Expat Mish Blog
I don't hate people, I just feel better when they aren't around

Datorita blogului mi-am facut o gramada de prieteni. Zic o gramada luand in considerare faptul ca prieteniile se leaga mai greu dupa o anumita varsta si, oricati oameni noi ai cunoaste, e din ce in ce mai dificil sa te apropii de ei. Am relatii virtuale bune cu aproape toti care mai trec pe aici, intr-o oarecare masura si cei pe care ii citesc ma mai recunosc din cand in cand (daca le comentez pe bloguri). Sa nu aveti un soc prea puternic in urmatoarele secunde cand va voi spune ca urmeaza un "dar".
Problema este... ei bine, m-am saturat! sunt prea multe fete! Zic asta cu tot respectul de care sunt capabil (si am resurse, credeti-ma) si absolut fara nici o falsa modestie, ca doar nu ma culc cu ele. In decursul istoriei am fost adaugat in lista de messenger de catre [...aici Mihai deschide messengerul si incepe sa numere...] 12 persoane cu care nu aveam la momentul respectiv absolut nici o tangenta, intre care doar doi baieti, care doi mi-au dat add pentru link exchange only. In afara de astia, au mai fost cativa care erau prea terminati pentru a supravietui in lista mea.
10 tipe!!!! care n-au absolut nici o legatura cu mine! Unde mai pui ca pe ceilalti prieteni de blog nu i-am pus la socoteala inca, acestia fiind alte 10 persoane (la o numaratoare sumara).
Mi-am dat eu seama la un moment dat ca ar fi ceva necurat la mijloc, dar eu ce-as putea face sa contracarez acest fenomen? Ok, sa zicem ca nu vreau sa il contracarez, dar macar sa am parte si de baieti cu capul pe umeri, inteligenti, independenti si cu care sa imi faca placere sa conversez pe messenger (!).
Sincer, chiar am o problema. Poftim, citez din Google Reader: 27 bloguri posedate de sexul frumos, 22 bloguri a la sexul tare. Macar de-ar fi egale ca insemnatate, dar din pacate imi fac veacul pe bloguri de fete mainly. It's really sad, come to think about it. Eu cand vreau sa ies la bere nu imi vine in minte un prieten, ci o prietena. Trist.

 

Am ramas blocat in urma unui incident hilar petrecut la o casa alaturata mie, in mirificul everydayofourlives Carrefour. O tipa cu un tip intrasera la o casa doar pentru cosuri cu un carucior, care a fost observat prea tarziu. Individul, care intrase cu el, s-a infiintat la fata locului pentru a lua in primire scandalul. Faţă de mai mare prost n-am vazut in viata mea. Urla din toti porii stupiditatea, de-ti venea sa-i dai pumni in gura. Niste ochi mari si nedumeriti, inexpresivi de altfel, ziceai ca fusesera decupati in craniu si uitasera sa-i puna si pleoape, sau poate pur si simplu nu fusese inzestrat la nastere cu expresie faciala, buze mici si care parca se miscau cand vorbea, dar nu eram sigur. O simpla privire tâmpă ii trona pe fata tot timpul cat l-am fixat - si da, l-am urmarit fara sa ma pot desprinde de moaca lui, atat de lovit eram. Sunt convins ca am fost marcat psihic de chestia aia care se numea faţă; zic asta pentru ca imediat m-am uitat in jur sa vad daca se mai crucea si altcineva, dar tot ce-am vazut au fost alte priviri tampe, care desigur nu rivalizau cu a campionului. De la prima casa si pana la iesirea din Carrefour am mai interceptat vreo 4 persoane pe a caror inteligenta n-as fi pariat in vecii vecilor. But, who knows, I might be wrong.
asta ca tot am descoperit zilele astea pitzipoanca.org si cocalari.com.

