Do you have any experience with gym equipment? m-a întrebat tipa. Păi, acum câţiva ani, într-o vară când mă plictiseam, m-a luat Copac la sală o lună de zile şi mă punea să împing 20 de kile la piept (20x2+bara). Acolo n-aveau decât vreo două aparate şi restul erau free weights. Mirosea a bărbat împuţit mai mult decât mi-am dorit vreodată să aflu cum miroase un bărbat împuţit. După o lună m-am plictisit şi nimic nu s-a schimbat, am rămas acelaşi slăbănog de 79 de kile.
 
 Enter summer 2010, când primele 35 de ore de muncă fizică prestate m-au lăsat cu sechele şi o febră de vreo 3 zile, ceea ce eu credeam că e the worst you can get. Căutând săli de fitness în oraş, am descoperit FitnessFirst, localizată la o învârteală de roată de mine, chiar în incinta stadionului, unde primele două luni erau gratuite. Sărăntocului din mine i-a surâs ideea şi am avut parte de o "zi" introductivă în care o domnişoară foarte amabilă mi-a prezentat sala şi programul şi sistemul general foarte bine pus la punct (excelent, aş putea spune) în care instructorii fac group workouts la fiecare jumătate de oră, chestii la care participă majoritar femeile (şi se holbează majoritar bărbaţii). Eu, venit din junglă, mă miram că există duşuri (cu gel de duş!) şi vestiare şi foarte multe aparate de cardio, să fie pentru toată lumea, şi saună, dar şi dvd-uri (!) de închiriat gratis. Am avut parte şi de o primă lecţie gratuită în aparate de cardio, core training şi strength. Cool.
 
 Strength training, din păcate, a însemnat trecerea în revistă a 7-8 aparate, destul de bune ele, pentru fiecare grup major de muşchi din corp: piept, biceps, triceps, umeri, spate, abdomen... Fiind începător am fost foarte obedient şi timp de 4-5 săptămâni n-am făcut decât ce m-a învăţat tipul, lucrând juma de oră la aparatele pe care le ştiam şi atât. Într-o zi m-am gândit să învăţ cum să folosesc free weights, acolo unde îi vedeai mereu pe negrii musculosi şi pe blonzii cărămizii (făcuţi că o cărămidă, da?) şi să încep să lucrez serios, că nu se schimbase nimic. Am fost foarte norocos să găsesc site-ul http://www.exrx.net/Lists/WorkoutMenu.html, de unde mi-am scris toate exerciţiile care mi-au surâs pe copiuţe şi m-am dus la sală.
 
 Ce-a urmat a fost o febră musculară adevărată, cu braţe pe care nu puteam să le întind pentru că nu-mi permiteau bicepșii, cu fese de parcă-aş fi fost injectat cu patru doze de penicilină, cu un mers de recent dezvirginată şi cu muuult somn.
 
 Long story short, am vrut doar să înşir realizările mele de când merg la sală. În primul rând am găsit ceva ce-mi place, cu care să-mi pot ocupa timpul şi care să fie (foarte) util - păcat că nu-mi mai permit. Apoi, am slăbit multe kilograme şi intru în pantaloni pe care i-am cumpărat în primele săptămâni de muncă (chiar înainte de explozia lipidică). Am pus muşchi şi acum arăt ca niciodată, pentru că până acum trecusem direct de la slăbănog la supraponderal, n-am fost niciodată "bine". Mai am puţin şi o să fiu "foarte bine". 

 Ultima şi cea mai de preţ realizare e că mi-am intrat în formă. Prima dată când am încercat să alerg a fost tragic, a trebuit să mă opresc după 5 minute. Următoarele dăţi nu s-a schimbat mare lucru, decât că am început să perseverez, alternând viteza cu mers la pas (am învăţat de la Irina). Acum pot spune cu mândrie că, încălzit corespunzător, aş putea face 10 kilometri (cu pauze) pe bandă. Normal, mai am mult de lucru, dar sunt mulţumit de rezultatul intermediar.
 
 Visul meu de a alerga un maraton e mai aproape.

Inspirat de lista găsită pe site-ul ăsta foarte tare pe care abia acum l-am descoperit (ruşine mie), nu mai pot rezista şi scriu despre filme.
 
