Expat Mish Blog
I don't hate people, I just feel better when they aren't around
Se afișează postările cu eticheta cola. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta cola. Afișați toate postările

Fără complicaţii, fără regrete, fără lingering thoughts,
fără responsabilităţi organizatorice, să te chinui cu toate felurile de tâmpiţi care există,
fără datorii la bănci, fără nici un fel de datorii de fapt,
fără conversaţii epuizante de complezenţă care nu au nici un cuvânt în comun cu ceea ce se vrea a se spune,
fără prietenii de nevoie şi prefăcătorii ieftine,
fără maşină, soţie şi copii,
fără fapte de bine oferite fără a fi cerute pentru care te blestemi mai târziu (De ce dracu n-am stat în banca mea?),
fără conversaţii la coadă la ghişeu din care se nasc obligaţii şi vreo femeie care vrea să scrie o carte te roagă să-i repari calculatorul pentru că vrea să-şi înregistreze memoriile,
fără cadouri la ziua de naştere, paşte, crăciun, zi de nume,
fără dat de veste când eşti în oraş ca apoi să te chinui să jonglezi 48 de ore între somn, mâncare, traficul din Bucureşti şi prea multe persoane,
fără să oferi bani împrumut din proprie iniţiativă având încredere oarbă în oameni pentru că îi cunoşti şi pentru că iote, pe moment am bani,
fără eforturi financiare pentru excursii şi concerte stupide, trebuie să mâncăm,
fără scrâşnit din dinţi la vederea ei în braţele altuia sau la vederea ei arătând superb şi fericită sau la vederea ei arătând superb şi fericită şi în braţele altuia, unde cele trei "ele" nu sunt aceeaşi persoană,
fără femei în general pentru că sunt sămânţa diavolului,
no real emotion, just fake professionalism,
fără telefon, doar email,
fără ţigări şi cola care în cel mai bun caz te forţează să ieşi din casă în zilele ploioase când vrei doar să stai în fund şi să vezi filme.
Fără rude.

 

Mai ţii minte elipsa de la '99?
Nu, în 99 eram în gimnaziu şi nu prestam elipsoide dar îmi amintesc de eclipsa din 11 august. Încă mai am ochelarii pe acasă pe-undeva şi încă mai ascult parodiile Vacanţa Mare după 'eveniment'.

De ce nu mănânci icre şi vinete?
Pentru că icrele sunt ouă de peşte. Păi ce mă, peştele se ouă? Deci clar vin de prin alt orificiu... să le mănânci tu!
Vinetele seamănă cu icrele, deci nu mersi. Plus că se pârjolesc la foc dar tot ca un terci arată.

De ce nu te scoli de dimineaţă ca să ajungi departe?
Indiferent la ce oră m-aş scula, tot până la capătul Bucureştiului trebuie să ajung. Chestia asta cu viaţa, bat-o vina, cum că trebuie să experimentezi şi să înveţi din greşeli e un mare flit. Nu-i mai simplu să îţi zică cineva: bă boule, dacă te duci la interviu la o firmă în Pipera şi te angajează, tu o să trebuiască să mergi 50 de minute în fiecare zi până acolo cu 1-2 transpoarte în comună. Nu mai bine te angajezi tu aicisha la Semănătoarea, că în vreun an o să fie aici nişte clădiri mari de birouri cu geamuri transparente de unde poţi contempla aruncatul de la etaje cu două cifre? Nu fi fraier, că mai încolo o să te ataşezi de colegi şi n-o să mai vrei să pleci...

De ce nu pleci din România?
Păi plec, dacă am şansa. Mă duc să răspândesc cuvântul Domnului şi farmecul Borcanului şi în alte ţări, chiar şi străine, în locuri unde soarele bate doar pentru turişti şi în rest ploo în gură după (pudi)blonde de 1.80. Partea bună e că fiecare din voi, popândăilor (A© Geo), o să aibă pe cineva acolo care să-l găzduiască de va fi în trecere, mai ales dacă ai ţâţele mari şi nu eşti egoistă.

