0. Ignorance - continue life as nothing has changed. Walk around bare-headed, no gloves, ass wet from the bike seat. Occasionally drink refrigerated wine by yourself.

1. Awareness - lose control of larynx while witnessing your voice turn into the sexiest shit ever for bitchez. Do a lot of talking and accept beers in pubs. Next day go to the gym and return by bike, all sweaty.

2. Indignation - wake up one morning with a very sore throat and severe coughing and sneezing. Curse Zeus for not letting you stay in phase 1. Dust off the boiler, put socks on. Reluctantly decline participation in weekly football game. Sleep through snow, then wake up and bike some more to the city to buy medicine.

3. Acceptance - get into the rhythm of pills and teas and fruit and shit; maintain awesomeness and do some long overdue and efficient work in preparation for thesis. Keep drinking tea and prepare for next day when must wake up early and work the tongue (literally).

(?) 2. Indignation - not be able to sleep for lack of pause between sneezes. Cannot concentrate on sleep or not concentrate on anything with a sneeze lurking every two minutes. Still persist in keeping eyes closed and body on bed. Curse gods, blow nose with no long-term effect, take a piss, keep trying.

(!) 3. Acceptance - get up determined to put an end to said fit of sneezing, begin new toilet paper roll, make new tea, eat cookies. Google 'how to stop sneezing', discover marginally useful things. Get used to idea that sleep will not happen and browse the internet. Discover quality content and have a good time. Wonder if waking up in the morning is achievable. Wonder if sleep is achievable in the first place.

4. Revival - ????
 *images are not guaranteed to correspond or even make sense

 Într-un moment de linişte am realizat că am ignorat blogul, ceea ce nu se face, ţinând cont cât m-a ajutat când eram mai muritor de foame şi mai înflăcărat de iubire şi că nu mai vorbesc cu oameni decât prin texte publicate (sâc!). Aşa că n-ar strica un post de umplutură.
 
 Să presupunem că mă aflu în insulele Tristán da Cunha şi singura conexiune cu exteriorul este internetul prin satelit, care şi ăla merge când americanii şi ruşii nu le folosesc pentru spionaj, adică rar. În nopţile cu lună plină ştiu că netul merge, aşa că dacă sunt sub un cer plin de stele şi o lună mare luminoasă, mă grăbesc la laptop (am 10 baterii cu mine şi le încarc solar o dată pe săptămână) pentru un alt post pe blog.
 
 Viaţa în insule s-a stabilizat, într-un final. Aici vara şi-a intrat în drepturi, adică avem parte de ninsoare şi polei. Bicicleta mea a făcut pană într-una din drumeţiile mele pe panta vulcanului, aşa că a trebuit să-i înlocuiesc cauciucul, după ce-am aşteptat două săptămâni un transport de materiale din Africa de Sud.
 
 În port nu prea mai e nevoie de hamali, aşa că lucrez o dată la două săptămâni cărând plasele de peşte. Din fericire criza financiară n-a ajuns până aici, mă plătesc acelaşi salariu, doar că mult mai rar. M-am reorientat şi am găsit o a doua slujbă. M-am angajat la piaţa de peşte - aranjez peştii pe tarabe după mărime, specie, aspect. Dintre cei 300 de locuitori, toţi mă cunosc şi mă apreciază pentru simţul estetic. Singura ciudăţenie e că trebuie să port uniformă, whatsupwitdat.
 
 Plănuiesc o vacanţă peste două luni, am vorbit acum cu pescarii să mă ia în Februarie până în Cape Town. Am auzit e un fel de Praga a Africii, cu multe feluri de bere şi cartiere medievale. Sunt entuziasmat, oarecum, sunt pe insula asta de un an, cu excepţia micii escapade cu o canoe către o insulă vecină, când am asistat la o nuntă inedită, pe buza vulcanului - a fost cool, au sacrificat şi o capră (ciudat pentru nişte creştini).
 
 E o senzaţie nouă liniştea pe care o simt în ultima vreme. Nu sunt obişnuit cu ea, mă acomodasem cu trăitul în colibă şi mâncat peşte toată ziua. Aproape am devenit un locuitor cu drepturi depline, mi-am făcut şi prieteni la piața de pește, printre care o tipă blondă micuţă şi simpatică, chiar dacă nu sunt descendent al celor 15 oameni care au populat insula acum sute de ani. Însă lucrurile sunt pe drumul cel bun şi în curând voi putea să îmi permit o vacanţă de mai multe săptămâni în care poate voi ajunge şi acasă. Ah câte am să vă povestesc!
 
 ... akshully not that much.

Un foc de paie e acela care cand te simti bine realizezi ca nu e pentru mult timp. Luand in considerare factorii sociologici si sociopatici, lucruri spuse si zise, chiar si unora dintre cei mai buni prieteni, perspectiva aparitiei de fum parea cel putin improbabila. Acum voi faceti legatura in capul vostru ca uite, Mihai a zis de fum, dar am invatat cand eram mici ca nu iese fum fara foc, deci foc, deci da.
Reluand ideea, nu stiu cum s-a intamplat. Practic nimic nu s-a schimbat, sunt adanc in c***t, in continuare mi-e scarba de profesori si de unul in special (nu dau nume, ca poate sufera de varii sindroame si se cauta singur pe net), umblu in picioarele goale pe balustrada, corpul fiindu-mi sanatatea (o figura de stil mult prea puternica pentru dumneavoastra) , in continuare sunt in urma cu proiectele, imi las barba sa creasca pana la refuz, beau 3 litri de x pe zi, nu am rabdare sa citesc articolele din Google Reader (cu exceptii), in continuare nu pot sa elaborez un text simpluţ pe blog fara sa deschid obsesiv paranteze. In continuare am bani si nu am ce face cu ei.
Azi am avut o sedinta de doua ore jumatate in timpul careia chiar mi-am amintit de ce imi place sa programez. Mi-am ocupat timpul cu chestii utile cum sunt cititul de bloguri si redactarea de teme pentru scoala. Am folosit pana si telefonul si am descoperit cu entuziasm ca urmeaza Festivalul de Film Francez. Azi s-a ridicat ceaţa (apoteotic, stiu) si punctul culminant a fost inca de dimineata, cand am reusit sa ma scol!
Mai am de rezolvat maruntisuri: cum sa salvez chestiile extraordinar de misto care imi inunda capul numai cand il am pe perna, cum sa ma las de X, cum sa cumpar cadouri renuntand la partea de planificare, cum sa sarut fete/fata, sa citesc toate revistele care se cam aduna si protesteaza ca de ce nu le lecturez odata (Esq+MH+Republik) ca sa nu mai spun de Magicianul (e mare, frate, ce sa-i fac?).
Imi urez succes. Bine ai revenit.