Vrei să scapi de un prieten bun fără de care nu te-ai vedea, și nu știi cum? Ești sufocat de prea multă atenție din partea prea multor oameni cool și ai nevoie de spațiul tău? Ai prea multe cunoștințe și n-ai timp de relații umane așa că vrei să ieși la pensie și să te bucuri de liniște? Nu te îngrijora, avem o selecție largă de atitudini distructive care te pot ajuta să scapi de surplusul de amici nedoriți, cu care te poți întâlni după ani și ani și cu care să nu mai ai nimic de discutat. E simplu, urmează unul din pașii de mai jos sau o combinație de doi sau mai mulți pentru un efect îndelungat! În foarte puțin timp poți realiza performanța de a fi evitat în locuri publice sau la telefon de către acești oameni!
Prima rețetă este clasică: ai prieteni cu care ieși în oraș regulat, te distrezi în cluburi, faci sport cu un grup de oameni, ai colegi de treabă care te invită constant la activități. Tot ce trebuie să faci e să te cuplezi cu unul sau una care să-ți ceară nici mai mult nici mai puțin decât tot timpul tău liber - sau îl poți acapara tu pe al lui/ei. În primele luni vei începe să refuzi regulat invitațiile prietenilor, aruncând scuza legitimă că te îndeletnicesti în activități de cuplu. În timp devii din ce în ce mai comod într-o relație călduță și prietenii vor înceta să te sune, decât poate de două ori pe an, la ocazii speciale, for old time's sake, etc. Atunci se va întâmpla să fii deja invitat(ă) la o nuntă (pentru că asta fac cuplurile comode, exersează) și vei putea să refuzi fără nici un stres. Sigur, îți declari intenția înflăcărată, dar vagă, de a te întâlni în curând, și o vei lăsa atârnând. Misiune îndeplinită.
Dacă ești una din cele două persoane pe care le cunosc, o metodă mai directă, dar neînțeleasă, este să te retragi în munți unde vei lua parte la ședințe de meditații/brainwashing, unde oricum nu te va căuta nici dracu. Din când în când îți faci apariția în Vamă și toată lumea e la fel, numai tu ești schimbat și încerci să-i racolezi pentru același lucru. Se uită ciudat la tine și nu te mai caută nici pe Facebook.
Dacă te afli într-o poziție incertă cu o persoană de sex opus, ai două opțiuni: ori răcești relația ca pe Large Hardon Collider pentru că nu e destul de atrăgător/atrăgătoare, ori faci sex (opțiunea preferată), ceea ce mai mult ca sigur va strica relația, pentru că dacă ați fi vrut să fiți un cuplu ați fi fost deja. Deci futai, după care o varză de frânturi de sentimente, de obicei doar de o singură parte, după care urmează frustrări legate de dezinteresul uneia din părți și de aici totul se duce la vale fără ajutor. Felicitări, ai un +1 în Little Fuck Book. Îi mai verifici din când în când contul de Facebook, când ești în călduri (mereu, masculin, sau la ovulație, feminin).
Dacă te bucuri de o trecere largă între prietenii cu care ai crescut, atât cei din copilărie cât și cei din liceu, cel mai simplu lucru de făcut e să te muți din orașul natal. E o metodă simplă, tried-and-true, prin care ajungi în ză big city unde de multe ori vin și cei de acasă, dar sunt atâtea tentații și lucruri de făcut încât poți să scapi de prieteniile vechi fără să pari suspicios. Din când în când te întorci la sursă și mai bei o bere, pentru că altfel te plictisești de moarte într-un oraș mort. Repeți asta de două ori pe an și e de ajuns să ții o flacără de veghe aprinsă.
Ești deja în ză big city și n-ai scăpat de prieteni încă, cu toate distracțiile din jur? Ești un om mare de-acum, e timpul să-ți iei un job. Poate să fie cel mai de căcat posibil, tot te va ajuta să muncești 8-10 ore pe zi pentru un salariu cel mai des de rahat, și îți va distruge zilele, nu vei mai avea chef de nimic. În weekend tot ce vrei e să recuperezi timpul pierdut vegetând din timpul săptămânii, timp pe care îl recuperezi... relaxându-te, normal. Dacă ești foarte norocos, ai parte de un job bine plătit și/sau foarte mișto, care te stimulează să lucrezi mult overtime. Problem solved! nu vei avea timp nici de prieten/prietenă, așa că e bine să plănuiești din timp și să-ți faci dinainte, preferabil să fi intrat deja în etapa "nu facem nimic, dar e prea confortabilă relația" înainte să începi să muncești ca un animal. Poți fi sigur de faptul că nu vei mai ieși decât cu o mână de prieteni într-o sâmbătă seară, și asta numai dacă îți dorești - un workaholic e mai rău ca o femeie gravidă, poate să invoce orice scuză în orice moment.
