Vreau sa imi intru in forma. Vreau sa fiu musculos si sa ma foloseasca astia pe post de reclama (de la gat in jos, ofc). Chestia asta probabil n-o sa se intample vreodata si nu ma deranjeaza foarte tare, dar daca asta nu se poate, macar sa ajung sa arat ca un maratonist, atunci cred ca mi-as considera fizicul realizat. Exemple mai jos.

Nu m-ar deranja sa arat asa, dar daca nu se poate...	macar asa, dar nu flamand.

Vreau (in urma unei experiente din seara asta, dar ma apuca dorintele periodic) sa invat sa dansez. Episodul cu break-dance a fost esuat si acum stiu ca in directia aia n-o s-o mai apuc, nu pentru ca nu mi-ar placea ci pentru ca in toate grupele de genul asta gasesti doar pusti si pustoaice. Salsa, in schimb, e pentru toate varstele si sexele, din fericire mainly feminin, si ramai cu gura cascata cand vezi ce bucati perfect sculptate isi doresc sa danseze fierbinte si nu prea au cu cine, asa ca se aliniaza cu un bon de ordine la negrul ala cu miscari suave care vine din Caraibe. Si, ma rog, si dansul e misto.

De (foarte) departe, mereu am ochit tipii din videoclipurile de Parkour cu niscaiva invidie, si nu pentru fizicul lor de invidiat, dar Parkour chiar pare genial, epuizant si super captivant, e ceea ce multe alte sporturi extreme ar putea fi dar nu sunt (pentru mine). Acum vreo luna-doua faceam flexari dupa videoclipul asta (care e foarte bun, btw, faci niste febre la niste muschi pe care nu stiai ca-i ai) dar m-am lasat. Poate intr-o buna zi.

Vorbind de sporturi extreme, eu nu am mers niciodata la schi, se subintelege nici snowboarding. Hai sa aruncam si escalada in amestec, pentru ca astea toate vin de la alde Cretzu si Catalin, care sunt cu cele doua sporturi respectiv. N-am avut ocazii pentru ca n-am avut bani, si cand am avut bani nu mi le-am creat. Poate cand o sa am bani! (veti observa un laitmotiv cu "no tengo dinero").

Sa lasam SF-urile deoparte si sa vorbim despre calculatoare *adjusts nerdy glasses*. Tot ca mai sus, de peste mari si tari, am privit dintotdeauna web design-ul cu jind, incepand de la programare baze de date pentru site-uri pana la culori complementare si meniuri drop-down-hover-smooth-stuff-ajax-css. Ideea e ca stiu baze de date, am de unde incepe, am lucrat cu CSS, ca blogul asta nu a aratat dintotdeauna asa bine *bullshit*, teorii de designer se pot invata. Ceea ce nu stiu e cum sa planuiesc, cum sa fac specificatii, nu am cunostinte de Javascript sau Ajax, ca sa nu spun ca nu pluteste nici macar un cadavru de artist la suprafata personalitatii mele, toti sunt pe fundul apei. Poate ca daca o sa fiu pus vreodata in situatia de a crea un site (fortat, ca din proprie initiativa n-ar merge niciodata), poate ca toate putreziciunile umflate de apa se vor ridica la suprafata si spiritul meu creativ isi va imprastia miasma... va place? E o figura de stil noua, I call it "eau de bleah".

Ma, acum sa-mi fie cu iertare, dar tare-as vrea sa ma culc cu niste gagici exotice, ca sa vad cum e. N-o sa se intample, dar personal mi-as dori o turcoaica, o araboaica (merge si marocanca), o chinezoaica (astea par cele mai accesibile, va zic eu mai incolo de ce), si binehânteles o negresa, frate. Sa glazuram negresa, zic!


Acum sa va zic si de chestiile previzibile, cum ar fi sa alerg un maraton sub 4 ore (imi trebuie multi ani de experienta, estimez), vechiul, foarte vechiul meu vis de a vizita Japonia, la care s-a adaugat de curand New York, apoi as vrea sa tin in mana un aparat DSLR intr-o zi si sa fiu multumit de calitatea pozelor pe care le fac.

