Vad peste tot in Vama oameni cu tricouri Metallica, Iron Maiden, Led Zeppelin, poate chiar si Judas Priest. Fara exceptie, toate sunt negre. Sincer, fenomenul ma depaseste. Cu ce e diferita atitudinea asta de "eu sunt rocker, imi las plete si port tricouri cu formatii trash metal" de "eu îs baştan mânca-ţi-aş, am duşmani şi am valoare, ascult manele şi puţin mă doare"sau "tokio hotel and make-up ftw"? Nu prea vad diferenta, sincer.
Am zis ca ma depaseste implicarea in modul de viata rock si nu numai, dar asta nu inseamna ca nu imi place rockul. Din pacate, mereu ajung prea tarziu. Nu ma refer la concertul Metallica din 99, atunci era prea devreme. Am pierdut multe concerte din cauza ignorantei sau a comoditatii: Placebo acum 2 ani, ulterior am avut o perioada destul de lunga in care muzica lor ma obseda; Muse anul trecut, am ascultat mereu cu placere dar nu imi mai aduc aminte de ce nu am fost la concert; Deep Purple, despre care stiam ca erau vechi, ceea ce m-a dus cu gandul la "invechit" (hey, honest mistake) - apoi mi-am luat intreaga discografie si am descoperit cam cat de tari pot fi; ca sa ramanem doar la rock, pt ca altfel ar fi prea lung textul, amintesc si de Metallica acum si Lenny Kravitz maine. Iron Maiden nu am ascultat, dar parca prevad ca o sa imi iau si discografia lor si o sa incep sa regret.
Dar vorbeam despre Metallica. Am facut cunostinta cu ei de la Daniel. Timp de 2 ani am avut albumele lor drept sunet de fond al vietii mele de camin. Nu in sensul ca acum le-as recunoaste de la primele acorduri, pt ca sambata am fost destul de rusinat cand am confundat Rammstein cu Metallica in Stuf (doar la inceput). Ci in sensul ca i-am perceput de la inceput intr-un mod negativ. Daca i-as fi descoperit eu cu urechile si curiozitatea mea, mi-ar fi placut mult. Nu tot, dar macar o parte. Asa, ceva a fost mereu in neregula cu ei. Imi plac, dar eu nu am albume Metallica pe comp (cel putin nu aveam). Imi plac piesele lor celebre (si baladele, evident) dar cam atat.
Acum ca ma gandesc bine, aproape toata lumea cunoscuta si care are legaturi cu rockul a fost la concert. Dan, Lau Plesa, Catalin, Dana, Jolly si multi altii pe care nu mi-i amintesc acum (ah da, si Rares). Si daca n-ar fi fost ploaia si unele recenzii negative, mi-ar fi parut rau de tot. Asa, zic doar ca a fost un concert care ar fi trebuit bifat. Imi pare oarecum rau ca n-am fost.

Am un talent deosebit in a face din tantar hipopotam. Mai exact cand vine vorba de dragoste. Tocmai am terminat de vizionat o “comedie” romantica si sunt in acea dispozitie. Nu inteleg de ce se numeste asa, in general viata iti da multe mici motive de a zambi, poti rade si de lucrurile rele, si de penibilitati, cam de orice pe lumea asta, e doar o chestiune de alegere. In schimb romantismul nu e niciodata ca in filme. Si atunci cand e, pare fortat.

Totusi, eu sunt un romantic de moda veche (old fashioned romantic, pe frantuzeste). Ce gandesc si ce simt, fara a incerca sa le transpun in cuvinte, se invart intr-o dulce neoranduiala, se creeaza o confuzie care imi da aceeasi zenzatie de caldura ca si un moment siropos, dar bun, din filme. Faptul ca ma incearca un curcubeu de sentimente ma face, daca nu beat, cu siguranta ametit. Nu stiu daca sunt indragostit, daca asta va intrebati.

Si ca sa exemplific exact cat de penibil poate suna transcris in cuvinte, iata. M-am intors de la mare mult mai confuz decat plecasem (intr-unul din ultimele 3 weekenduri, ca sa fie mai greu de ghicit – yes I’m bragging). Inima mi-era indoita, pentru ca, desi nici nu am incercat, nu i-am spus nici acum ca ma face sa ma simt mic si vulnerabil cand vorbeste cu mine, dar radios si fericit in acelasi timp. In schimb, s-a intamplat ce mie nu-mi face deloc placere sa observ. Nu e prea grozava constientizarea faptului ca tu placi pe cineva si altcineva te place pe tine, sunteti in acelasi grup si nimeni nu spune nimic, asteptand momentul potrivit. E si mai nasol cand tu te uiti cu jind dupa cineva, lipsit de curaj, iar pe tine te admira doua alte fete, care probabil au perceput, cu simtul ala suplimentar al lor, gandurile mele. (you’d have to be a total idiot not to get it, just luke at the pictures).