Dacă te întrebi: totul e fine and dandy, dar ce fac când vreau să scap de cineva anume? Ai venit la persoana potrivită, pentru că sunt deosebit de experimentat în această categorie de alienare. Îți trebuie un plan pe termen mediu-lung. Întâi ai parte de prietenia clasică, cu mici diferențe dacă e de același sau sex opus. Apoi începeți să vă apropiați și vă încredințați secrete unul altuia, ca niște prieteni buni. Următorul pas e să ajungeți la apogeu (nu vă mai gândiți la sex), în preajma căruia unul din voi se mută și îi propune celuilalt să stea împreună, că tot vă înțelegeți așa bine. Ai rezolvat jumătate din problemă! Aici ajută mult și să fii un personaj asocial cu probleme comportamentale și de comunicare, sau să fii un control freak cu OCD/self-centered bastard (bitch). Începeți să vă certați pe cele mai banale lucruri, gen vasele din chiuvetă, gălăgia, prietenii pe care puteți sau nu să-i aduceți, banda de internet și cine ce cameră ia. De aici nu trebuie decât să te relaxezi (figurat vorbind, va fi o perioadă extrem de stresantă) până când lucrurile devin iremediabil distruse și unul din voi se va muta fără nici o vorbă. Și așa va rămâne.
Recunosc că bărbații au un avantaj nativ în aceste metode, deoarece putem aplica metoda fuck & don't call oricât de des putem, iar față de cei de același sex e destul să aplicăm ignore, fiindcă nu se întâmplă foarte des ca un bărbat să îi spună unui alt bărbat: "Când mai ieșim împreună?" sau "You never call anymore!". Mission accomplished.
Și da, nu-mi fac iluzii, sunt convins că femeile au de două ori mai multe și mai crude metode decât ce-am înșirat eu mai sus, dar nu vom afla niciodată, pentru că sunt cel mai bine păstrat secret.
Credeam ca m-am vindecat.
These are important times, mate, we're involved in a new project, we're working on our Bachelor thesis, Roblogfest is coming up, we're even applying for a Master's programme, and you're still acting like the whining bitch you are, fucking moron!
Îmi pare rău că nu emit judecăţi pertinente despre evenimentele politice mondiale şi din propria cocină. Poate că jurnalist politic mi s-ar fi potrivit pentru că îmi imaginez că nu implică atâta mâncare de-aia maro ca, de exemplu, avocat sau public relations. Sau poate jurnalist urban, ceea ce-mi închipui că sunt cei care lucrează la Metropotam. Dar, pe de altă parte, ei se ocupă cu cool-turalizarea Bucureştiului, ei nu o fac din coolness, ci cu multă muncă, deci s-ar putea ca părerea mea despre ei să fie uşor deformată.
Regret că nu sunt publicitar. Până mea, nici măcar nu ştiu ce posturi există în publicitate, ştiu doar că aş vrea să lucrez "în publicitate", advertising, mai pe şmecher. Sunt întâlniri şi conferinţe una peste alta, eu le ratez sistematic. Există cursuri pentru începători, şcoli media, AdBreak, ADternativa, etc. N-am să o fac nici pe asta.
Îmi pare rău că nu am mers la cursul de bookbinding pe care pusesem ochii parţial pentru că e o chestie cool, parţial pentru că e craftsmanship, dude! Ce tare ar fi să îmi fac eu propria agendă de vis! Să releg cărţile alea roase de acasă! Eh, ar fi fost... n-a fost să fie.
Sunt multe chestii pe care am vrut să le fac. Şi vor mai fi, mă rog.
Tare-aş vrea să pot să fiu sarcastic fără patetism. Să zice lumea că "ai un dar, moşule". Să deţin un blog cu nume şmecher, să am un pseudonim de la 13 ani şi să fi fost în online din '91 primăvara. Să îmi fac un layout de blog de la zero (nu zic că n-aş face-o, da' mi-e o leneeee) sau să am timpul şi cunoştinţele necesare să îmi fac SEO la blog, să plictisesc mai mult de 100 de persoane zilnic. Da' mi-e lene.
