http://ela.dizabillove.ro/2011/05/ce-am-invatat-in-viata-cateva-truisme.html
Scurt şi la obiect:
- procrastinarea e un lucru rău. Nu contează dacă amâni lucrurile de pe o zi pe alta, dar să-ţi trăieşti viaţa în stilul ăsta înseamnă că vei ajunge la 30 de ani fără prea multă experienţă şi cunoştinţe, regretând că n-ai mers la sală, nu ţi-ai luat certificarea, nu ţi-ai făcut timp pentru hobby-ul care te-a fascinat de mic, şi o să fie extrem de trist.
- să nu împrumuţi bani de la bănci, sub nici o formă (decât dacă e o chestiune de viaţă şi de moarte).
- învaţă în facultate, nu e aşa greu pe cât pare. O să-ţi mulţumeşti mai târziu, plus că poţi face lucruri incredibile, cum ar fi să studiezi un semestru cu Erasmus.
- învaţă să economiseşti bani. Forţează-te să nu consumi din ce în ce mai mult pe măsură ce-ţi creşte salariul, pentru că aşa ajungi să te împrumuţi la bănci.
- scheleţii emoţionali nu-şi au rostul, cum nu-şi au rostul nici iubirile secrete sau tânjitul după cineva care te dă cu piciorul la o parte. Spune-i ce simţi, arată-i, desenează-i, nu fi siropos şi dacă te refuză mergi mai departe.
- "Fii tu însuţi" e o mare prostie, ar trebui să te îmbunătăţeşti în mod constant în toate aspectele, sau cel puţin să încerci.
- nu are rost să fii deschis cu o fată pe care o placi. Fii cool şi misterios, nu-ţi arăta slăbiciunile. Valabil faţă de oricine.
- nu te lăsa împins în colţul prieteniei dacă vrei să fiţi mai mult decât prieteni. Dacă nu eşti sigur(ă), înseamnă că nu vrei.
- e foarte, foarte greu ca un bărbat şi o femeie să fie prieteni.
- spală-te pe dinți mereu, de 2-3 ori pe zi. Dacă e prea târziu pentru tine, învață-ți copilul să facă asta. E important.
- don't hold a grudge.
- dacă ţi se pare că nu se poate să-ţi fie mai rău (ceea ce e o prostie), pleacă o ureche la optimiştii ceia enervanţi care-ţi tot repetă că va fi mai bine dacă ai răbdare. Nu ştiu ei nimic special, dar statistic vorbind e mult mai probabil ca lucrurile să se îmbunătăţească.
- nu fi antisportiv. Aleargă, mergi la sală, fă yoga, joacă tenis de masă, orice.
- dacă eşti manic depressive, ai face bine să te înconjori de persoane calme şi stabile emoţional care să îţi balanseze toanele. În cel mai rău caz, treci pe pastile până nu se înrăutăţeşte. (link)
Nu pot să dau mai departe Soranei, care e bătrână de timpuriu, sau lui Jolly care oricum n-o să scrie să vadă toată lumea, sau Andreei, care pare să aibă toate răspunsurile, sau Tuviei care e fucked up, sau... lui Gelu? hahahahaha, sau Roxanei care e o drama queen, sau lui mOntecOre care nu vrea să aibă de-a face cu alţi bloggeri, lui Sagesse care ar scrie la mişto 4 rânduri sau lui Movieaddicted care ar povesti ce a învăţat din filme... Srsly, chiar nu vreau să ştiu ce-aţi învăţat din viaţă.
further reading
Ok, so. Clasa muncitoare petrece ziua la muncă. Asta este cazul majorităţii şi dacă nu mă înşel al majorităţii zdrobitoare. Program de birou: 9-17, 9-18.
Poşta română are program până la ora 17. Foarte puţine sedii sunt deschise şi mai târziu de atât, dar într-un Bucureşti aşa de mare îţi ia ceva timp să ajungi la ele. Trebuie să ai norocul să lucrezi lângă un sediu poştal şi, evident, să poţi ieşi un sfert de oră minim.
Facturile la utilităţi încă sunt plătite în mare parte la furnizorii respectivi. Casieriile alea se închid şi ele devreme. Nu mă întrebaţi că eu nu plătesc. Ceea ce plătesc, însă, este regia de cămin. Program: 9-14. Ghici ghicitoare cum ajung eu să plătesc căminul, în condiţiile în care trebuie să fiu la muncă la ora aia.
Băncile sunt deschise până la 17. De o lună mă chinui să ridic un card, nu am alternative, trebuie neapărat să merg la Rossetti care închide la ora aia. Restul băncilor au câte unul-două sedii deschise în tot Bucureştiul, dacă eşti norocos.
În fiecare lună mă chinui să cumpăr bilete la o piesă la Act. Programul nu se publică înainte de începutul lunii şi cele mai multe spectacole sunt tocmai la începutul lunii. Nu poţi să cumperi cu două zile înainte, inevitabil sunt epuizate. Casa de bilete: 11-18:30.
Singurul cabinet medical la care merg începe funcţionarea (efectivă) pe la 9 (8 teoretic) şi merge el, merge, până la 20... numai că atunci vin toţi. Ultima dată mi-am făcut programare cu o săptămână înainte pentru seara. Ca să nu mai vorbesc de plăcerea resimţită.
Consolarea mea şi nu prea e cabinetul stomatologic non-stop şi care nu e în cealaltă parte a oraşului şi nu e prea scump. Din păcate, e foarte ocupat şi tot cu două săptămâni înainte mă programez, din cauza restricţiilor de 9-18.
