Vreau sa imi intru in forma. Vreau sa fiu musculos si sa ma foloseasca astia pe post de reclama (de la gat in jos, ofc). Chestia asta probabil n-o sa se intample vreodata si nu ma deranjeaza foarte tare, dar daca asta nu se poate, macar sa ajung sa arat ca un maratonist, atunci cred ca mi-as considera fizicul realizat. Exemple mai jos.

Nu m-ar deranja sa arat asa, dar daca nu se poate...	macar asa, dar nu flamand.

Vreau (in urma unei experiente din seara asta, dar ma apuca dorintele periodic) sa invat sa dansez. Episodul cu break-dance a fost esuat si acum stiu ca in directia aia n-o s-o mai apuc, nu pentru ca nu mi-ar placea ci pentru ca in toate grupele de genul asta gasesti doar pusti si pustoaice. Salsa, in schimb, e pentru toate varstele si sexele, din fericire mainly feminin, si ramai cu gura cascata cand vezi ce bucati perfect sculptate isi doresc sa danseze fierbinte si nu prea au cu cine, asa ca se aliniaza cu un bon de ordine la negrul ala cu miscari suave care vine din Caraibe. Si, ma rog, si dansul e misto.

De (foarte) departe, mereu am ochit tipii din videoclipurile de Parkour cu niscaiva invidie, si nu pentru fizicul lor de invidiat, dar Parkour chiar pare genial, epuizant si super captivant, e ceea ce multe alte sporturi extreme ar putea fi dar nu sunt (pentru mine). Acum vreo luna-doua faceam flexari dupa videoclipul asta (care e foarte bun, btw, faci niste febre la niste muschi pe care nu stiai ca-i ai) dar m-am lasat. Poate intr-o buna zi.

Vorbind de sporturi extreme, eu nu am mers niciodata la schi, se subintelege nici snowboarding. Hai sa aruncam si escalada in amestec, pentru ca astea toate vin de la alde Cretzu si Catalin, care sunt cu cele doua sporturi respectiv. N-am avut ocazii pentru ca n-am avut bani, si cand am avut bani nu mi le-am creat. Poate cand o sa am bani! (veti observa un laitmotiv cu "no tengo dinero").

Sa lasam SF-urile deoparte si sa vorbim despre calculatoare *adjusts nerdy glasses*. Tot ca mai sus, de peste mari si tari, am privit dintotdeauna web design-ul cu jind, incepand de la programare baze de date pentru site-uri pana la culori complementare si meniuri drop-down-hover-smooth-stuff-ajax-css. Ideea e ca stiu baze de date, am de unde incepe, am lucrat cu CSS, ca blogul asta nu a aratat dintotdeauna asa bine *bullshit*, teorii de designer se pot invata. Ceea ce nu stiu e cum sa planuiesc, cum sa fac specificatii, nu am cunostinte de Javascript sau Ajax, ca sa nu spun ca nu pluteste nici macar un cadavru de artist la suprafata personalitatii mele, toti sunt pe fundul apei. Poate ca daca o sa fiu pus vreodata in situatia de a crea un site (fortat, ca din proprie initiativa n-ar merge niciodata), poate ca toate putreziciunile umflate de apa se vor ridica la suprafata si spiritul meu creativ isi va imprastia miasma... va place? E o figura de stil noua, I call it "eau de bleah".

Ma, acum sa-mi fie cu iertare, dar tare-as vrea sa ma culc cu niste gagici exotice, ca sa vad cum e. N-o sa se intample, dar personal mi-as dori o turcoaica, o araboaica (merge si marocanca), o chinezoaica (astea par cele mai accesibile, va zic eu mai incolo de ce), si binehânteles o negresa, frate. Sa glazuram negresa, zic!


Acum sa va zic si de chestiile previzibile, cum ar fi sa alerg un maraton sub 4 ore (imi trebuie multi ani de experienta, estimez), vechiul, foarte vechiul meu vis de a vizita Japonia, la care s-a adaugat de curand New York, apoi as vrea sa tin in mana un aparat DSLR intr-o zi si sa fiu multumit de calitatea pozelor pe care le fac.

