Expat Mish Blog
I don't hate people, I just feel better when they aren't around
Se afișează postările cu eticheta kiss the cook. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta kiss the cook. Afișați toate postările

Obviously I'z not the king of cooks. Dar având în vedere situaţia în care mă aflu şi discursul lui Jamie Oliver, cred că mă descurc mai bine decât milioane de americani, cu tot cu stindardul lor erect de viaţă.
Cât timp am avut condiţiile ideale de gătit a.k.a. a gourmand's dream, nu le-am exploatat cum aş fi putut. Plite oale palete răzătoare hotă spaţiu cât cuprinde, doar că m-a dus un pic capul şi n-am luat calea către excesul de experimente culinare; dacă aş fi făcut-o, acum nu mai eram aici, nu mai aveam nici un sfanţ. Credeam că mâncarea în piaţă e mai ieftină, de unde, tot în supermarket te duci să cumperi carne, fructe şi legume. La greci şi turci încă nu am ajuns, din păcate, dar nimic nu e pierdut (mereu îmi spun asta, mai e timp, mai e timp).
Acum am două plite. Aş putea să gătesc şi la ochiuri cu gaz, dar prefer intimitatea. Am găsit cu foarte mult noroc un magazin cu ustensile de bucătărie mai ieftine ca în Ro, I shit you not. Aşa că m-am înarmat cu o oală de ciorbă şi o cratiţă pentru orezuri şi chestii, urmează vremuri grele - v-am zis că în Olanda se poate mânca de 100 euro pe lună? Numai să vrei fii obligat.
Am observat că am nevoie de indicaţii o singură dată. Multe ciorbe sunt esenţial la fel, dar de fiecare dată când schimb carnea o întreb pe maică-mea cum se face. De perişoare? Dar cea de văcuţă? Ciorbă de legume? Cum se fac tăiţeii? etc. După prima dată, totul devine extrem de familiar şi chiar plăcut, e mişto să te simţi ca o gospodină din anii 70. Surprinzător sau poate nu e faptul că aproape mereu uit să pun câte ceva, sare, ulei, ţelină uscată, etc, dar fac un spinoff şi spun că am schimbat reţeta.
Singura mea problemă culinară e limitarea, parţial de ustensile parţial de istorie. De imaginaţie nu-mi fac griji, am cărţi de bucate să-mi ajungă o viaţă şi urmăresc destule bloguri relevante. Însă faptul că am fost pretenţios la mâncare când eram mic îmi aminteşte de un pumn de mâncăruri ciclic, ciorbă, orez, cartofi prăjiţi, mazăre, salată de cartofi, piure, adaugă diverse cărnuri şi aia e. Nu e vina mea, am avut hepatită când eram mic. Ce-am reuşit să introduc în cercul ăsta vicios sunt paste, dulciuri (care nu se pun)... şi cam atât, să fiu al naibii.
Din păcate nu deţin aragaz, ceea ce nu ar trebui să mă afecteze prea tare pentru că am trăit 3 luni fără ochiuri, aragaz ORI frigider, la sfârşitul celor 5 ani glorioşi de facultate. Dacă am supravieţuit atunci, o să trec peste orice aici. Numai bani să fie.

 