Nu ma mai intereseaza sa scriu o carte. N-am nimic teribil de interesant de spus si pofta de scris in general se diminueaza, dupa cum puteti observa in frecventa posturilor. Oricum n-a fost niciodata un asa-zis vis. In acelasi timp, calatoriile si evenimentele si atractiile lumii nu ma mai, ahem, atrag, asa ca daca o sa vad vreodata Eiffel-ul, Oktoberfest sau Glastonbury, va fi printr-o conjunctura favorabila de evenimente sau oameni dragi mie.
Cam atat.

  Si iata ca am bifat si cel mai distractiv lucru pe anul asta, primul festival misto la care am fost vreodata. Daca nu v-am mai spus povestea, mi-am luat bilet la festival pentru ca era aproape ilegal sa dau cu piciorul la o asemenea ocazie, cand as fi putut sa vad atatea formatii care-mi plac in acelasi loc. Si dupa mici peripetii cu banii, am reusit pana la urma sa merg.
Ma gandeam sa scriu despre festival pana-mi vine mie (si voua) rau, dar hai sa va crut si sa va povestesc doar esentialul. Am dormit in cort, fara izopren sau sac de dormit, cu capul pe o chestie gonflabila folosita ca suport pentru bere, pe care am primit-o la festival, si cu picioarele in rucsac. Cazarea a fost partea proasta a experientei, pe care mi-am facut-o cu mana mea. Laolalta cu experienta belgiana, unde am descoperit ca barbatii sunt gaozari, avand ca activitati preferate aruncatul cu bere in public si dat foc la chestii - femeile erau ok. Si nu intelegeam o boaba din pronuntia omului de rand, si m-am chinuit mult si bine.
Concertele au fost bestiale si pot sa zic ca am fost la aproape toate pe care voiam sa le vad. Cele mai misto, in ordine cronologica (sa nu suparam pe nimeni, stiu ca multi artisti imi citesc blogul) sunt: Selah Sue, Justice, Wiz Khalifa, Bat for Lashes, Beirut, Birdy Nam Nam, M83, The Vaccines, Die Antwoord, Ed Sheeran, RHCP. Au fost si alte chestii misto, iar printre cele pe care le-am pierdut si pe care parca mi-as fi dorit sa le prind au fost Cypress Hill, Bombay Bicycle Club, Skrillex, Editors, Snow Patrol.

Daca ar fi sa va recomand ceva cu caldura, ar fi Bat for Lashes, care a fost extraordinar de tare, tipa are o voce magnifica si mi s-a parut teribil de rau ca la Lana del Rey cortul era neincapator si la ea era pe jumatate gol. Pe bune, suna de 10 ori mai bine ca pe album (si albumele suna prettttty goood):


Inregistrarile mele nu sunt foarte bune, gasiti Bat for Lashes inregistrat de mine aici.
Apoi, pot sa zic ca Justice a fost bestial, la egalitate cu Birdy Nam Nam, dar pe astia ultimii i-am vazut deja de mai multe ori si mi se par perfecti de fiecare data. No srsly, Justice sunt la fel de buni ca Fatboy Slim. Dovada:

Selah Sue a fost si ea un live act foarte surprinzator, mai ales pentru mine care nu ascultasem nimic pana acum. Needless to say mi-am downloadat deja toate albumele relevante si, la fel, suna foarte, foarte bine live - probabil a fost si mandria de-a canta in fata compatriotilor. Oricum, daca va duceti la Bestfest, n-o ratati:

Last but not least, romani, bucurati-va ca vine Red Hot Chili Peppers in Romania. Pe cat de asteptat a fost concertul, pe atat de rewarding a fost cand s-a intamplat intr-un final. Aveti mai jos doua videoclipuri, pentru comparatie (in primul o luam razna):


Dezamagiri? Foarte putine. Florence a cantat minunat, dar cam scurt si cam prea... profesionist? Ceva mi s-a parut ca lipseste, nu stiu exact ce. In afara de asta, e a doua oara cand vad The Kooks si, desi imi plac la nebunie, suna aproape la fel live, ceea ce nu e neaparat un avantaj, nu? Also, Dropkick Murphys si Jack White au fost ok si-atat, nu stiu de ce (si la ce) dar ma asteptam la mai mult.
Per total a fost o experienta muzicala extrem de satisfacatoare si satioasa - imi ajunge pana la anul!

