Nu ştiu cum am ajuns să primesc newsletterul Sport.ro, nu pot să-i acuz de spam pentru că memoria nu mai e la fel de bună ca în tinereţe. Nici nu trebuie să îmi pun eu problema asta, Yahoo e destul de deştept (go figure) să identifice mailurile insistente şi cu titluri suspicioase şi să nu mă deranjeze cu mesaje în genul celor pe care le veţi vedea în rândurile următoare.
Eu de fapt nu am încredere în Yahoo. Îmi verific mail(urile) şi cont(urile) de spam de câteva ori pe zi - ok, asta rămâne între noi - de teama unor mesaje pierdute acolo. Pentru uşurinţă marchez toate mesajele noi ca fiind citite, printre ele aflându-se aproape zilnic un titlu boombastic de la Sport.ro. Am ignorat cât am ignorat dar într-un final mi-au captat atenţia şi am zis că merită un post, sunt aproape amuzante dacă n-ar fi triste.
Cât i-am dat eu de urmă, seria începe relativ nevinovat, “Romanii sunt niste salbatici!” Ce spun scotienii despre Romania dupa meciul Urziceni – Rangers! Nu-i problemă, de-astea sunt şi la ştirile de la televiziune, scandalurile sunt provocate de ei, se ştie. Apoi vine Jardel în scenă: Banel i-a lasat masca pe turci! Uite cea mai tare faza reusita de Steaua aseara!. Îmi aduceam aminte vag că Steaua a pierdut, oare cum i-a lăsat mască pe otomani, nu ştiu.
Să nu uit să vă zic, toate mesajele încep cu notificarea VIDEO, pentru amatorii de mârlănii şi senzaţii tari, trebuie să vii cu ceva concret, nu să fluturi cuvinte grele cu caps lock şi să abuzezi de semnele de exclamaţie, nu, asta e treabă de amator. Mereu trebuie să arăţi dovada, nene; în cel mai rău caz, arunci un IMAGINI SOCANTE pe care trebuie să-l asezonezi cu O nationala batuta cu pietre, jucatori lasati in sange de suporteri furiosi! ca să alunece mai bine.
Bineînţeles, există şi zilele bune, în care redactorii (sau editorul, habar nu am) e lovit de inspiraţie şi exclamă: VIDEO criminal!, MEGA HOTIE!!! sau DEZVALUIRE şi PORNO în aceeasi propoziţie; da, vorbim în continuare despre Sport.ro, ştiri sportive, nu?
Cred că e inutil să menţionez în punctul ăsta că din 22 de mesaje pe care am avut (ne)inspiraţia să le strâng, două nu, atenţie, NU se referă la fotbal. V-aţi revenit? La ce sport se referă de fapt, nu ştiu, poate reuşiţi voi să descifraţi, sunt primele două din următoarea listă delicioasă:
-Sparge baloane cu spatele! Ea este cea mai flexibila femeie din lume!
-VIDEO: EA are cel mai puternic san din lume! VEZI cum scoate dopul sticlelor de bere!
-VIDEO Alt scandal in Franta! O mare companie nu-l mai lasa pe Henry s-o ia in mana!
-VIDEO: Cel mai tare papagal care tine cu Steaua! VEZI cum il injura pe Bogdan Stancu!
-VIDEO / Ultimul hit in magazine! Cristiano Ronaldo face pipi si Kaka pe el!
-VIDEO: "Brad Pitt" Tudor are profesori buni! Vezi aici TOP 10 hotii la MONDIALE!
-VIDEO criminal! Vezi sutul care a spart poarta, omul si zidul din spate! La propriu!
-VIDEO incredibil! Gerrard si Beckham au DISTRUS un stadion! Vezi cum s-au provocat cei doi!
-VIDEO SOCANT: Tatal capitanului Angliei vinde COCAINA
-Asa ceva n-ai mai vazut! MEGA HOTIE!!! La Paris in barajul pentru Mondiale in Frant
*preferata mea, de departe, Henry nu mai e lăsat să o ia în mână, omfg wtf ffs!