Tu citeşti bloguri?
Îmi plac foarte mult blogurile lui Vladinho şi Ciprian Mihalache, sunt foarte distractive. Ah şi Perez Hilton, am impresia că e sora mai mică a lu Parisa Hilton, juna primă a clanului Cămătaru, nu?

Ai fost vreodată la curve?
A, ţie îţi arde de filosofie. Nu, în Amsterdam nu am fost la curve, deşi era o curvă cea mai curbă dintre toate. Cred că era preşedinta comitetului de prostituţie din Cartierul Roşu.
Aaaa, întrebai în general? Nu ştiu, o să le întreb.

Câte calorii are o sticlă de doi litri de Coca-Cola?
Fiecare 250 ml=105KCal=439.5 KJ.
250 ml..........105 KCal
2 l.............x
x=2*105/250=0.84 KCal ooo doar atât? x=2000*105/250=840 KCal ooo cam mult.

Ce ai câştigat la Roblogfest?
Păi mi-a strigat ăla mare şi negru numele pe scenă,

şi dacă vi se pare că mă laud, ei bine nu am primit nici măcar o înştiinţare de lo(o)ser cu o palmă peste ceafă de porc. Nu eu porcul. Am vorbit, oarecum, cu băiatu care era pe locul trei, am făcut blat şi am zis că ia el mausu şi eu tastatura, dar în continuare nimic. Am plecat acasă cu un bisexual mărunţel, cu barbă, înamorat de mine.
Cu ocazia asta am luat decizia de a deveni blogger celebru şi faimos. Mă voi prostitua, dar nu cu bisexualul mărunţel de mai sus, let the past be the past - aş numi câteva, hm, beneficiare internaute, dar mi-e că au prieten şi nu îmi mai dau prietenii lor linkuri pe la spate. Decât Puttycat, ea mi-a plătit serviciile în linkuri repetate.
De asemenea, voi ieşi Mister Popula-ritate la banchetul de absolvire din iulie şi angajatul lunii la mine la muncă până la despărţirea, sper, amiabilă care sper că va avea loc. diSper.

Tu de ce nu dormi noaptea ca toţi oamenii?
Mai demult mi-a zis Irina că şi-aşa dormim o treime din viaţă, idealul ar fi să scurtăm perioada cât mai mult. Eu înţeleg asta, numa că_creierul nu pricepe când sună ceasul, el crede că ceasul sună în vis şi că l-am oprit, dar de fapt l-am oprit în vis şi eu în vis în continuare mai dorm, deşi în ne-vis eu tot dorm, dar ceasul încă mai sună.
Aşa, şi după asta am aflat că Irina a leşinat când era pe la mări calde, probabil din lipsă de somn şi alimentaţie. Dacă vezi ceva de 1,90 căzând din picioare, scoate o ţâţă şi dă-mi nişte lapte, să îmi revin.

Şi totuşi, tu cam ce informaţii relevante deţii?
Posed multe resurse online legate de nutriţie şi aport caloric, de fapt mă fac nutriţionist, ce mai, am informaţii de preţ legate de facultatea în Politehnica (nu o fă), ştiu să îndrum pe cine are nevoie de sfaturi pentru un master afară, ştiu un pic de Java, sunt cinefilatelist (dar, desigur, nu ca sf-iştii de pe zeemovies, oamenii ăia chiar mă fac să mă simt mic), pot să-ţi recomand, probabil, vreo duzină de artişti/albume mişto de care nu ai auzit până acum, sunt o enciclopedie de pr0n da' mai bine tot la Puttycat mergeţi, că ea m-a meditat, pot să vă învăţ cum să gugăluiţi sau mergeţi la Barbie care în fiecare dumincă înainte de biserică bea tequila cu Google (Guglea e hermafrodit/asexuat, înca mai am şanse), hmm... mă mai screm de idei mai încolo să par interesant.

