În cel mai bun caz, mâine nu mai beau Cola, mai bine zis păstrez decizia de azi şi o aplic perpetuu pentru tot restul vieţii cu amendamentele de rigoare (sărbători legale, cazuri de forţă majoră, etc). Am parte de o revelaţie pe la ora 11, când deja am ajuns la turaţie maximă şi rezolv taskul pe care îl am de făcut până la 3, timp destul să fluier până la 6. Atunci mă duc la Anthony Frost unde găsesc cărţile pe care le caut şi la Diverta să iau bilet pentru Andrieş, care bilete nu s-au terminat încă.
Mănânc bine şi sănătos, bine însemnând puţin. Am renunţat la pâine şi carne. Am rezolvat dilema mâncatului la cămin (cum, nu ştiu, dar hei, utopie) şi mă simt foarte sănătos. Până seara scot cursurile de IOM, le frunzăresc şi apuc să şi citesc vreo 3.
Îl iau pe Daniel de la aeroport şi bem o bere, ne relaxăm, vorbim, etc. Sâmbătă MTzR, mici, bere, Sarmalele Reci, îmi găsesc timp să şi învăţ între toate astea. Îi cer bicicleta lui Cătălin şi mă plimb o oră cu ea. E începutul unei rutine sănătoase. Dimineaţa mă învăţ să merg la alergat, fac din ce în ce mai mult în fiecare zi. În curând o să alerg pe la Ciurel până în Crângaşi şi înapoi la cămin.
Doi prieteni de-ai mei au jucat la loto şi au nimerit 5 numere fiecare. Mă bat la cap să le accept banii ca finanţare necondiţionată pentru master. Le iau doar bani de început, vreo 800 de euro, cu promisiunea că îi voi returna peste 2 ani.
Săptămâna viitoare la examen pic exact pe subiecte şi iau un 9 care mai îndulceşte din notele astea de trecere. Media rămâne mică aşa că mă ambiţionez să îmi fac o lucrare de licenţă bună. Acum că am încetat procrastinatul e mult mai uşor să-mi găsesc timp. Merg la profă şi îi arăt materialele pregătitoare, îmi spune că e târziu. Eu, cu un licăr în ochi, îi zic că pot şi o voi face şi va fi deosebită. Predau licenţa pe 4 iunie şi iau 8 sau 9 pe ea. Trimit diploma către universitate şi ei îmi trimit documentul de accept necondiţionat. Bem.
Am în buzunar bilete la Depeche Mode şi Ziua Zero, îmi cumpăr şi la Gogol Bordello şi Andrieş. Jonglez salariul în aşa fel încât să plătesc şi rata şi să cumpăr şi abonament la Bestfest. La începutul lui mai se anunţă nişte artişti de-aia de înnebuneşte toată lumea. Mi-am luat deja, abonamentele se epuizează în 2h.
Învăţ olandeză şi e foarte mişto. Învăţatul, nu olandeza.
Agenda mea e plină de tăieturi, ceea ce pentru neavizaţi e de bine. Mi-am plătit căminul, restanţele, concertele şi caut un salon de tatuaj. Acum că brandul s-a mărit, talia s-a subţiat şi îmi intru în formă, vreau tatuaj. Voiam şi înainte, când eram gras, dar mi-era ruşine.
Fac master în Utrecht. Am găsit cazare mişto şi destul de ieftină. E genial aici, nu-mi închipuiam că o să fie aşa distractiv. De plăcere uiţi cum era în România, cum te chinuiai să înveţi. Ziua trudim la cursuri şi seara bem, bem.
Îmi îndeplinesc baremul după un an, primesc bursă de la facultate. Nu mai am nevoie de finanţare. Sunt bine, mama şi tata.

Check it.
Adică, dacă reuşesc să pun mâna pe destul mălai de la casa de schimb valutar, o să merg la concerte. Nu sunt multe, dar de apărut oricum or să mai apară şi altele. Deci momentan discutăm despre:

Concertul Gogol Bordello pentru care mi-a făcut Andra o poftă dubioasă acum parcă 2 ani când au mai fost la care se adaugă muzică ţigănească, frate, cum să nu-ţi placă? Pe 17 iunie, la noi se termină sesiunea de licenţe fix pe 17 iunie, s-ar preta o sărbătorire cu stil, să moară Bibi!

