Expat Mish Blog
I don't hate people, I just feel better when they aren't around
Se afișează postările cu eticheta criza. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta criza. Afișați toate postările

 Într-o săptămână ce a intrat în istorie şi i-a lăsat pe biologi mască, întreaga cultură globală de tutun a fost extirpată de pe faţa Pământului de un virus misterios. Autorităţile au descoperit că virusul a fost sintetizat în laborator de un individ de cetăţenie română adus la pragul nebuniei de către fumătorii din jurul său. Acesta a cauzat pierderi materiale de sute de miliarde de dolari şi pierderi în locuri de muncă de ordinul a câteva milioane, de la cultivatorii care îşi hrăneau familia din asta şi până la marile companii de tutun care încă nu au emis comunicate de presă, pentru moment bazându-se pe stocurile personale. Unul din cei mai respectaţi medici chirurgi din Statele Unite a fost citat spunând: "Mi-au luat pâinea de la gură. Dar nu-mi pare rău". Încă nu se ştie ce-a vrut să spună cu asta.
 
 O veste de asemenea anvergură a scindat presa în două. Marea majoritate a deplâns pierderea unei familii de plante şi impactul pe care l-a avut asupra economiei globale, însă foarte puţini au pictat un tablou al viitorului nu prea îndepărtat, în care lumea ar rămâne fără ţigări. Ce ar face, s-au întrebat televiziunile, ziarele şi blogurile. Cu ce va fi înlocuit tutunul? Cu siguranţă nu poate fi lăsat un gol, 1.22 miliarde de oameni nu îşi vor găsi brusc o nouă ocupaţie pentru pentru cele câteva ore petrecute zilnic cu ţigara în mână. Marijuana fiind ilegală, opiumul la fel, cannabisul idem, lumea se tot întreba ce va urma. Un singur ziar de provincie, pentru câteva mii de oameni, a publicat un articol lăudând iniţiativa nebunului şi prevestind că speranţa mondială de viaţă va creşte iar oamenii vor fi mai sănătoşi per total. Autorul articolului a fost concediat de la Viaţa Liberă după ce s-a aflat că era prieten din copilărie cu făptaşul "crimei secolului", după cum fusese numită.
 
 Oamenii au avut reacţii diferite, toate implicând grade diferite de stupoare. Militanţii anti-tutun s-au bucurat în linişte, cel mult au dat o petrecere cu nişte suc şi bere într-un subsol, pentru că, la urma urmei, rămânea impactul financiar. Nimeni nu s-a bucurat pe străzi de frică să nu fie luat la bătaie de un grup de fumători irascibili.
 
 Nimeni n-a putut împiedica explozia preţurilor stocului rămas. Tutunul a devenit o marfă de contrabandă de lux. Aproape instant toate cartuşele rămase au fost cumpărate de cei mai bogaţi oameni ai planetei, care şi-au făcut provizii pentru a le ajunge o viaţă. Cei din conducerea companiilor au încasat banii şi-au fugit pe unde au apucat. Până să se dezmeticească oamenii de rând, aproape că nu mai existau ţigări. Ar fi făcut şi revolte, doar că nu mai era nimic de furat. Printre țările cele mai puțin afectate s-au numarat Olanda, UK și surprinzător Jamaica.
 
 Despre fumători, se poate spune că au primit vestea cu bine. Adolescenţii şi puştii teribili au găsit repede alte lucruri cu care să-şi afirme rebeliunea, opium, cannabis şi, bineînţeles, cânepă. Fumătorilor înrăiţi nu le-a picat prea bine. Unii dintre ei plănuiau să renunţe de ani de zile şi eşuaseră în câteva rânduri, aşa că şi-au spus: Dacă nu acum, când? În săptămânile de după "incident", parcurile erau neîncăpătoare de indivizi care îşi epuizau frustrările cu 15 minute de alergat şi 10 de tuşit. Încet încet, şi-au revenit. Au fost şi unii ajunşi la marginea facultăţilor mintale: oameni mergând zi de zi pe stradă din om în om, cerând o ţigară, implorând, plângând. După două-trei luni şi-au revenit şi ei, dar au rămas cu sechele pe viaţă. Vama Veche n-a mai fost niciodată la fel.
 
