.
Dragostea e nevoia de a-i auzi vocea doar ca sa poti dormi cat mai lin sau, din contra, pentru a-ti da energie pentru inca o zi si o noapte; dar si nevoia de a ii scrie cateva randuri bucurandu-te ca un copil cand iti raspunde cu aceleasi nimicuri fara senzatia de banal si penibil in aer; ca in Bedazzled, daca iubesti pe cineva, iti doresti ce e mai bun pe lume pentru el, chiar daca nu cu tine - ulterior reactia din creier dispare precum memoriile. Iubirea e aia cand.........
Atractia fizica incepe din crestetul capului si ajunge pana la incaltari, se evidentiaza in jurul buzelor pe care ti le imaginezi ude si molfaite (in cazul unora, imaginate cu miscari ritmice in jurul penisului), in mijlocul curbat, senzual si pretios ca o vaza din dinastia Ming (?), in picioarele (daca ai noroc) care iti trezesc impulsuri de fetisist de care nu te credeai in stare, in jurul sfarcurilor cu care pari sa conversezi, pentru ca si ei au inceput sa dea atentie, culminand cu fundul pe care il vrei URGENT in poala ta; iti inclestezi mana incercand sa iti imaginezi sanul ei drept in prinsoare. Fantazezi expeditii ale mainilor de-a lungul interiorului coapselor ei tremurande, te uiti la chipul ei angelic imaginandu-ti-o gafaind si soptind sacadat "nu te opri" in timp ce iti trage fundul in ea. Cat de repede trece clipa intre inceputul sarutului pasional si impulsul incontrolabil de a-ti plimba mainile pe tot corpul ei excitat? De la cata intalnire vrei sa arunci in conversatie, banal, faptul ca vrei sa o patrunzi pe la spate cu corpurile lipite de faianta din orice baie, publica sau nu? Cum iti infranezi nevoia de a te invita la ea acasa oferindu-i foarte casual sa iti faca o felatie, stiind ca pe ea s-ar putea sa o excite mai tare ca pe tine? Cum descoperi animalul din ea?
Chestiunile acestea sunt simple calcule matematice. Din pacate, nu s-a inventat inca un calculator deosebit de puternic pentru a computa asemenea operatii.
Prima Tv. Film erotic ieftin, din alea cu care umple serile Prima. O blonda (de ce e mereu blonda, nu inteleg) e investigata pentru niste crime. Vine detectivu, ea era in curu gol, il seduce, si-o pun, ăsta se indragosteste, etc. Mai mut eu posturile, revin mai incolo cand vad iar cururi goale, alt futai. Tipa si-o punea cu alt detectiv care incerca sa o santajeze; partea misto e ca o faceau in fata primului, care era indragostit, legat la spate.
Si m-a pus pe ganduri, sa mor de nu. Adica, nici n-as putea sa begin to imagine ce si cate mi-ar trece prin cap daca as fortat de fata pe care o iubesc (supposedly) sa privesc o partida de sex cu altul. Dar, de dragul exercitiului, o fac acum.
L-as bate, asta e clar. I-as da borsul si l-as lasa aproape mort. Ei nu i-as face, probabil, nimic fizic. Unii dintre voi au avut nenorocul sa ma vada cum rezolv situatii de conflict: I flee the crime scene. Pe mine chiar ma ajuta si chiar stând sa judec la rece nu cred ca e o solutie mai buna; sit down and talk? fuck that! Ar muri instant orice bruma de sentiment as avea pentru ea, n-ar mai ramane decat perspectiva unei bucati de carne cu ţâţe in fata mea. Poate intr-o zi voi avea si eu expresia asta de satisfactie pe fata...
Evident, nu va trebui niciodata sa fiu pus in situatia asta, pentru ca imaginatia e bogata, nu-i asa?
Am inspiratie, trebuie sa recunoasteti. Intr-o convorbire in care voiam sa trimit pupici pentru insanatosire (ntz) m-a traznit ideea. Era printr-un desen animat sau ceva de gen o fetita, mica de varsta, care statea la un stand, ghiseu, whatever, si vindea pupici. Anybody? Remember? 10 centi pe obraz si un dolar pe buze, sau mai mult, nu mai tin minte. Idee de afaceri, domle!