Pe 21 e Placebo la care vreau să merg dar nu vreau să merg indiferent. Deci caut partener în dubioşenii să ne tăiem venele la concert (sau să luăm o supradoză, dacă ţi-e frică de sânge). În caz că nu v-aţi prins, şi la concertul Gogol Bordello caut doritori.

Presupun că la Bestfest o să fie toată lumea. Băi, şi eu îmi luasem bilet pentru ziua zero când idioţii au anunţat că Thievery s-a anulat, deci tu ştii cum m-a durut? Încă mă gândesc dacă să vând biletul sau nu, eu de fapt pentru ei mă duceam. Acum organizatorii au băgat o altă şmecherie, chipurile abonamentele sunt sold out - mânca-ţi-aş sufleţelul, cum termini tu abonamentele când sunt zeci de mii de locuri disponibile. Penibilă mişcare, nu cad în plasă a doua oară!

În privinţa vacanţei, cred că o să fac în aşa hal încât să strâng câteva sute de euro şi să vreau să merg undeva (primă)vara asta dar nu pot să mă hotărăsc unde. Cum Olanda nu prea intră în discuţie decât dacă merg cu cineva cu maşina, ceea ce va fi extra, rămâne loc de sugestii. Eu scriu doar Barcelona, chiar sunt în criză de idei. Aş putea să mai propun chestii precum Viena, Berlin, Frankfurt, de pe vârful capului meu (off the top of my head). Caut doritori şi negociem destinaţia.
Te bagi?

Sunt teribil de apatic zilele astea. Îmi ofer ca scuze recuperarea de pe urma virozei şi convalescenţa de după operaţie (don't ask). Am renunţat până acum la filmele de la Next, protestul din Herăstrău la care am fost invitat cu amabilitate, o invitaţie la bere vineri seară, ca între băieţi, de la Sorin (mamă, ce ocazie am ratat) şi până acum poate nu ar fi nimic spectaculos dacă de fapt primăvara n-ar avea un efect invers decât v-aţi aştepta - eu nu am astenie când înmuguresc pomii, ba din contră. Problema e că eu nu mă cac bani şi totuşi aş vrea. No tengo dinero nici măcar de-un bilet la Act, că tot se joacă Creatorul de teatru cândva săptămâna asta şi dacă nu cumpăr din timp iar o să treacă pe lângă mine o ocazie pe care o vânez de mult. Nu pot să fac rezervare de teren - fotbalul e singurul lucru care a rămas constant de-a lungul timpului, îmi place de când sunt mic şi în aproape orice companie, e genial, my favourite past time.

Sunt atâtea de făcut şi mi-e dor de doi oameni, cel pe care nu am avut ocazia să îl cunosc vreodată şi cel pe care mi-am propus să-l uit. Cei mai reprezentanţi de seamă din prima categorie trebuie să se păzească pentru că luna asta nu vor scăpa deşi o să fiţi surprinşi că de voi e vorba. Cât despre dorul secundar... hai să-l lăsăm aşa să treacă.

Mai concret: am de făcut o licenţă. Ştiu că toţi trendinezii din anii trecuţi şi-au făcut licenţa în ultima săptămână dar în ceasul al 12-lea m-a lovit mândria şi simt nevoia de a-mi spăla nişte păcate din 4 ani jumate de facultate.
Alt concret: trebuie să mă gândesc serios ce fac dacă mă acceptă vreuna din universităţile străineze şi să încep să iau în considerare tot felul de metode de a produce mălai. Sunt atâtea campanii sociale pe net că una în plus nu ar sparge piaţa - ce, nu mai sunt bani de dat?

Concertele vor fi tratate într-un post separat.
Să-mi ziceţi dacă vă plictisesc în încercarea mea de a fi mai serios p-acilea.