Bă, în pană mea, vreau să mă scol de dimineaţă să mă duc să alerg în căcatul ăla de parc al Politehnicii, dar nu pot că mi-e frig şi e bad hair day şi ochii îmi sunt lipiţi (this is NOT a metaphore) şi atunci îmi zic că o las pe seară care când seară vine îmi pun curu pe scaun şi mă gândesc: alergat pe Dâmboviţa... vegetat cu o pizza în faţă... tough choice!
Parcă uneori ar fi mişto chiar să scriu numai înjurături şi să fiu atât de porcos încât oamenii plictisiţi de aceleaşi webloguri stupide să exclame orgasmic: Mamă ce mişto scrie porcu ăsta! şi să se aboneze şi să comenteze favorabil oricând mă cac pe vreo formaţie indie sau fac mişto de oameni muncitori sau dau muie virtuală oricărui nevalabil după standardele mele. Şi culmea, totul să fie la mişto, eu să fiu de fapt un individ foarte problematic de felul meu cu mine însumi pe sine mă. Dar ăsta sunt deja.
Sau în pana mea, să ies cel mai sexy microblogger şi să mă urc pe scenă fără să ştiu ce naiba să zic şi să se uite alţii şi mai chiorâş la mine, ăia mai geek mă caută repede pe net şi exclamă "Băăă, putză bleagă ăsta are doar 30 de followeri!" în timp de roşia putredă îi părăseşte căuşul palmei în zbor.
În schimb, se întâmplă alte lucruri. Mi-am ales tema de licenţă, which is always nice. Sună mişto, uşor abstract, chiar dacă e second choice mă declar armistiţial cu ea.
Depun dosare de master pentru master (nu căcat!) în ţara zambilelor şi a prostituaţilor. Să vă zic un secret: nu o să fiu acceptat. Dar voi speraţi şi pentru mine. O să devină mult mai interesant blogul de atunci încolo.
Iau rezultate la examene de engleză la care maximul este nouă şi eu iau notă Very Good User şi nu mă mulţumeşte. Bă, Speaking Evaluator, vezi că am codul tău pe TRF şi te caut şi vin la tine acasă peste tine şi tot neamu tău. Scrofiţa mi-a şi zâmbit în faţă.
Mamă, şi învăţ să programez, ştii? După un an şi 8 luni, se întrevede o rază de lumină, poetic vorbind. Tot junior sunt şi ceva îmi zice că tot junior o să rămân.
Planuri peste planuri, Roblogfest, stand up comedy, Depeche, Bestfest, eu vreau şi Placebo da' cine mă fute pe mine pe bani, târg de 8 martie, vise de Ibiza, dar deja divaghez pe lângă (that's right).
Şi după toate căcaturile astea, eu tot un sentimental imbecil am rămas. Aveam impresia că eu mă folosisem de ea mai mult decât ea de mine şi îmi tot purtam vinovăţia pe mânecă, închipuindu-mi că asta mă face mai sfânt. Numai ca să aflu că eu am fost cel folosit. Şi tot bou sunt, dar am mai zis asta, nu?
Mihai m-a întrebat azi dacă nu vreau prietenă. Că întrebarea asta avea şi un follow-up, că găsise el un site unde sunt o grămadă de utilizatori şi dau sfaturi detaliate despre cum să agăţi o femeie. Succes, mă băieţi.
Dacă ştie cineva să-mi zică ce vreau, să iasă în faţă. Ofer recompensă.
rayan (4:48:29 PM): deci
rayan (4:48:36 PM): 1 la mana esti un comunist
rayan (4:48:42 PM): inutile sunt mailurile tale
kapac(4:48:56 PM): de acord
rayan (4:48:59 PM): te invarti in jurul pomului, si nu ai nimic de spus
rayan (4:49:12 PM): daca rearanjez cuvintele celor 1000 de mailuri ale tale
rayan (4:49:16 PM): reiese acelasi lucru
rayan (4:49:32 PM): asa ca nu mai face tu pe legionarul si da drumul la mailuri pe grup
kapac(4:49:37 PM): care e problema ta sa citeasca si altcineva ce vreau eu sa zic?
rayan (4:49:43 PM): auzi
rayan (4:49:49 PM): ne aburesti cu aberatiile tale
rayan (4:50:06 PM): e grupul tau
kapac(4:50:25 PM): ia zii berbecare, ti se pare util raspunsu meu pt nourescu?