 

Cand sunt entuziasmat imi place sa fac inventare de-astea, muzicale. Azi am aflat de Creamfields si, desi nu auzisem de festival pana acum, mi-a creat fluturasi in stomac si m-am udat tot (figure of speech!). Artistii autohtoni vor fi exclusi din acest post.
Becksperience (5 iunie), o chestie care suna foarte misto, doar ca e la Sala Polivalenta care, desi n-am fost niciodata, imi suna dubios. Goldfrapp, Stereo MC's, Suie Paparude. Ce vreau sa vad sunt proiectiile/artele vizuale, nu mai stiu exact cum se numesc, in combinatie cu muzica presimt intrarea in transa :D
B'estFest (4-6 iulie) nu mai are nevoie de nici o prezentare, ce-i drept m-a cam dezamagit line-up-ul, tot am asteptat ceva care sa ma dea pe spate, cum au fost anul trecut Pink sau Faithless, artisti fff in voga, dintre care eu mi-as fi dat un degetel (imprumut) ca sa vad pe Faithless. Acum, ma rog, Nelly Furtado e in voga, dar muuult prea comerciala, Alanis not really my type, Kaiser Chiefs maybe (stiu ca plac Anei), ma tenteaza Roisin Murphy, Unkle, Apollo 440, Nouvelle Vague si, desigur, Silent Disco :). Si dj-ii invitati, mai ales ca nu sunt din aia superstaruri. Sunt curios.
The Mission Dance Weekend (11-12 iulie), care pentru mine e sinonim cu Fucking Fatboy Slim!!!
sa vedem si Trentmoller, asta daca ajung si vineri.
De Lenny Kravitz (26 iulie) nu stiu ce sa zic, sincer, ramane de vazut daca ma hotarasc sa.
Creamfields (2 august), acum si in Romania, suna foarte tare, pe plaja intre Venus si Saturn, cam in locul in care ar trebui sa fie Liberty Parade, ceea ce ma face sa ma ingrijorez in privinta viitorului evenimentului gratuit organizat pana anul trecut de radio 21. Frate, era gratis, dar era ATAT de misto! Nivelul de popularitate pe care il dobandea radioul in urma evenimentului facea toti banii, sunt convins!
Iron Maiden nu ma intereseaza, sincer sa fiu, dar voua sigur va place, metalistilor!
Cam astea ar fi evenimentele mari... desigur, daca excludem KYLIE cu curu ei cu tot, la care puteti sa ajungeti daca va grabiti.

 

De trei ani si jumatate ma trezesc in acelasi pat (intelegeti voi, cu mici variatiuni. N-am fost prea aventurier). Dimineata sunt o piatra de moara. Sub cearsafuri imbacsite de mirosuri terne, de camera neaerisita. Scaldat in sudori nocturne, nasul imi cauta cu nesat aerul curat. Gura imi arde, incerc sa sting focul cu apa, multa apa. Uneori cu Cola, care macar shifteaza atentia spre papilele gustative. Parul e singurul lucru care nu ma deranjeaza dimineata, lucru oarecum ironic pentru ca sunt destul de ciudat cand vine vorba de "podoaba" capilara.
Cel mai greu e cu ochii. Uneori nici nu-i deschid pana la baie. Pleoapele de plumb sunt tot ce conteaza, pot sa dorm si 10 ore, eu tot ma voi culca la loc daca nu-mi simt ochii in orbite. Sunt super sensibili, ca dupa o operatie pe retina. Cearcanelor le-am pierdut numaratoarea, daca se poate spune asa. Am renuntat sa le mai contorizez, macar in privinta asta n-am nesigurante.
Nu stiu ce-as putea face dimineata pentru a-mi fi mai bine. As putea sa ma culc mai devreme. Ar fi o idee buna sa ma spal, sa imi pun un ibric de ceai, sa imi ung doua felii de unt si cu trei lingurite de zahar sa imi indulcesc dimineata. Bucuria diminetii nu mai exista de cand ... de mult. Poate ar fi o idee sa faca ziua mai lunga. De ce nu? 28 de ore ar fi mai mult decat destul si pentru oricat somn ar avea nevoie oamenii mai lenesi. Calendarul este facut de oameni, si orice facut de om este imperfect, pacat insa ca lungimea zilei e dictata de luna. Insa daca ne chinuim putin putem schimba si asta.

 

Arhivă blog

Label Cloud