 Vinovatul pentru toate aceste fapte a primit într-o zi o vizită în închisoare. Era o fostă prietenă din tinereţe, fumătoare înrăită, motivul pentru care el dezvoltase virusul - voia să o ajute. S-a uitat la el timp de 5 minute fără să spună nimic, apoi a plecat.
 
 Două zile mai târziu, a fost găsit mort în celula lui, fusese otrăvit.
 

 

Şi-acum o să îmi fac o anti-reclamă de-a dreptul porno, de parcă nu era destul că un sfert din colegii de an mă urăşte de moarte. Mă pricep să strâng bani, aici nu accept reclamaţii, vorba aia. Când vine vorba de banii altora, paradoxul e că ştiu şi să îi gestionez, poate tocmai pentru că nu sunt ai mei. Aşadar, dragi colegi de serie, daţi dracului banii ăia de care am vorbit aici la băiatu, că dintotdeauna mi-am dorit să văd Ibiza primavara!

Revenind la recesiune, cea mondială adică, ţin să menţionez că sunt varză când vine vorba de gestionat propriii mei bani. Sunt atât de hăbăuc încât nici nu pot estima câţi bani am pierdut de-a lungul timpului de când mai şi produc, nu numai excrementez.
Un calcul simplu ne spune că muncesc de un an, şapte luni şi două săptămâni (fix, so to speak). În aceşti ani am câştigat o sumă de bani între 30.000 şi 60.000 lei (ce, îs prost să zic?). Sincer, nu cred că pot enumera cinci lucruri făcute cu aceşti bani de care să mă fi mândrit. În fi-e-ca-re lună banii dispar în mod miraculos. Am încercat să citesc Agatha Christie, seria Poirot! nu proasta aia de Miss Marple, dar n-am găsit nici măcar un strop de lichid seminal la locul dispariţiei.
Long story short, pe măsură ce scriu aceste rânduri văd similarităţile cu cei care au pornit criza, în speţă aMericanii. Bajetii ăştia o duceau la un moment dat aşa bine că aveau prea multe. Prea multă mâncare, prea multe şi variate haine, câte două telefoane mobile, internet la discreţie şi filme super ieftine, totul din cauza puterii de cumpărare. Asta, tradus pe romisheste, înseamnă că eu am trecut printr-o perioadă ingrată în care aveam prea mulţi bani şi nu ştiam ce a face sau a nu face cu ei.
Desigur, fiecare criză cu începutul ei. Aş putea argumenta cĂ Criza a început ca o reacţie adversă a naturii la îndărătnicia mea de a nu merge la (omfg ce mişto era) curva aia din Amsterdam, aia mai mişto. Desigur, ar fi o iluzie de duzină, de fapt e generată de CREDIT, când m-am dus eu să mă holbez la decolteul blondei de la ING şi mi-am convins-o să ismi facă şi credit.
Şi acum plătesc la el. Şi încă nici asta nu ar fi problema, dar iată că s-a ivit prilejul, pretextul şi scuza să dau bani să mă ia strainezii la ei acolo, aşa că m-am chelit de bani. Fiind dependent de plata creditului, am ajuns brusc în lipsă acută (şi strâmtă) de lichidităţi. Cam asta e şi povestea crizei, nu?
De două luni eu nu îmi permit să merg la medic (particular, ce-i drept) ca să mă verific cu capul, din cauza pretextului ăsta de lipsă de bani.
Primăvara vine, eu cu pantalonii în vine, concerte se anunţă, eu m-apuc de ... Anul ăsta nu intenţionez să ratez Bestfest, mai ales că e de jdetrilioane de ani lumină mai pizdos ca anul trecut. Colac peste pup-ăză, mi-am pierdut geanta atunci cu biletele şi bonurile şi mp3 playerul care toate lipsă contribuie la scăderea drastică a stilului de viaţă.

La dracu, nici să slăbesc nu-mi permit.
Vă rog a scuza lungimea (sâc) a postului şi sfârşitul abrupt.

 

Arhivă blog

Label Cloud