kapac(4:50:32 PM): ca facem un sondaj
kapac(4:50:37 PM): si intrebam mai multa lume
rayan (4:50:38 PM): mie unu nu
rayan (4:50:54 PM): si alta treaba...sunteti atat de penibili
rayan (4:51:03 PM): daca noi vrei sa-i facem un cadou secretarului
rayan (4:51:12 PM): ATENTIE!!!! CADOU!!!
rayan (4:51:18 PM): cadou nu inseamna bani
rayan (4:52:49 PM): Domnule Borcan...cu tine vorbesc
kapac(4:53:37 PM): pe ce te bazezi tu cand cenzurezi mesajele?
kapac(4:53:51 PM): ca 3 coaie nu ai sa zici ca esti diferit
rayan (4:54:08 PM): ce te poti astepta de la BORCAN
kapac(4:54:10 PM): nu injuram
rayan (4:54:11 PM): ?
rayan (4:54:22 PM): e fan Ceausescu mah
rayan (4:54:29 PM): si aici el reprezinta securitatea
kapac(4:54:31 PM): pula mea de ce nu raspunzi
rayan (4:54:40 PM): bah...comunismul a fost dat jos la revolutie
kapac(4:54:47 PM): el e un fel de scorsese security
rayan (4:55:11 PM): e un fel de lake
kapac(4:55:19 PM): au murit atatia oameni la revolutie degeaba pt ca pana si un grup de cacat la o facultate de cacat e condus de ceausescu
rayan (4:55:34 PM): ce vrei mah
rayan (4:55:41 PM): de aia nu dam noi inainte
rayan (4:55:49 PM): bah...ai auzit de :
kapac(4:55:50 PM): puterea asta te orbeste
rayan (4:55:56 PM): EXPRIMARE LIBERA!!!!!!
rayan (4:56:05 PM): daca asta e mesajul meu pt tine
rayan (4:56:09 PM): il pui pe asta
rayan (4:56:15 PM): ce putere mah
kapac(4:56:25 PM): marea putere a pulii ce ti-o da pozitia de moderator pe seria_aa
mihaiborcan (4:56:55 PM): haha, printez conversatia si mi-o pun in rama
mihaiborcan (4:57:00 PM): nu stiu ce faceti voi, eu mai si muncesc
mihaiborcan (4:57:14 PM): presupunand ca aveti timp de omorat si vreti raspunsuri, mai stati putin si va zic
rayan (4:57:25 PM): traieste mah
rayan (4:57:32 PM): Ceausescu traieste mah
rayan (4:57:34 PM): ce ti-am zis
kapac(4:57:41 PM): :))
kapac(4:57:54 PM): nu taiem nici noi frunza la caini
mihaiborcan (4:57:57 PM): sunteti oricum amuzanti, se holbeaza astia la mine ca de ce tot rade ala
rayan (4:57:58 PM): da
kapac(4:58:00 PM): stai linistit
mihaiborcan (4:58:15 PM): dar oricum, martea am impresia ca e open mic la Deko, sa mergeti sa amuzati si pe altii
kapac(4:58:21 PM): ar trebui sa le zici de ce sa rada si ei de tine
rayan (4:58:28 PM): bah intai invata sa scri
mihaiborcan (4:58:30 PM): asta nu stiu nici eu
mihaiborcan (4:58:34 PM): sa scrii, nu sa scri
rayan (4:58:42 PM): asta ca sa intelegi tu mah
rayan (4:58:45 PM): stai linistiti
rayan (4:58:49 PM): linistit
mihaiborcan (4:58:55 PM): au
rayan (4:59:06 PM): pana una alta fa bine si da drumul la mailul ala pe grup
mihaiborcan (4:59:13 PM): prea tarziu, a disparut de mult
mihaiborcan (4:59:22 PM): eu o sa incerc sa vorbesc fara mistouri, desi mi-e foaaaarte usor
rayan (4:59:34 PM): bah tu te asculti
mihaiborcan (4:59:44 PM): o sa plec de la presupunerea ca orice v-as zice, o sa vorbesc cu peretii pentru ca voi tot ca a voastra o tineti
rayan (4:59:45 PM): sau mai bine zis citesti ce scrii?