Cum combati pesimismul? Cum poti sa ridici capul si sa iti spui singur: Nu fi prost, ai sanse, spune-i ce simti, nu vei trece peste asta, doar ai mai incercat in ultimii ani, nu te lasa dominat de gandurile tale sumbre, nu ai nimic de pierdut? Dar dragostea cum o poti combate? Daca tu ai pretentia de a sti ce e dragostea, cum poti sa ii spui celuilalt ca de fapt nu iubeste? Nu fi ipocrit. In acelasi timp, chiar daca ea nu e a ta, ti-e frica sa nu o pierzi, sa nu pierzi putinul pe care il ai din ea.

Pentru ca probabil creierul meu nu era destul de bine amestecat, s-a purces la amplificarea fenomenului. Toata saptamana trecuta.

Luni m-am intalnit cu Silvia. Datorita faptului ca e suspectata a citi acest blog, nu o sa spun nimic despre ea.

Marti

Miercuri am avut placerea de a fi lasat pe afara vreo doua ore, flamand si nespalat. Asteptand in fata caminului pe unul din colegi, am avut norocul sa ma intalnesc cu Andreea (ochi albastri, hhhhhhhhhot). Aceeasi fata care m-a invitat foarte subtil sa mai trec pe la ei prin modul (mi-e dor de chefurile din anul 2). Mi-a inseninat ziua, si nu numai pentru ca arata extraordinar. A da, si sper sa nu citeasca :)

Joi am fost sa imi iau pachet. Ce mi-a fost dat sa vad? M-am intalnit la maxi taxi cu Dana, o tipa din Galati. Am vorbit de vreo 3-4 ori per total toata viata, insa una din ele a fost pe tren, vreo 4 ore foarte interesante, plus o alta data la care ne-am intins la vorba. E foarte foarte frumoasa si misterioasa, mereu are un zambet enigmatic pe chip si tare-as vrea sa aflu ce se ascunde in spatele lui. Pana sa ma dezmeticesc, i-am luat numarul de telefon, pe care culmea mi l-a si dat. Nici n-am vrut sa i-l cer, dar am facut-o.

Vineri am fost sa depun acte la ING. Am asteptat vreo 20 de minute dar s-a meritat. Fata care m-a ajutat este, cred, mai tanara decat imi imaginez eu ca ar trebui sa fii sa lucrezi cu publicul la o banca. O fata blonda cu ochi foarte frumosi si voce blanda, buze tentante. Am facut-o sa rada de cateva ori si am avut impresia ca as fi putut sa o invit si in oras (chiar daca nu eram cine stie ce atragator, tricou ponosit si barba).

Imi pare rau pentru fata de marti, chiar am uitat cine a fost.

Sunt convins ca nimeni nu o sa inteleaga exact ce-am scris aici si cu atat mai putin de ce am scris asta aici. Cel mai bine e sa nu incercati. In afara de tine (asa face Dina, mereu i se adreseaza Lui cu atata dragalasenie si naturalete, ca mai-mai imi vine sa oftez ca nu sunt eu personajul central al scrierilor ei).

Stardust: se face ca intr-un taram anglican de pe la 1830, exista un orasel imprejmuit de un zid. Nimeni nu avea voie sa treaca de zid si timp de sute de ani singura bresa din zid era pazita. Intr-o seara un pusti a trecut de paznic inselandu-i atentia si a ajuns intr-un taram magic, intr-un oras fermecat. Acolo in oras la piata a gasit el o printesa care era sclava unei vrajitoare. Asta printesa probabil si-o punea cu multi, ca parca prea usor s-a lasat. Deci au pus-o in caruta.

Peste noua luni i-a venit copilu acasa baiatului. Saracu nenorocit, n-a mai putut fute niciodata acasa la el, cu scancete de copii pe-acolo. Imediat cum s-a inchis usa cu tatal luand copilul inauntru, nici 2 secunde n-au trecut si a iesit copilul deja adolescent, mai precis vreo 18-19, da’ crek nu parcase pana atunci masina in garaj, ca parca prea visa dupa una blonda de care s-a despartit Jude Law pe care pana si EU as face-o, chiar daca e blonda. A promis ca-i aduce blondei o stea cazatoare la schimb cu casatoria si probabil tons of pussy, asta dupa ce o imbatase cu sampanie ca el de fapt era un tip destul de disperat si voia sa nu mai fie virgin dupa seara aia, da’ in fine...

Fast forward cu cuvinte cheie, steaua era de fapt o gagica nici pe departe la fel de buna ca prima, desi nu le-am vazut goale si probabil cu gusturile mele mai ciudate as alege-o pe-asta ultima ca e mai putin parsiva cand zambeste. Intra in scena o vrajitoare care a aparut in Gangsta’s Paradise (videoclipul) si mai apare in poveste si taxi driver doar ca e gay. Hooray.