Hai că merge, o lectură uşoară de luni dimineaţă. LoL.
Ca demonstraţie, sper să vă meargă youtube la muncă, nu ca mie. Link.

 

I remember it like it was yesterday today. Ziua buna se cunoaste de dimineata, cum ar veni, iar aceasta n-a facut exceptie. Abia tarandu-mi fundul jos din pat, am observat ca am 15 minute la dispozitie sa ma propag in cadrul spatial si temporal al desfasurarii examenului. Ajuns la timp, am descoperit insemnatatea teoriei relativitatii a lui Einstein, in speta: ora 9 poate insemna foarte bine 9:20, la fel cum am descoperit mai tarziu ca 13:00-13:30 e de fapt codificat, inseamna 14:00-14:30.
O materie desfasurata pe modelul "telefonul fara fir" nu poate avea multe sanse de reabilitare in ochii unui sistem de invatamant impartial (desigur, un sistem tert, nu cel romanesc). Insa revenim la teoria relativitatii si mentionam ca ceea ce nu e bun pentru mediile universitare din Franta, Germania, Olanda (?) este perfect pentru Univ Poli Buc. Examenul s-a desfasurat pe parcursul a 30 de minute, putandu-se lesne observa un sentiment colectiv de "baga-mi-as piciorul" vizavi de manifestul de corectitudine si strictete afisat de doamna profesoara care, in anul 5, in 2008, preda: "analiza si sinteza sistemelor informatice isi propune ca plecand de la studierea procesului tehnologic si a cerintelor acestuia pentru o functionare conform unor indici de calitate (analiza) sa se stabileasca arhitectura sistemului informatic atat din punct de vedere hardware si software, dar inclusiv sa dea solutii pentru problema transmiterii informatiei intre diferitele subsisteme" (asa e tot cursul, nu urmeaza nimic mai interesant).
In caz ca suntem gand la gand cu bucurie, va informez ca o asemenea zi nu este una propice sa te lasi de baut Cola&co, insa nici una potrivita pentru a te reapuca dupa o pauza de doua zile. Incompatibilitatile majore intre stomacul buimac si lumea nemiloasa pot cauza traume de scurta si medie durata, manifestate prin sentimentul sus-numit de "baga-mi-as piciorul".
Oricum, se ia o jumatate de zi preparata ca mai sus, se adauga ploaie mocaneasca complet lipsita de scop si functionalitate, se stropeste bine din toate directiile cu ajutorul vantului, se da o bere si un vin fiert pe stomacul gol si capul plesnind, se taie marunt marunt rabdarea incercand sa treci prin intersectia fara semafoare functionale de la Grozavesti cu slalom printre balti si masini (pentru a adauga savoare) si se garniseste cu nervii facuti praf. Ca desert puteti incerca somn cu stomacul plin, burdusit in graba, dar au fost raportate si efecte adverse, in speta incapacitatea de a te trezi la timp pentru a mai fi vreun dram productiv pe ziua in curs.
Pofta buna.

 