CUM?
Probabil toate bancile o băloşesc de ti-e mai mare dragul scarba, dar din fericire banii mei nu-s asa multi sa fie nevoie de 5 banci care sa-i gestioneze. Momentan ma multumesc cu doua.
N-a fost dintotdeauna asa. Am inceput in forta cu Raiffeisen, unde am primit "cadou" un cont cand am terminat liceul (doar contul, nu si bani, Doamne fereste), asta pe langa telefon mobil. Eu abia faceam cunostinta cu banii, nu avusesem treaba cu ei si nici nu am abundat pentru inca 3 ani de-atunci incolo, dar cel putin capatam periodic bani cu care sa ma tarasc de pe o luna pe alta.
Normal ca m-am bucurat ca facultatea ne facuse conturi la BRD, si inca gratuite, domle! Ce mai, om cu doua conturi la doua banci diferite, ce student falit meserias eram eu! Si uite-asa a ramas cardul de Raiffeisen nestimulat si frustrat dupa doar cateva luni, era prea departe pentru curu meu lenes, ca BRD-u era aproape, la botu' calului.
Mi-am luat-o in cap cand mi-am facut al doilea card la BRD - complet inutil, de altfel, dar m-au limbiştit ca daca mi-l fac am online banking gratuit. Cardul a putrezit printr-o cutie pe-undeva, bankingu' a ramas singur si neconsolat dupa primul contact (it sucked) dar eu le aveam, domle!
Biggie was right. Mo' money, mo' problems is the tru'est shit in the universe. Banii, chiar si acel minim salariu pe Bucuresti pe care l-am avut initial, au adus cu ei, pentru inceput, un Card. La Unicredit. Banca cu pretentii, renume, reputatie, bancomate multe. Multe, chiar daca nu sunt de gasit uneori, dar ele sunt. De exemplu, Unicredit are o sucursala chiar in magazinul Unirea, frontal centru. Acea sucursala are bancomat propriu. 20 de metri mai la stanga si 30 de metri la dreapta exista alte doua bancomate ale aceleiasi banci. Niciodata in istoria relatiilor mele cu banca nu a mers mai mult de unul din cele 3 bancomate simultan. Dar macar mergea unul... pana in ziua in care unul din ele a disparut si celelalte doua s-au cufundat in bezna.
In Crangasi exista doua bancomate ale Unicredit si un sediu. Luni dimineata dau sa scot bani, ia-i de unde nu-s. Unul este out of service si celalalt este.... out of service! Stiu ca nu va asteptati la asta.
Din toate zonele din Bucuresti in care puteau pune bancomate, tocmai la Universitate nu s-au gandit.
Am terminat cu Unicredit.
Dupa zicala cu banii zisa de negrul ala impuscat, urmeaza sa va povestesc aventurile obtinerii unui card de credit. Normal, cand ai bani vrei mai multi. Va fi mai degraba o povestioara cu rol de fabula.
Mi-am luat notite si am ramas cu shortlist-ul Piraeus si Alpha Bank. Sunt doua sedii alaturate undeva pe Magheru. Am intrat in Piraeus, am asteptat 15 minute sa ma bage cineva in seama, am plecat. Ati pierdut un client, fraierilor! Si inca unul cheltuitor!
Alpha Bank mi-a procesat cererea. In cerere trebuia specificat neaparat (!) un numar de telefon fix. Ce-i aia telefon fix? Nimeni din familia mea, neamul meu, cunostintele mele, nu a pastrat telefonul fix. In fine, sta-v-ar in gat, ia numarul cuiva, la intamplare. Pentru obtinerea cardului de credit nu trebuia sa indeplinesc nici o cerinta, in afara de cele de subzistenta. Mentionez ca nu aveam datorii de nici un fel.
Peste 2 saptamani ma suna o tanti dis de dimineata, la 10, sculandu-ma din somn si vise erotice, informandu-ma ca mi s-a respins dosarul. Nici pana in ziua de azi nu stiu de ce. Too bad, Alpha Bank!
A trebuit sa astept inca vreo 4 luni pentru a implini 12 luni de munca ca sa pot aplica la ING.
ING e cea mai tare banca. Chiar si numai prin prisma blondei care lucreaza la office-ul din Romana, relatiile mele cu banca au fost excelente. Mereu am fost tratat cu amabilitate si un zambet pe buze (si nu ma mai refer doar la blonda acum). Un plus enorm: self bank si home bank, plus ca bancomatele lor chiar functioneaza si inca bine (am incercat sa prostesc un bancomat 20 de minute sa primeasca o bancnota ciupita, s-a prins de fiecare data). Au o raspandire buna, servicii excelente, service prompt al bancomatelor, nu ca alte banci, cam tot ce ti-ai putea dori. Plus cele mai bune produse de pe piata, daca nu ma insel. Haha, si ce smecheri au fost cu pensiile private, au înşfăcat potul cel mare.
Am facut un card de debit de placere la ING. Blonda era la fel de zambitoare si primitoare, avea acelasi nasture desfacut la bluza. Totul a mers lin, ma gandesc sa mai inventez un motiv sa mai trec pe acolo.
Am inchis conturile de BRD si Raiffeisen. Am lasat trecutul in urma. Acum detin 4 carduri la 2 banci. Si am si bani. Sunt bogat! (se aude acolo sus?)