Intr-un final el Tristu isi da seama ca o iubeste pe-aia de zambeste mai frumos, nu pe aia care ranjeste de parca ar avea 3 amanti dupa masa si s-ar gandi la ei, o salveaza de ce putea fi ea salvata (exact, de virginitate) si apoi de vrajitoare, desi daca i-ar fi dat inima unei alte stele, mama mama ce threesome ar fi iesit cu Claire Danes si Michelle Pheiffer, una care le stie pe toate, cealalta care sa vrea sa le invete pe toate!

Ei se casatoresc si traiesc fericiti pentru tot restul ETERNITATII. 80 de ani in taramul de pe pamant si restul intre stele. Adica, probabil naratorul care probabil era Gandalf nu a mai spus ca viata pamanteasca a inclus mult alcool si abuz domestic, pasagere vreo doua curtence si un baiat de la grajduri ce-a calarit-o pe regina, multe certuri despre flirturi pe blog si pe deasupra DE CE NU FACI ANAL.

Imi imaginez ca in viata de apoi a fost mult mai bine, in fiecare an mergeau la mare, ca tot erau acolo la stele... el mergea in Venus, ea in Jupiter, sau Saturn si Neptun, orice, numai sa fie o distanta respectabila intre ei. Imi imaginez ca numai asa este eternitatea suportabila.

How can you not love it? My whole world is breaking apart in neat little pieces. The world I didn't have in the first place. Da, fraierilor, scriu in engleza, dati-va in spume.
Na, uite, am pus si poze aici, in caz ca te-ai uitat pe blogul meu si totusi esti prea prost sa le gasesti (am descoperit ca e nasol sa faci o fata proasta, deci mai bine naiva).
As vrea sa spun ca cel mai nasol sentiment e ca nu am unde ma duce weekendul viitor, pt ca Liberty Parade a cazut si acasa mi-e scarba sa plec... insa se poate si mai rau. A fost super misto la Mission Dance 1/2 Weekend dar eu ma simt ca un kkt. Asta e cel mai nasol sentiment. Ghiceste cineva de ce?
Edit: cine a filmat parte din prestatia lui Fatboy Slim e rugat sa mi le dea altfel si le ia.

Urmarind primele doua episoade din Dexter si fiind azi martor la o faza neplacuta mie, ma gandesc sa ma apuc de batut oameni in timpul liber. Dexter omora in timpul liber criminali, violatori de copii, etc. Pe cei care meritau.
Acum mai mult timp, intr-un metrou la jonctiune, stateam vizavi de doi pusti. Cand oprim in Romana, inainte sa se inchida usile, unul din cei doi merge frumos pana la usa si arunca in spatiul dintre peron si tren o sticla de Cola de jumate. Nu a cazut din prima asa ca a insistat si a revenit la prietenul lui cu o expresie de satisfactie pe mecla. Am contemplat cam 20 de secunde daca sa ma duc sa ii dau o scatoalca peste cap, eventual sa ii imprim mulajul fetei pe un perete al trenului, dar dupa 20 de secunde mi-am dat seama ca era prea tarziu.
Astazi, un angajat Plaza strangea niste cosuri din parcare. Carucioare de-alea de la supermarket, presupun. Cu nonsalanta, le impinge prin fata unor masini si ia o cutie de Cola din ele si o arunca pe jos in urma lui. Big fucking cup, el a aruncat-o in mijlocul strazii.
Contemplez zilele astea, pe langa alte chestii mai serioase dar pe care sper ca nu le veti afla, doua scenarii care nu se exclud in totalitate: unul ar fi sa merg cu un cos mobil si o chestie de-aia de prins gunoaie (sticky) si sa colectez cat mai multe deseuri gen ambalaje si cutii de pe jos in oras, pentru ca, slava Domnului, sunt destule. Celalalt scenariu, dupa cum ati ghicit, ar fi sa sporesc vigilenta si sa pedepsesc pe oricine mai savarseste infractiuni de acest gen (da, ar trebui sa fie ilegal sa arunci pe jos). Arunca un bilet pe jos, ii zic de ma-sa. Arunca un ambalaj de snickers, il amenint cu un pumn in bot (sau un fisting, daca e femeie). Arunca o sticla in mijlocul strazii, cutii de bere din tren, munti de chistoace pe hol in camin, infunda ghena, etc, variaza intre o palma peste cap, un pumn in burta, etc, pana la picioare in cap si strans de gat (but no marks) .
Si nu ma hotarasc daca sa inchid blogul sau nu.. dar acum ca plec la mare nah, tre sa cititi si voi ceva...