**pentru integritatea dumneavoastră mentală, am făcut caps-urile mai mici, să nu fugiți pe dealuri masturbându-vă cu campania electorală erectă în minte
Eu recunosc că sunt complet pe lângă, cel puţin în ultimele luni în care mi-am lăsat corpul amanet şi m-am plimbat cu gândul pe unde tu nici nu gândeşti. M-am dat cu internetul prin Facebook, pă blog, pe hipopotami urbani, m-am încălţat cu pagini de facultăţi, în fiecare dimineaţă mă spălam pe ochi cu google reader, nevoile zilnice mi-au fost înlocuite de yahoo mail (no1) şi google mail (no2). Ce telefon? Messenger! Ce ieşit la film? Torrente! Concerte? Vh1.
E ciudat să nu-ţi poţi stăpâni propriul corp. Pentru că suntem în România, se subînţelege că ăia de la amanet nici n-au avut grijă de el, l-au umplut de praf, au uitat să-l bărbierească, ba chiar i-au şi tăiat nişte chestii de care mi-e ruşine să pomenesc. L-am luat la o tură aseară, la verificarea lunară, să văd dacă-i mai merg rotiţele, încheieturile, etc şi s-a strantit un pic la piciorul drept.
Ar trebui să am şi-un scop, presupun. Scopul e să mă pun pe întrebări, şi anume ce-ar fi dacă aş reveni din vacanţă să abuzez de corpul ăsta, dacă tot mai am garanţie câteva zeci de ani pe el? Cum ar fi să închid calculatorul seara, să nu mai las torrentele deschise? Cum ar fi să nu-mi verific mailul în fiecare zi, să-mi şterg bookmarkurile din Firefox? Dacă n-aş mai vizita bloguri, Metropotam n-ar mai avea parte de critica mea constructivă (hehe), oau! ar cădea tavanul peste mine dacă n-aş mai citi ştirile de câteva ori pe zi, imediat cum apar? Dacă n-aş intra pe Facebook, n-aş face teste, n-aş mai comenta cu unul sau cu altul, n-aş mai publica pe blog? Aş îndrăzni să spun că nu mai intru pe messenger, dar mi-e teamă că am să putrezesc până o să se intereseze cineva de mine (în afară de vreo 2 persoane). "Teamă" e un cuvânt prea dur, înţelegeţi voi.
Cum ar fi dacă nici unul din voi n-ar mai avea nici o altă legătură cu mine? Toate sforile astea virtuale s-ar rupe dintr-o dată. Recunosc, s-ar putea să-mi pierd echilibrul la început, nu-mi pasă, dar voi? Şi voi aveţi fel şi fel de parâme care vă ţin în loc, împotriva curenţilor. Ce-o să faceţi? O să vă vedeţi de treabă, normal.
Prin '96 îmi aduc aminte foarte vag un meci cu Franţa la Campionatul European, singura fază pe care o rememorez e un contraatac al României şi un gol al lui Alin Stoica, parcă, anulat pe motiv că nu depăşise linia porţii.
În '98 am savurat primul meu campionat mondial, n-am să vă plictisesc cu el pentru că sunteţi numa' fete p-aci (alea două la număr). În 2000 la fel, doar că atunci dădeam BAC-ul şi îmi amintesc clar cum m-au trimis la culcare la pauza meciului cu Anglia. N-am putut să dorm pentru că, bineînţeles, au ţipat la golul doi al României, după care m-am dus să ascult la uşă şi într-un final n-am mai rezistat şi am intrat. Am văzut meciul până la capăt şi apoi pe taică-miu ieşind pe străzi să sărbătorească.
Cândva în 2000, când aveau loc alegeri, în turul doi erau parcă Vadim şi Iliuţă, taică-meu o ţinea sus şi tare pentru orice invitat la noi acasă că decât să îl voteze pe comunist mai bine pe Vadim. Cred că l-a şi votat, dar n-a ieşit.