Nu ma mai intereseaza sa scriu o carte. N-am nimic teribil de interesant de spus si pofta de scris in general se diminueaza, dupa cum puteti observa in frecventa posturilor. Oricum n-a fost niciodata un asa-zis vis. In acelasi timp, calatoriile si evenimentele si atractiile lumii nu ma mai, ahem, atrag, asa ca daca o sa vad vreodata Eiffel-ul, Oktoberfest sau Glastonbury, va fi printr-o conjunctura favorabila de evenimente sau oameni dragi mie.
Cam atat.

 Încercând să dorm în perspectiva celei mai dubioase zile din ultima vreme (două joburi într-o zi) mi-am adus aminte de o fază desprinsă din comediile americane cu adolescenţi.
 
 Se petrecea în tabără la Sadu, între clasa a 6-a şi a 7-a, singura tabără în care am fost. Majoritatea copiilor erau cu un an mai mare ca mine, inclusiv fetele. Am făcut mai multe lucruri penibile în zilele alea decât în toată viaţă mea de dinainte, nu-mi dau seama de ce le-am reprimat până acum.
 
 Se făcea că era o serată dansantă (ca să nu-i zic discotecă improvizată) unde nu mai ţin minte ce melodie era chiar atunci, dar mi-au rămas trei melodii întipărite în minte din vacanţa aia, prima şi a doua. Fetele erau înşirate la perete, o scenă mai bine regizată nu s-a văzut. Am vrut să invit o fată la dans, m-am dus la prima şi am întrebat, am fost refuzat. Cu tupeu, am trecut imediat la a doua, nu, a treia, nu. Printre ultimele era şi o grăsuţă care bineînţeles că a zis da. Aşa m-am procopsit cu un dans cu grasa. Ulterior, când mă apucase microbul de dansat singur, cum mi se întâmplă once in a great rare while, când mă îmbăt cu apă, am încercat să imit pe unul care dansa pe piesa asta, a treia, de parcă era posedat (ca tipul din video). Făceam ce făcea şi el, numai că eu chiar mă împiedicam, cădeam în fund, mă ridicam, go again.
 
La un party în cămin, long long time ago, am refuzat un dans în poală (vertical, dar tot în poală, înțelegeți voi) de la o gagică uber mișto. Ce-i drept, atunci parcă eram luat, dar acum reflectând la ocazie, îmi dau seama că n-ar fi trebuit să-i bag genunchiu între fese, I should have gone with the flow! 

 Îmi mai amintesc că la sfârşitul clasei a 4-a toate fetele m-au refuzat când voiam să dansez cu ele şi am ajuns să dansez cu mama, chestie la care toate fetele făceau mişto de mine (şi nu în sensul bun). M-a durut ăl mai mult venind de la fata aia drăguţă pe care n-ai fi suspectat-o niciodată de distrugere de copilării.

 Apoi, mult mai târziu, am încercat să mă dau cuceritor încercând să o învârt pe nu-ştiu-ce piesă, aproape s-o scap din mâini. Cred că am şi călcat-o pe picioare de câteva ori. Trecusem pe alcool între timp, dar era mai mult de la emoții, cred.
 
 Încercarea mea de a deveni BAMF, când m-am apucat să învăţ dansuri, s-a terminat prematur, când eu şi partenera am avut diferenţe de opinie (nu în privinţa dansurilor), experienţă după care m-am ales doar cu paşii de bază de la rumba şi valsul vienez.
 
 Things have a funny way of working out. La nuntă am dansat cu toate gagicile cu care am vrut (mai puţin fata care-l plăcea pe Ovi, pentru că era a lui Ovi, şi minora la care n-am atentat) şi culmea că nu le-am călcat pe picioare or nuttin.

Povestea asta n-are morală, dar sa fiu al naibii dacă nu o să te învârt de n-o să ştii ce-i cu tine, dacă te prind. Şi-o să-ţi placă!