Un foc de paie e acela care cand te simti bine realizezi ca nu e pentru mult timp. Luand in considerare factorii sociologici si sociopatici, lucruri spuse si zise, chiar si unora dintre cei mai buni prieteni, perspectiva aparitiei de fum parea cel putin improbabila. Acum voi faceti legatura in capul vostru ca uite, Mihai a zis de fum, dar am invatat cand eram mici ca nu iese fum fara foc, deci foc, deci da.
Reluand ideea, nu stiu cum s-a intamplat. Practic nimic nu s-a schimbat, sunt adanc in c***t, in continuare mi-e scarba de profesori si de unul in special (nu dau nume, ca poate sufera de varii sindroame si se cauta singur pe net), umblu in picioarele goale pe balustrada, corpul fiindu-mi sanatatea (o figura de stil mult prea puternica pentru dumneavoastra) , in continuare sunt in urma cu proiectele, imi las barba sa creasca pana la refuz, beau 3 litri de x pe zi, nu am rabdare sa citesc articolele din Google Reader (cu exceptii), in continuare nu pot sa elaborez un text simpluţ pe blog fara sa deschid obsesiv paranteze. In continuare am bani si nu am ce face cu ei.
Azi am avut o sedinta de doua ore jumatate in timpul careia chiar mi-am amintit de ce imi place sa programez. Mi-am ocupat timpul cu chestii utile cum sunt cititul de bloguri si redactarea de teme pentru scoala. Am folosit pana si telefonul si am descoperit cu entuziasm ca urmeaza Festivalul de Film Francez. Azi s-a ridicat ceaţa (apoteotic, stiu) si punctul culminant a fost inca de dimineata, cand am reusit sa ma scol!
Mai am de rezolvat maruntisuri: cum sa salvez chestiile extraordinar de misto care imi inunda capul numai cand il am pe perna, cum sa ma las de X, cum sa cumpar cadouri renuntand la partea de planificare, cum sa sarut fete/fata, sa citesc toate revistele care se cam aduna si protesteaza ca de ce nu le lecturez odata (Esq+MH+Republik) ca sa nu mai spun de Magicianul (e mare, frate, ce sa-i fac?).
Imi urez succes. Bine ai revenit.

 

In eventualitatea, desi improbabila, dar demna de luat in considerare, a producerii unui eveniment tragic neprevazut in decursul experimentului recreerii conditiilor Big Bang, precum ar fi sugerat cei mai sceptici cu privire la aceasta simulare, consider necesar a-mi intocmi un testament riguros. Realizez, fiind in deplinatatea facultatilor mintale, inutilitatea acestui act digital in cazul extrem al disparitiei planetei Terra din sistemul solar, insa consider ca este datoria mea morala de a-l avea, nedorind ca in potentialele ultime clipe ale vietii mele sa fiu lipsit de umanitate sau sa desconsider complet toate regulile societatii stabilite ca urmare a secole de perfectionare.
In cele ce urmeaza, mentionez ca ratiunea ma impiedica a-mi declara in totalitate averea dar si celelalte posesiuni afective si intelectuale. Asta deoarece consider ca, spre deosebire de un act legal/juridic, un testament personal ar trebui sa contina si mosteniri morale si sentimentale, pentru ca nu e niciodata prea tarziu.
Pentru a ajunge la un compromis intre cele doua emisfere cerebrale, am luat decizia ca un draft in cadrul acestui blog sa contina adaugirile private la acest testament public, adaugiri care vor fi citite doar de catre persoanele alese si transmise mai departe.
Dispozitii:
Toate sumele in bani vor reveni familiei mele, mama, tata si fratele meu.
Aparatul foto ii ramane lui Mihai T.
Cele trei tigari din pachetul de pe masa mea raman lui Cretz.
Blogul meu il las Roxanei, cu mentiunea ca imputerniciti sunt Andra, Gelu si Anca. Daca Roxana va declina oferta, ii va reveni Minei.
Colectia de cutii de Cola din cele trei sertare ale biroului meu vor merge catre cautatorii prin gunoaie din Rio de Janeiro - care scotocesc tomberoane cautand cutii reciclabile; pe ale mele vor lua cativa dolari pentru a-si hrani familia.
Calculatorul personal ii va reveni fratelui meu, care il va pasa mai departe catre Florinel.
Mp3 playerul merge catre Andra, care nu are.
Piramida va fi expediata prioripost Alexandrei.
Brelocul desfacator de bere il las lui Gelu si toate cartile mele, putine dar bune, vor apartine Dianei.
Elicopterul primit cadou il va bucura pe Catalin si cravata pe Alexandra.
Contul meu de Yahoo revine merituosilor din seria aa fara probleme speciale, sa faca ce considera de cuviinta cu el.
Nu am alte averi decat poate sufletul, care in unele culturi se identifica cu inima/cordul in termeni medicali, organul central fara de care viata nu ar fi posibila. Lucru care oricum nu-mi apartine mie de ceva vreme deci nu il pot da.
Semnatura.

 

Arhivă blog

Label Cloud