Alte mostre ale inteligentei fotbalistilor romani.
"Dacă pleacă Goian sau Rada, oricum vin alţi jucători la fel de valoroşi, deci nu pot considera că Steaua e mai slabă". Pai daca scazi 3 si aduni 3, ce obtii? Depinde de eroarea de calcul...
"Nu mă sperie concurenţa, nu m-a speriat vreodată. Dani Coman e un jucător valoros şi dacă vine la CFR, ajută echipa, ca orice alt jucător de valoare". Cu tot cu bani si dusmani?
"Cred că toate celelalte echipe sînt contracandidate la titlu, deoarece pornim toţi cu 0 puncte" Zero ca zero, dar mai incolo stii sa numeri?
Mi-as fi dorit sa castig titlul de campion cu Steaua in sezonul trecut, dar nu s-a putut. Acum trebuie sa facem totul pentru a ne atinge scopul. Primul nostru obiectiv este calificarea in UEFA Champions League, fiindca este cel mai apropiat. Apoi, trebuie sa ne concentram sa castigam campionatul" One step at a time, son, don't get them all mixed up!
"Nu stiu daca Adrian Mutu a facut o declaratie de complezenta cand a spus ca ar vrea sa evite Steaua in preliminarii. Poate nici noi nu am vrea sa jucam cu Fiorentina. Asteptam tragerea la sorti si vom vedea cu cine o sa jucam." Poate da, poate nu, cine stie, vom vedea... probabil nici tu nu stii bine

hold your knickers tight, this is not a close one!

Sergiu spunea...

Mda, Mishule ce pot sa spun fara sa par ingust la minte, ofticos sau scandalagiu...astept numai sa te vad si pe tine cu o fata ca sa imi revars fanteziile pe un blog despre ea.Ntz ntz,

Asteptand un mail ca reply la o chestie foarte serioasa, revin de la dush si vad Gmail Notifier albastru (blue means I've got mail). Acelasi sentiment il am si cand comenteaza cineva pe blog, apare si numarul de noi mailuri - inchipuiti-va entuziasmul meu cand vad 2-3-4, in conditiile in care mi-l verific destuuuuul de des.
Aproape ca mi-am tinut respiratia alea 15 secunde cat s-a incarcat Gmail. Iata ce mesaj important am primit:

De ce, atunci cand un om ne abordeaza foarte prietenos, suspect de prietenos chiar, fara sa-i fi fost adresat nici un cuvant, noi, oamenii in general, reactionam urat si il respingem din start pe individ, fara a-i chestiona motivele si fara a-i acorda vreo sansa?

because he's probably high as fuck or shitfaced and he only wants a cigarette!

Un individ imi cere un foc. Ii spun ca nu am. Nu am nici tigara pe care o vrea. Imi zice ca tot cauta din vagon in vagon. Pleaca inainte si se intoarce in cateva minute. Intreaba acelasi lucru si se invita singur inauntru. Vorbeste destul de corect pentru un betiv, doar ca repeta fiecare fraza de 4-5 ori. Nu mai scap de el. Incep sa devin agresiv si ii spun sa iasa dracului afara. A plecat cu putin timp inainte sa pierd controlul de tot. Imi spune la iesire ca am "probleme de comunicare, bucuresteanule". Apoi aflu ca sunt singur in tot vagonul. Incepe sa ma cuprinda teama si merg in urmatorul, unde gasesc intr-un compartiment un cuplu. Aici ma simt mai in siguranta.

Mor de foame. M-am intors cu 6000 de lei in buzunar. Nu am de baut sau de mancare. Incep sa adun maruntisul lui Alex de pe masa. Vreau neaparat sa gasesc destui bani cat sa iau o Cola si o paine. 5,8 lei sunt greu de gasit. Iau monede de 1000 si de 500 de peste tot: sub piciorul mesei, pusi pentru echilibrare, de pe biroul lui Marian, gasesc cateva de 500 si pe biroul meu, lipite de magnet, pe jos sub birou, in baie e o moneda de mult pe jos, sub biroul lui Alex iar, printre firmituri. Maximul pe care il puteam obtine era 59.000 lei. Am luat fix cat aveam nevoie si am mers cu tot maruntul in mana. Am ce bea pana maine.

Am renuntat la a lua antibioticele, sau mai bine zis le-am amanat pana luni (sau asa credeam) ca sa pot sa beau. Se pare ca decizia nu a fost de bun augur, ma simt ca dupa o lupta crancena, sleit de puteri si lipsit de orice vointa de a trai. Probabil am nevoie de un somn bun si o duminica relaxanta, cu Apropo Tv si cel putin o persoana care sa imi spuna un lucru bun despre mine - nu mai vreau sa fiu mereu buba.

Oare sunt mereu buba?