Eu sunt un bucătar amator. Şi când zic amator nu fac fițe ca Jollyca, ci eu chiar sunt complet şi (i)remediabil amator. Cât am stat cu părinţii n-am avut un impuls către artele gastronomice care să se întindă pe mai multe secunde, apoi la cămin s-a petrecut tragedia culinară a vieţii mele, în momentele în care, plecat fiind de-acasă, păduri cutreieram ar fi trebuit să învăţ să gătesc, tot ce am făcut a fost să încălzesc mâncare pe un reşou timp de 3 ani şi la cel mai ieftin cuptor cu microunde de pe piaţă restul de doi.
Ceea ce ne aduce la momentul zero, în care m-am trezit ca după o lungă siestă într-un living room cu aragaz cu patru ochiuri plite, coffee maker, fierbător, blender (haha, tocmai mi-am dat seama că avem blender) şi ustensile mai cuprinzătoare decât are casa mea din Galaţi. Şi dă-i cu cartofi prăjiţi, nene.
Starea de fapt s-a agravat, mâncarea zeilor (?) nemaifiind satisfăcătoare din punct de vedere oral. Acestea sunt momentele în care un mascul îşi dovedeşte bărbăţia, acesta este testul suprem al maturităţii, nu prima dată când faci sex, nu armata, nu facultatea, nu prima dată când tragi cocaină de pe fundul unei prostituate bisexuale, nu! Atunci când te poţi întreţine culinar (şi aici nu vorbesc despre mâncare) cu un meniu echilibrat şi variat, în care nu te duci mereu către sertarul de sus unde ai punga de 5 kile cu cartofi.
Oare ce am vrut să spun mai sus? Am vrut să spun că arta gastronomică, exersată cum trebuie, provoacă o satisfacţie nemăsurată, mai mult poate decât de nişte copii pe care îi modelezi după cum vrea muşchiu' tău şi apoi te întrebi când ajung la adolescenţă cu ce-ai greşit de te scuipă-n ochi. Nu. O friptură divină sau un tiramisu sublim nu îţi sunt nerecunoscători. Ei te lasă să le (îi) savurezi în tihnă, mai întâi vizual apoi tactil (?) şi apoi toate celelalte.
Problema mea este ca eu sunt complet lipsit de orizonturi. Am primit mai multe cărţi de bucate în format pdf - prea multe, aş zice, care se referă la bucătăria tradiţională românească, bucate internaţionale, aperitive, chinese recipes, reţete culinare exotice, etc. Şi eu tot nu ştiu ce să îmi fac care să varieze.
De făcut am făcut chestiile de bază, fasole, orez, mazăre, o ciorbă, o încercare de supă, diverse feluri de carne de pui în mai multe feluri. Duc dorul în special peştelui, care este al naibii de scump aici (şi oricum nu mă pricep la peşte), al ciorbelor de fasole, de zarzavat bine făcute (aici nu avem zarzavaturile româneşti sau cel puţin nu le găsesc eu), al plăcintelor şi cine mai ştie ce. Asta-i şi problema, că nu mai ştiu ce.
Ceea ce voiam să spun e că am nevoie de idei. În condiţiile în care aici carnea e mai scumpă decât mi-aş dori eu şi peştele e şi mai scump (dar să fiu al naibii dacă nu îmi fac o porţie mare de tot), eu am nevoie de idei originale gen fructe de mare, numai să ştiu că o să-mi placă (nu, nu caracatiţă), supă de orez, ceva carne de vită gătită mai fancy, nişte ciulamale, cine ştie (şi acum citez din vârful capului meu), orice care să îmi satisfacă gusturile oarecum restrictive (jur că nu e vina mea, am fost bolnav când eram mic); acest mic învăţăcel dutchlandez va aprecia nespus.

 

După 5 ani de muncă neîntreruptă, iată că a venit şi răsplata. Doamnelor şi domnilor, în urma cultivării atente a culturilor diferite de bacterii de fermentaţie în mediu controlat, închis şi umed, am reuşit să îmbunătăţesc alimentele secolului 20, ducând ştiinţa alimentară către noi culmi ale progresului. Experimentele au culminat la 10 zile după accidentul hazard care a prilejuit deschiderea de noi orizonturi şi mi-a oferit o sursă inepuizabilă de bacterii. Astfel am obţinut:
-salam cu mucegai (avem brânză cu mucegai, de ce n-am avea şi salam? prevăd că va deveni o delicatesă!)
-că tot veni vorba de brânză, brânză topită lichidă.
-din trei cutii de lapte lichid, am obţinut lapte de consistenţa şi culoarea mucilor, lapte incolor, inodor, insipid şi lapte praf.
-într-o pungă din fericire etanşă, ceva ce presupun că era smântână sau brânză topită acum are miros de drojdie.
-multiple borcane cu conţinut neidentificat, multicolore (nu e important de la ce ai pornit, important e ce obţii!)
-conservă peşte pusă la păstrare 4 ani. Va fi capodopera mea, o voi păstra până la bătrâneţe.
-cutie de Tnuva cacao, distilată în două substanţe, un lichid asemănător cu limfa şi cacao, doamnelor şi domnilor! Cacao solidă!

Ca bonus, am primit o ghicitoare ce m-a ţinut în şah două zile (ghici de unde vine mirosul) şi tot în acest timp un curcubeu de arome olfactive, crescând în intensitate odată cu deschiderea uşii frigiderului.

Mă gândesc ca pe viitor să-mi amenajez un colţisor în frigider cu borcănaşe speciale în care să îmi continui cercetările. Dacă voi reuşi să creez noi specii, nu vă fie frică, le bag repede la microunde şi promit că iese ceva gustos!

 

Pentru că azi expira pieptul de pui pe care l-am cumpărat în perspectivă cândva săptămâna asta după care m-am dus acasă şi am comandat o pizza sau mi-am făcut o supă la plic, nu mai ţin minte, m-am decis (a durat ceva!) ca să îl şi anume gătesc.
[offtopic] Pieptul de pui e foarte sexy la pipăit, foarte... mamar[/offtopic].
Nu am cuptor, aragaz, nici măcar reşou pentru că s-a ars. Din fericire am un vas special pentru microunde pe care l-am folosit de 3 ori max pentru că gătitul la microunde e ca mâncatul de soia, n-are nici un farmec (so I hear). Dar foamea împinge oamenii către lucruri nesăbuite.
Google really is my friend. Dă-i cu reţete de "chicken breast sweet and sour sauce microwave". Acu, el săracu mi-a servit pe tavă rezultatele bune, faptu' că site-ul ţintă era varză e partea a doua. După 3-4 încercări am decis să fac un mix de mai multe reţete, cu alte cuvinte îmi inventez eu una şi pun în ea ce găsesc prin sau pe lângă frigider.