kapac(5:00:07 PM): ba muie pana una alta da drumu la mail
mihaiborcan (5:00:16 PM): ti-am mai zis ca nu se poate
kapac(5:00:24 PM): il mai trimit o data
rayan (5:00:25 PM): mai trimite-i mah mailul o data
mihaiborcan (5:00:27 PM): si daca nu stii sa vorbesti ai sa ramai cu fata la perete vorbind singur
rayan (5:00:27 PM): asa
mihaiborcan (5:00:32 PM): nu o sa las nici un mesaj, stai calm
mihaiborcan (5:00:42 PM): in seria AA, cel putin, exista cam 150 de oameni care au cam 149 de pareri diferite.
rayan (5:00:44 PM): bah tu esti tampit sau te prefaci
rayan (5:00:49 PM): asa
rayan (5:00:59 PM): si ce drept iti da tie sa pui ineptiile tale si pe asta nu
kapac(5:01:03 PM): iar te futi in cur singur
mihaiborcan (5:01:07 PM): bine, pa
Doamne, cat de confuz sunt! Mi-e frica si sa iau in considerare posibilitatea de a iubi pe cineva. Ma surprind ingrozit cum judec superficial, zgarii la suprafata si plec pentru ca nu-mi convine ce gasesc. Ma dezgust si ma dezgusta tot.
Am vrut sa-mi oblojesc golul cu ceva asternut pe hartie, orice ar fi, orice mi-ar trece prin cap, numai sa nu o uit. Sunt convins ca fiecare isi priveste marea deceptie in dragoste ca o tragedie greceasca amplificata de o mie de ori, un teatru shakesperian modern dar foarte previzibil... pentru toti mai putin pentru tine. Eu nici nu stiu care mi-e marea deceptie in dragoste... mereu e cea curenta. Cred ca mi-am pierdut cate o doaga de fiecare data. Si nu mai am multe de rezerva. Rog frumos fetele pe care le-am iubit sa le aduca inapoi.
Credeam ca eu folosesc sarcasmul ca un instrument potrivit, o cheie franceza de dimensiuni variabile, reglabil in functie de persoana. Dar nu mi-am ascuns niciodata faptul ca mai si visez, sunt si (culmea!) romantic. Mi-a aratat Ela zilele trecute un text de-al meu publicat de cineva pe jurnaleonline.ro sau ceva de genul asta. Am recitit si m-am mirat ca nu mi s-a parut incredibil de corny-cheesy, ci chiar ma identific si acum. Am gasit o persoana foarte frumoasa, insa contradictorie. In spatele sarcasmului se ascunde o sensibilitate aproape izbitoare. Desigur, pentru mine ar fi trebuit sa fie mai usor de depistat, m-am ascuns si eu mult timp. Insa n-ar trebui sa se ascunda. Poate ca nici nu o face. Poate asteapta doar sa fie descoperita.
Ziceam de iubire. M-am agatat in atatea tampenii materiale ca am uitat cum e sa deschizi larg ochii si sa o vezi ca pe cea mai frumoasa persoana de pe pamant pe ea, cu toate defectele si complexele... asta chiar mi-a reusit, insa n-am reusit sa o privesc in ochi si sa ii transmit toata dragostea mea; as vrea sa fiu si eu iubit in felul in care am iubit, spuse egoistul. Ce prostie: cu siguranta am fost iubit. Poate inca mai sunt iubit. Poate sunt aproape de inima ei, poate sunt dragostea virtuala a cuiva, poate am topit zeci de inimi care nu au batut langa a mea. Sau poate una inca mai zvacneste cand citeste ce scriu. Chiar as vrea sa stiu... ador sinceritatea.
Eu voi fi sincer. Am iubit patru fete. Prima la 18 ani. Urmatoarea iubire a venit pe nepusa masa in anul doi de facultate si a durat mai mult decat am putut suporta, dumnezeule, nu puteam merge la cursuri, compuneam tampenii pe blog, am fost incredibil de penibil. Nu i-am spus.
Iubirea de la 21 de ani m-a luat pe nepusa masa si s-a naruit la fel de brusc, s-a spart ca o oglinda. Am privit obsesiv in cioburi si in lista de messenger pana am tampit. Sechele rau de tot.
Evident, ultima e cea mai adanca, pentru eu nu ma inchid treptat in mine, rana ramane mereu deschisa, tot ce trebuie sa faca fata e sa împlânte pumnalul in acelasi loc. Partea amuzanta e ca mi-am impus sa nu o mai iubesc acum mult timp :) Sper ca stie.
Nu am fost cu nici una din fetele pe care le-am iubit.