 Am învățat să nu dau bir cu fugiții la primul semn de dificultate, prima dată când mă simt sufocat de "lipsa libertății". Am mai învățat că nu există dor de libertate ci doar un sentiment de panică atunci când nu știi ce să faci și ești total pierdut într-o relație. Și mai ales că femeile nu sunt niciodată mulțumite cu corpul lor.
 
 Următoarea lecție m-a învățat cel mai important lucru: dacă ai pe cineva cu care ți-e bine, apreciază ce ai și deschide ochii bine, într-o zi ai să descoperi că ai fost măgar și nici măcar n-o știai. Și atunci trebuie să îți calci pe mândrie și să îți ceri scuze, chiar dacă ți se pare că tu nu ai făcut nimic greșit. Pentru că dacă nu o faci, o să regreți pentru tot restul vieții tale. Și atunci când ți se oferă, în mod incredibil, și a doua șansă, nu-i da cu piciorul.
 
 Mai târziu, am descoperit că am o alergie la femei frumoase și de treabă care mă plac, și că sunt construit să fiu self-sabotaging, alergând după femei distructive la rândul lor, în cursa mea ignorându-le pe sus-numitele "good girls" care mă vor aștepta răbdătoare, până când într-o zi își vor pierde răbdarea și-mi vor zice "pa".
 
 Următoarea lecție care mi s-a predat a fost despre gelozie, și despre cum nu îmi place deloc, mai ales dacă e gratuită/nefondată. Eu sunt extrem de gelos și mă consum mult, dar la suprafață nu se vede nici 1% din cât se petrece înăuntru, pentru că (uneori) știu să deosebesc închipuiri de realitate. Dar să fiu agasat constant în legătură cu toate persoanele de sex feminin pe care le cunosc, mi se pare un pic cam mult.
 
 Am mai aflat că dacă te culci cu cineva de două ori, o să creadă că suntem într-o relație, deci e foarte util să stabilești granițe și să hotărăști de la început ce vrei.
 
 Și am mai învățat un singur lucru: atunci când pleci, multă lume te vrea. 
 Ce n-am învățat, în schimb, e cum să agăț femei.

 În AH-ul în care am lucrat (e supermarket) era o adevărată afacere de familie, vreo 10 perechi de frați/surori lucrau acolo, chiar și câte 3 frați, nu mai zic de veri sau nepoți. Era nepotism, literalmente. Am încercat și eu cu români, n-a mers.
 
 A propos de asta, înveți multe lucruri lucrând cu marocani/musulmani - care inundă țara, în caz că nu știați. Ei se nasc aici și sunt cetățeni, dar se văd (și sunt văzuți) diferit față de olandezii "de rând" - cei blonzi, cum ar veni. Aș fi putut învăța mai multe dacă mă interesa mai mult, dar chiar și așa mi s-au spus lucruri, uneori împotriva voinței mele. Ofc atunci când e Ramadan n-au voie să mănânce (nici să bea) pe timp de zi, dar odată ce se lasă seara bagă în ei grămadă. Și pentru că e o religie recunoscută, musulmanilor li se permit tot felul de lucruri - era un tip care lucra în spate, descărcând camioane, care fiind extrem (nu vă gândiți la Jihad) el nici nu punea mâna pe alcool, așa că refuza să atingă navete de bere sau alte chestii, și pentru că era religia lui, nu conta faptul că îi încetinește munca considerabil. Și am mai învățat că de-aia se consumă atâtea băuturi energizante, marocani le folosesc în loc de alcool, it's the next best thing.
 
 Pathe Unlimited. Un abonament lunar la cel mai mare lanț de cinema-uri din Olanda, care costă 19 euro pe lună, și care e s-weeet. Ca să înțelegeți ce înseamnă asta, un film normal e 6-9 euro euro, 8.5-11.5 dacă e 3D, iar cu cardul poți să intri gratis la toate filmele (ORICÂTE), cu diferență de 2.5 euro pentru filmele 3D. Din păcate nu e decât un cinematograf în Utrecht, care arată 3 filme pe săptămână, dar în Amsterdam e raiul și merg acolo de câte ori am ocazia/bani. Și dacă nu era destul, Pathe au lansat și Pathe Thuis, unde poți închiria filme la prețuri modice pentru vizionare acasă, ceea ce mi se pare bestial și un pas important împotriva pirateriei - nu că ar avea ei nevoie, chiar își permit să cumpere filme și jocuri. Tot alineatul ăsta e unul din lucrurile mele preferate în Olanda. 