În 2001, pe 6 septembrie, tata pleca. A fost plecat un an în EAU şi la 5 dimineaţa ieşea pe uşă cu bagajul, nu-mi aduc aminte dacă am stat treaz sau m-a sculat cineva, ideea e că l-am petrecut cu mama până la uşă. După 5 zile aveau loc atacurile de pe 11 septembrie şi eu nu înţelegeam de ce maică-mea tot insista să vadă toate ştirile despre asta, eu tot voiam să mut. Nici până acum nu am înţeles întru totul. Nu interesul maică-mii, ci atacul în sine.
În 2004, erau alegerile prezidenţiale şi Băse oricum era pe val. Eu nu m-am trezit să votez dar pentru că se dădea cu ştampila şi la noi la Maxx m-a luat Monica de toartă şi am fost, în turmă. M-am bucurat că a ieşit Traian, deşi mulţi îl iau la mişto, deşi taică-meu mi-a povestit multe despre el - au lucrat împreună la Navrom, se pare. Cel puţin nu era Iliescu - despre care tot taică-meu mi-a zis de toate, nimic de bine.
La referendum m-am dus din proprie iniţiativă, mi-am şi pozat buletinul de vot atunci. Nu ştiu în ce măsură am fost influenţat de diversele opinii de atunci, clar 90% din populaţie simpatiza cu Băsescu în defavoarea Parlamentului, într-un final probabil am făcut alegerea bună.
În 2009, în Moldova are loc o nouă revoluţie. Mă întorceam de la Universitate cu 601 şi veneau în staţie grupuleţe de fete, în majoritate, pictate cu tricolorul pe obraz (fiecare grup avea cel puţin un băiat, de control). Toţi pe care i-am văzut erau sigur mai mici ca mine, 19-21 de ani (I can tell these things) şi mă întrebam: ei ştiu pentru ce protestează? Probabil cei mai mulţi îşi doresc unirea cu Moldova, pentru că şi ei au studiat aceeaşi istorie la şcoală şi au un vag simţ patriotic şi poate prea multă energie nevalorificată, aşa că s-au dus să strige acolo. Şi totuşi, eu mă uit pe net (sâc, acum nu mai e tv) şi mă gândesc de ce nu "mut postul", la fel ca în 2001.
Evenimentele astea trec pe lângă mine, nu ştiu dacă ar trebui să îmi pară rău sau nu. Politica nu-i de mine. Nu pot nici aşa, nici aşa. Bine, mai mult înclin spre prima variantă. Dar dacă aţi auzi ce păreri au basarabenii din Bucureşti despre asta, v-aţi speria.
Sunt atâtea de făcut şi mi-e dor de doi oameni, cel pe care nu am avut ocazia să îl cunosc vreodată şi cel pe care mi-am propus să-l uit. Cei mai reprezentanţi de seamă din prima categorie trebuie să se păzească pentru că luna asta nu vor scăpa deşi o să fiţi surprinşi că de voi e vorba. Cât despre dorul secundar... hai să-l lăsăm aşa să treacă.
Mai concret: am de făcut o licenţă. Ştiu că toţi trendinezii din anii trecuţi şi-au făcut licenţa în ultima săptămână dar în ceasul al 12-lea m-a lovit mândria şi simt nevoia de a-mi spăla nişte păcate din 4 ani jumate de facultate.
Alt concret: trebuie să mă gândesc serios ce fac dacă mă acceptă vreuna din universităţile străineze şi să încep să iau în considerare tot felul de metode de a produce mălai. Sunt atâtea campanii sociale pe net că una în plus nu ar sparge piaţa - ce, nu mai sunt bani de dat?
Concertele vor fi tratate într-un post separat.
Să-mi ziceţi dacă vă plictisesc în încercarea mea de a fi mai serios p-acilea.