 Am trecut prin lista mea bifând performanţele care încă mă fac să mă înfior, pe care nu le-am uitat şi pe care le-aş revedea şi acum. Primul draft conţine 20 de nume (de filme, mi-a fost mai uşor aşa). Pentru că toate rolurile sunt badass sau intens halucinante, o să încerc să mă limitez la zece şi le voi acorda o menţiune specială celorlalţi. Foarte probabil, fără să-mi dau seama, sunt sexist, pentru că nu am putut găsi nici o femeie (nu am căutat explicit bărbaţi, doar aşa s-a nimerit).
 
 Fără o ordine anume:  
 
 Bill Kilgore, Lieutenant Colonel, Smell that? You smell that? Napalm, son. Nothing else in the world smells like that.You know the rest.
 *tocmai mi-am dat seama, Bill Kilgore are acelaşi nume cu Kilgore Trout, alter ego, ştie cineva dacă este întâmplător?*

 
 
 John McClane nu e nici o surpriză, chiar dacă nu moare (e invincibil, n-aţi văzut filmul ăla?) e mult prea cul şi e cel mai tare action hero din toate filmele făcute vreodată.


 
 Ferris Bueller, enough said!

 
 
 Walt Kowalski, cel mai periculos moşneag la ... est? de Mississippi. Probabil era mai tare ca McLane la vârsta lui, dar n-ai de-ales, gravitatea învinge mereu.
 
 
 Pe Jay l-aţi văzut peste tot, în Clerks I II, Dogma, el şi prietenul lui strike back, etc. Cui să nu-i placă limbajul delicios?

 
 
 Steve Zissou e căpitan de vas, explorator, gagicar, Bill Murray. Quirky, dar quirky good.

 
 
 Wladyslaw Szpilman, cu ale lui puţine replici în, e o prezenţă memorabilă, scena spre final în care rămâne singur m-a făcut să mă cutremur şi aproape am plâns.
 
 
 
 Oskar Schindler. Îmi aduc aminte ce-a zis Rin Tin Tin când a zis, nu-i plac filmele care te forţează să fii impresionat prin natura evenimentelor înfăţişate; eu nu sunt aşa puternic, Schindler e un caracter cu atât mai solid cu cât e ancorat în realitate. Finalul e sublim.

 
 
 Jean-Luc Picard e de departe favoritul meu în lupta cu J.T. Kirk, are un şarm irezistibil, vorba aia, o poză face cât o mie de cuvinte?
 
 
 Trevor Reznik e cel mai halucinant personaj pe care am avut onoarea să-l cunosc, din cauza căruia Christian Bale e acolo sus pentru mine. Ce-aş mai putea să mai zic, să nu stric filmul?

Mențiunile sunt după cum urmează:

 Probabil Bateman nu vă zice multe (nu Patrick Bateman), dar mie mi-a rămas întipărită în minte scena asta, ca şi starea generală de coolness în care se află traficantul ăsta englez.

 Idi Amin, mai precis cel din film, mi-a plăcut, m-a înfiorat şi am zis că musai trebuie să-l pun deoparte pentru când voi face o astfel de listă.
 
 Jack O'Neill este musai să apară, asta se numeşte favoritism. Ai putea spune că am adunat şi awesomeness-ul lui MacGuyver, dar ce mai contează, O'Neill scoate toate perlele de care vei avea vreodată nevoie pe parcursul a 7-8 sezoane!
 

 Billy Costigan e o febleţe de-a mea şi e cu atât mai surprinzător cu cât m-a cucerit cu o singură replică (bineînţeles, îmi place cu totul).

 Jack Sparrow prinde lista, pentru că e genul de pirat de care ne-am dori cu toţii să fim, plus că e Johnny Depp, toate femeile şi o parte din bărbaţi se dau de ceasul morţii după el!

 Vidal, adică fix băiatul ăsta din El laberinto del fauno, pentru cruzimea cu care mi-a rămas în minte.
 
 Hans Landa, previzibil şi în acelaşi timp delicios. Mie chiar mi-a plăcut de nazistul ăsta, el îşi făcea datoria pentru care era plătit şi la care era foarte bun. Sadismul e doar pentru distracţia lui personală.

 Jean-Dominique Bauby. Complet paralizat, având ca unic mijloc de comunicare ochiul stâng, trăieşte într-o lume interioară privind prin oblon.
 
 Renton din Trainspotting, pentru că e băiat bun şi fute minore (vai, Kelly Macdonald!). M-am gândit că l-aş fi pus pe Begbie dar e un pic cam violent, plus că a trecut ceva timp de când am văzut filmul şi Renton mi-a rămas mai puternic în minte.
 