Exact ca vanzarea de limonada. La un stand pe strada sa stea fata sa vanda saruturi. 0,5 lei pupicul pe obraz. 1 leu sarut timid pe buze. 5 lei un sarut prelung si umed, 10 lei un mozol de 5 minute care sa te lase deshidratat. Ulterior serviciile se pot diversifica, 25 lei mozolul cu pipait prin zone - zone. Oferta speciala, 15 lei sarutul normal + un sarut pe inceputul sanilor, partea superioara. Nu vrei sa saruti sternul deci in mod evident fata va trebui sa fie macar mediu dotata.
Oare s-ar pune ca prostitutie? Se incadreaza la servicii sexuale? N-are Romania fata de asa ceva! Hmpf!
Doamne, cat de confuz sunt! Mi-e frica si sa iau in considerare posibilitatea de a iubi pe cineva. Ma surprind ingrozit cum judec superficial, zgarii la suprafata si plec pentru ca nu-mi convine ce gasesc. Ma dezgust si ma dezgusta tot.
Am vrut sa-mi oblojesc golul cu ceva asternut pe hartie, orice ar fi, orice mi-ar trece prin cap, numai sa nu o uit. Sunt convins ca fiecare isi priveste marea deceptie in dragoste ca o tragedie greceasca amplificata de o mie de ori, un teatru shakesperian modern dar foarte previzibil... pentru toti mai putin pentru tine. Eu nici nu stiu care mi-e marea deceptie in dragoste... mereu e cea curenta. Cred ca mi-am pierdut cate o doaga de fiecare data. Si nu mai am multe de rezerva. Rog frumos fetele pe care le-am iubit sa le aduca inapoi.
Credeam ca eu folosesc sarcasmul ca un instrument potrivit, o cheie franceza de dimensiuni variabile, reglabil in functie de persoana. Dar nu mi-am ascuns niciodata faptul ca mai si visez, sunt si (culmea!) romantic. Mi-a aratat Ela zilele trecute un text de-al meu publicat de cineva pe jurnaleonline.ro sau ceva de genul asta. Am recitit si m-am mirat ca nu mi s-a parut incredibil de corny-cheesy, ci chiar ma identific si acum. Am gasit o persoana foarte frumoasa, insa contradictorie. In spatele sarcasmului se ascunde o sensibilitate aproape izbitoare. Desigur, pentru mine ar fi trebuit sa fie mai usor de depistat, m-am ascuns si eu mult timp. Insa n-ar trebui sa se ascunda. Poate ca nici nu o face. Poate asteapta doar sa fie descoperita.
Ziceam de iubire. M-am agatat in atatea tampenii materiale ca am uitat cum e sa deschizi larg ochii si sa o vezi ca pe cea mai frumoasa persoana de pe pamant pe ea, cu toate defectele si complexele... asta chiar mi-a reusit, insa n-am reusit sa o privesc in ochi si sa ii transmit toata dragostea mea; as vrea sa fiu si eu iubit in felul in care am iubit, spuse egoistul. Ce prostie: cu siguranta am fost iubit. Poate inca mai sunt iubit. Poate sunt aproape de inima ei, poate sunt dragostea virtuala a cuiva, poate am topit zeci de inimi care nu au batut langa a mea. Sau poate una inca mai zvacneste cand citeste ce scriu. Chiar as vrea sa stiu... ador sinceritatea.
Eu voi fi sincer. Am iubit patru fete. Prima la 18 ani. Urmatoarea iubire a venit pe nepusa masa in anul doi de facultate si a durat mai mult decat am putut suporta, dumnezeule, nu puteam merge la cursuri, compuneam tampenii pe blog, am fost incredibil de penibil. Nu i-am spus.
Iubirea de la 21 de ani m-a luat pe nepusa masa si s-a naruit la fel de brusc, s-a spart ca o oglinda. Am privit obsesiv in cioburi si in lista de messenger pana am tampit. Sechele rau de tot.
Evident, ultima e cea mai adanca, pentru eu nu ma inchid treptat in mine, rana ramane mereu deschisa, tot ce trebuie sa faca fata e sa împlânte pumnalul in acelasi loc. Partea amuzanta e ca mi-am impus sa nu o mai iubesc acum mult timp :) Sper ca stie.
Nu am fost cu nici una din fetele pe care le-am iubit.