Am luat puiu, l-am pipăit obscen, l-am spălat de i s-ar fi întărit sfârcurile de-ar fi avut, l-am fisurat pe mijloc şi prin mijloc adică am făcut oareştece fâşii din el. Studenţeşte l-am aşezat într-un vas micuţ, am tăiat o juma de roşie în feliuţe, am mai pus un strat de piepţi de pui sfâşiaţi şi încă un topping de roşie. Am stors şi-o juma de lămâie pe acolo, că văzusem într-o reţetă şi cu lămâie. Piesa de rezistenţă era sosul comercial dulce şi acrişor, un fel de eu într-o zi bună. Torn ca nesimtitul până îmi dau seama că la fund nu i-am dat puiului cu sos, aşa că fac o mânărie şi răstorn ca să uniformizez aportul de dulce şi acru. Mă rog!

Când să preîncălzesc cuptorul, vezi doamne nu mai merge. Hahaha, am fiert azi un ou într-o cană şi a explodat în cuptor, a trebuit să curăţ bine tot pe-acolo, te pomeneşti că i-am băgat apă pe unde nu trebuie. Dar nu, un pic de răbdare a rezolvat treaba, am purces la gătit juma de oră mai târziu, când se răcorise înfierbântatul.
Şi dă-i cu reprize de câte 5 minute, scoate puiu, infinge puiu, e crud, mai lasă-l. Nu m-am prins că sosu ăla se cam lichidizează decât la sfârşit. După 3 reprize la high şi 2 la medium başca o degustare am zis ca mai bine îl mănânc aşa decât să se întărească mai mult.
Partea bună - arată cam aşa, which is not bad by my standard:


Partea proastă e că puiul ăsta e cam tare, nu foarte tare dar când am văzut ce iese mi-am dat seama că: 1) seamănă ca şi alcătuire cu puiul dulce-acrişor de la chinezi de care mai mănânc când merg în Băneasa, 2) puiul chiar ar fi trebuit să fie bucăţele cubice, nu? adică "bite-sized".
Partea proastă, dar inevitabilă, a fost că sosul ăsta s-a diluat. Plus că avea acelaşi gust ca şi cel de la oblici, nu cumva şi băjetii cu chopstix folosesc tot sos industrial? Nu de alta dar sosul dulce-acrişor chinezesc are o reţetă de sine stătătoare, dau cu presupunerea că ar fi mai bun decât cel ambalat.
Într-un final a ieşit meci egal, eu am sfârşit cu stomacul destul de plin şi el, puiul, a sfârşit mort (parte dintr-un proces mai lung care a început cu un ou). A rămas totuuşi o jumătate din tava de pui, o să îl gătesc mâine expirat (o să mor!)

 

 

Inchiriez camera timp de o ora pe zi pentru exersat pasi de dans, rog vecini intelegatori si boxe plus toleranta la muzica tare.

Caut cobai cu laborator propriu pentru experimente cu masaj, preferabil corpul clientului cobaiului, dispus la uleiuri si creme dar si fara. Candidatul ideal: 18-28, sex feminin, inaltime minima 1.60, viata cotidiana plina de stres care asteapta sa fie eliberat. Obligatoriu rabdare si suc.

Inchiriez serviciile unei fashioniste/adviser vestimentar pentru 2-3 zile in vederea cutreierarii mallurilor si nu numai. Se cer nervi de otel, gura mare (la figurat), garderoba proprie neincapatoare si lipsita de inhibitii, pentru a le compensa pe ale mele. Orice sex, ambele constituie un plus.

Se cauta dama de companie (doar de companie) pentru mers in cluburi. Musai pitziponcesc de bun gust si aratat bine. Posed bani.

Angajez sora part-time. Oficial, legaturile incestuale nu sunt aprobate, dar in viata sa nu spui niciodata nu.

Traducator autorizat, termeni tehnici, 50-70 de pagini de tradus, urgent.

Asasin platit, ieftin, curat, discret, lucreaza si la domiciliul victimei.

Angajez full time bucatar!!!!!!!!!!!!!! care sa se priceapa.

Caut fata pentru inchiriat apartament doua camere aka locuit impreuna ca si colegi de apartament. Lipsita de prejudecati in sensul general al cuvantului. Sunt curat, discret, am casti la computer, imi plac animalele dar respect daca nu sunt acceptabile. Colegul ideal, 50 50 chiria.

 

Arhivă blog

Label Cloud