 În privința englezei, merită menționat că olandezii chiar nu vorbesc așa de bună engleză pe cât se laudă și sunt lăudați. Clar vorbesc mai bine în medie decât românul de rând, dar românii pe care îi știu eu (studenți, tineri) vorbesc mai bine decât studentul de rând olandez, ceea ce e funny, pentru că ei au contact cu străinii mult mai des. Și orice-ar fi, nu te baza pe vorbitul de engleză, dacă nu ești turist nu le face plăcere și cu siguranță n-o să-ți faci prea mulți prieteni (or maybe it's just me, I'm not a hot Romanian chick with an exotic look).
 
 Am tot vrut să vă povestesc despre sistemul de reciclare în Olanda dar mi-a fost prea lene și acum ajunge să fie doar un paragraf într-un post general. Există centre în nord, sud, estul orașului unde poți să duci absolut orice, de la azbest la lemn la baterii, dar mai important de-atât există "tomberoane", impropriu spus, peste tot în oraș (niciodată mai departe de 1km de tine) unde poți să duci sticlă, hârtie, sticle pe culori, plastic și tot felul de substanțe. Sunt de fapt îngropate în pământ și sunt extrase periodic de mașinile de gunoi. Poți să suni la un centru de-al lor să treacă pe la tine acasă să-ți ridice un frigider stricat sau un televizor, etc (parcă asta era și în România). Cel mai practic lucru mi se pare că au aparate de sticle de plastic în toate supermarketurile -plătești 25c pentru fiecare sticlă peste 1L, dar le poți returna și primești banii înapoi. Apoi sticlele sunt colectate și trimise la centrul de reciclare. Îți dai seama cât plastic economisesc așa?!
 
 Cu tristețe, am descoperit că țara mea n-o să fie niciodată la nivelul Olandei. Niciodată. Oricât progres ar face România, nu o să-i ajungem din urmă în următorii 500 de ani (=forever, imo). Ceea ce e trist. Ce nu e trist, however, e că țara lor nu e la fel de distractivă ca a noastră. Ar putea fi, dar nu e și n-o să fie prea curând, în următorii ~500 de ani. 

Demult de tot, prin 2006, exista Yahoo 360. Atunci incepeam sa scriu ca maimutele puse sa produca operele lui Shakespeare. Acum macar stiu CE scriu. Si pe-atunci era intim, caldut, eram 10 cu totii. Aproape 6 ani mai tarziu sunt 50 de vizitatori zilnic, mare progres.
Dar cel mai rau imi pare ca nu mai vorbesc cu lumea. Aici, prin comentarii. Eram eu, Puttycat, Cutish, chiar si Gelu, apoi Ela, Dina, Irina, Jollyca, Andreea,... s-a cam terminat lista. Inca vreo mana de cititori/oare?
Acum fiecare are lucruri mai bune de facut, inclusiv eu, dar nu pot sa ma las.

 În urma a două vizionări The Avengers în cinema, simt că e de competența mea să las deoparte subiectele serioase de blog și să tatonez terenul pentru intrarea într-o nouă branșă, aceea a criticilor de film. Însă eu voi fi o nouă specie de critic, acela care caută nod în papură filmelor care mi-au plăcut. Și începem cu
 

Un pic diferit față de obișnuitele postere înărcate

 The Avengers, creația Marvel, plină de super-eroi și extratereștri, cu multe și scumpe efecte speciale și încasări record. Las partea convențională a recenziei colegilor mei de la Marele Ecran, eu mă voi concentra pe demitizarea acestor FALȘI eroi, acești impostori ai legilor fizicii, chimiei, anatomiei and whatnot.
 
 Filmul este o rescriere a unor comic books care se întind pe mai multe decenii și, după cum spune Știe-Tot, inițial era alcătuit din chestii care n-au apărut pe ecran, de înțeles de altfel, cu nume stupide ca Ant-Man sau Wasp. Dar cei care apar în film sunt sau au făcut parte la un moment dat din echipa Avengers așa cum apare în comics. Cu cine să începem?