Cand eram prin liceu imi aduc aminte ca la orele de romana mai faceam din cand in cand liste pro si contra. Stiu ca mai faceam si cu alte ocazii cand eram mai mic, dar imi scapa contextul. Pentru capitolul neimpliniri, nu am destul spatiu. Nu e vorba de rateruri amoroase, nici vorba, astea se miros de la o posta pe blogul meu. Ci mai degraba cele profesionale. Facand abstractie de faptul ca (daca nu stiati, aflati acum) vreau sa fac de toate, tot timpul, foarte bine, fara compromisuri, decvi facand abstractie de asemenea utopii, inventariez in cele ce urmeaza cele mai mari regrete profesionale.
Fotbalul mi-a placut de mic. Problema cu asta e ca nu eram bun si asta era in principal datorita increderii scazute in mine - ce sa-i faci, eram un copil problematic. Am avut o tentativa, pe la 14-15 ani, sa merg la Otelul la una din grupe. Impreuna cu Traian n-am reusit sa gasim centrul de antrenamente. Asta e, copii prosti, ne-am ratat. As fi vrut sa fiu fundas. Regretul e cu atat mai mare cu cat acum sunt mai bun si stiu ca as putea (fi putut) fi mult mai bun, cu antrenament si viata sportiva.
Karate. In clasa 1 am facut un an de karate, am ajuns pe la 5 sau 6 dani, nu mai stiu exact. Centura galbena, nimic spectaculos, dupa ce am trecut prin tresele centurii albe. Imi aduc aminte ca m-am oferit sa fiu receptor al unui pumn in burta de la sensei, pentru testarea rezistentei. N-am fost slab, ceea ce era ceva. In perioada aia faceam 50 de flotari odata si aveam numai 10 la scoala. Si eram si frumos, sa fiu al naibii.
Timbre - geekish, stiu. Mie chiar imi placea sa colectionez timbre, am gasit si un tip care vindea, parea chiar entuziasmat sa gaseasca doi baieti carora le place, ne-a zis sa aducem si prieteni. N-a mai fost sa fie, s-a terminat la fel de brusc cum incepuse.
La admiterea in facultate aveam de ales intre automatica si calculatoare. Cred ca toti au pus mai intai programarea si abia apoi automatizarea, problema e ca abia am intrat la automatica. Acum lucrez ca programator, dar am avut un moment de cumpana cand mi-am dat seama ca as fi putut face automatica, microprogramare hardware, stuff like that, care ar fi fost cel putin la fel de interesante.
Imi place sa cred ca sunt multe domenii la care as fi bun si pe care le-as face din pasiune. In afara de facultatea de sport, care ar fi fost calea pavata catre o viata sanatoasa, as fi ales arhitectura, limbi straine, jurnalism (de fapt, jurnalismul l-as alege acum, atunci nu aveam nici in clin nici in maneca) si desigur ca mi-ar placea sa fac ce face si Tudor (poate nu pe aceeasi specializare, dar tot la ATF ceva care sa nu fie actorie) - evident, si de asta mi s-a facut pofta abia dupa ce l-am auzit pe el. Incepe sa se contureze din ce in ce mai puternic un master in afara si, de ce nu, o a doua facultate. Oare ma primesc cu medie mica?
Mi se pare un rateu complet faptul ca pana acum nu am avut o vacanta adevarata. Din aia in care sa mergi in Grecia, in Spania, in Amsterdam...... evident ca acum incep sa recuperez teren.
Imi pare rau pentru toate concertele la care am lipsit. Cred ca totul a inceput cu Fatboy Slim acum 2 ani. Nici nu tin minte cum m-am hotarat sa merg, dar a fost ca un magnet. Cred ca de fapt acum 2 ani au inceput concertele pe la noi. Am ratat Placebo (de care nu mi s-a spus...), Muse, Chemical Brothers, George Michael, Rolling Stones, Depeche Mode, si multe altele. Evident ca pe multe le-am regretat apoi, de aia incerc sa nu mai fac aceeasi greseala. Regret sa va spun ca am incercat Iron Maiden si nu s-a lipit de mine. Daca nu vrea, nu vrea.
Ce ma, nu v-ajunge sau ce? Mie mi se par destule...