 James Bond, motherfucker. Deşi aş putea să-l aleg pe Sean Connery, care e un pic prea înaintea timpului meu, sau pe Pierce Brosnan, individul extrem de cool şi încrezător în sine, îl prefer pe Daniel Craig pentru că mi-am dorit să fiu ca el (aţi ghicit de ce). 

Faceţi şi voi o listă! Nu mă puneţi să vă tăguiesc!

Cand eram prin liceu imi aduc aminte ca la orele de romana mai faceam din cand in cand liste pro si contra. Stiu ca mai faceam si cu alte ocazii cand eram mai mic, dar imi scapa contextul. Pentru capitolul neimpliniri, nu am destul spatiu. Nu e vorba de rateruri amoroase, nici vorba, astea se miros de la o posta pe blogul meu. Ci mai degraba cele profesionale. Facand abstractie de faptul ca (daca nu stiati, aflati acum) vreau sa fac de toate, tot timpul, foarte bine, fara compromisuri, decvi facand abstractie de asemenea utopii, inventariez in cele ce urmeaza cele mai mari regrete profesionale.

Fotbalul mi-a placut de mic. Problema cu asta e ca nu eram bun si asta era in principal datorita increderii scazute in mine - ce sa-i faci, eram un copil problematic. Am avut o tentativa, pe la 14-15 ani, sa merg la Otelul la una din grupe. Impreuna cu Traian n-am reusit sa gasim centrul de antrenamente. Asta e, copii prosti, ne-am ratat. As fi vrut sa fiu fundas. Regretul e cu atat mai mare cu cat acum sunt mai bun si stiu ca as putea (fi putut) fi mult mai bun, cu antrenament si viata sportiva.

Karate. In clasa 1 am facut un an de karate, am ajuns pe la 5 sau 6 dani, nu mai stiu exact. Centura galbena, nimic spectaculos, dupa ce am trecut prin tresele centurii albe. Imi aduc aminte ca m-am oferit sa fiu receptor al unui pumn in burta de la sensei, pentru testarea rezistentei. N-am fost slab, ceea ce era ceva. In perioada aia faceam 50 de flotari odata si aveam numai 10 la scoala. Si eram si frumos, sa fiu al naibii.

Timbre - geekish, stiu. Mie chiar imi placea sa colectionez timbre, am gasit si un tip care vindea, parea chiar entuziasmat sa gaseasca doi baieti carora le place, ne-a zis sa aducem si prieteni. N-a mai fost sa fie, s-a terminat la fel de brusc cum incepuse.

La admiterea in facultate aveam de ales intre automatica si calculatoare. Cred ca toti au pus mai intai programarea si abia apoi automatizarea, problema e ca abia am intrat la automatica. Acum lucrez ca programator, dar am avut un moment de cumpana cand mi-am dat seama ca as fi putut face automatica, microprogramare hardware, stuff like that, care ar fi fost cel putin la fel de interesante.

Imi place sa cred ca sunt multe domenii la care as fi bun si pe care le-as face din pasiune. In afara de facultatea de sport, care ar fi fost calea pavata catre o viata sanatoasa, as fi ales arhitectura, limbi straine, jurnalism (de fapt, jurnalismul l-as alege acum, atunci nu aveam nici in clin nici in maneca) si desigur ca mi-ar placea sa fac ce face si Tudor (poate nu pe aceeasi specializare, dar tot la ATF ceva care sa nu fie actorie) - evident, si de asta mi s-a facut pofta abia dupa ce l-am auzit pe el. Incepe sa se contureze din ce in ce mai puternic un master in afara si, de ce nu, o a doua facultate. Oare ma primesc cu medie mica?

Mi se pare un rateu complet faptul ca pana acum nu am avut o vacanta adevarata. Din aia in care sa mergi in Grecia, in Spania, in Amsterdam...... evident ca acum incep sa recuperez teren.

Imi pare rau pentru toate concertele la care am lipsit. Cred ca totul a inceput cu Fatboy Slim acum 2 ani. Nici nu tin minte cum m-am hotarat sa merg, dar a fost ca un magnet. Cred ca de fapt acum 2 ani au inceput concertele pe la noi. Am ratat Placebo (de care nu mi s-a spus...), Muse, Chemical Brothers, George Michael, Rolling Stones, Depeche Mode, si multe altele. Evident ca pe multe le-am regretat apoi, de aia incerc sa nu mai fac aceeasi greseala. Regret sa va spun ca am incercat Iron Maiden si nu s-a lipit de mine. Daca nu vrea, nu vrea.

Ce ma, nu v-ajunge sau ce? Mie mi se par destule...