N-am putut să mă hotărăsc între postere

 
 [SPOILERS]
 
 Hai să începem cu indestructibilul, Hulk. Monstrul ăsta verde apare la jumătatea filmului, unde se dezlănțuie și distruge tot. Mai apare la sfârșit, când pare să fie mult mai confortabil în a se controla și a respecta chiar ordine (!). Deci stai să înțeleg: Bruce Banner se chinuie cu greu să nu se transforme într-o bestie fără minte, care e pregătit să distrugă pe toată lumea pentru că l-au adus pe nava asta, prilej cu care transformarea lui durează vreo 3 minute (e drept că se opune), iar la final Banner mărturisește că el e mereu nervos și într-un singur shot panoramic (2 secunde) se transformă din om în pachet de mușchi, continuând prin a lua ordine de la Captain America și chiar salvând pe Iron Man.
 Hai să abordăm și sensibila problemă a indestructibilității. Zise el la un moment dat: Mi-am tras un glonț în gură și Hulk l-a scuipat afară. Hmm, ok, atunci cum reacționezi la o combină industrială tăindu-te în fâșii? Oare ce se întâmplă cu Hulk dacă-i torni în cap cel mai concentrat acid pe care îl poți sintetiza? Și dacă Thor îl aruncă în afara atmosferei, ce pățea atunci? Și cel mai mare semn de întrebare, de unde își ia Hulk energia? Ca un corp pseudo-omenesc cu atâția mușchi, ce arde el? că de mâncat nu îl văd niciodată să mănânce. Bruce Banner ar trebui să mănânce 100k calorii pe zi și să fie mega-suplu. O simplă problemă de metabolism, Whedon.

Trecând la următorul membru fondator, domnul Tony Stark e un biet om. E un fel de Batman dar cu mai mulți bani și cu jucării mai amuzante. Ok, pot să înghit că armura lui e impenetrabilă (totul pare să fie impenetrabil în filmul ăsta), dar cum naibii este el protejat înăuntru? Ce fel de amortizoare poate să înghesuie el în costumul de metal în așa hal încât să nu își rupă toate oasele la fiecare căzătură din cer, cum se mai întâmplă în filmul ăsta? Și ce dracu de material e ăla care nu se îndoaie decât dacă vine un zeu și îi face o gaură în costum? N-are cum să fie din același metal ca scutul lui Captain America, pt că ăla era unic. Oricum, all in all, omul Tony Stark e ridicol de ușor de omorât în orice moment, mă mir că n-o face nimeni.
 
 Thor, dragă Thor. Ai încins tu spiritele femeilor, dar până la urmă ce ești, zeu sau semizeu? Că se pare că nici tu, nici frate-tău nu știți. Și cum vă primiți voi puterile acolo în Asgard, e un bol mare cu bilețele și cine trage pe cel norocos, ăla e? Oricum, n-am înțeles exact cât de puternic e, pentru că la un moment dat se bate cu Hulk, which is pretty badass, apoi e înjunghiat cu o scobitoare de fratele ăla viclean și aproape cade din picioare. Eu dacă aș avea arma fulgerului numa' pe-aia aș folosi-o, ca un combo supralicitat la Mortal Kombat.
 
 Până la urmă, Hawkeye și Black Widow sunt oameni, nu au nici un fel de putere. Și cum puii mei vede arcașul ăsta așa de bine la sute/mii de metri distanță în halul ăsta? Vederea omenească sunt convins că nu funcționează așa. Pagina lui de Wiki omite în mod convenabil detaliile despre vederea supra-umană. Dar sunt multe lucruri despre cât de bun e în luptă, așa că vine întrebarea firească: cum te-a bătut o femeie? În film, Black Widow îi dă niște pumni în gură de nu știe ce-i cu el, și nu numai asta, dar avem și scena clasică în care sunt amândoi cu mâna pe cuțit. Nu știu despre voi, dar pe mine nu m-a bătut niciodată la forță o femeie mai mică de dimensiuni și nici n-o să se întâmple.
 
 Captain America? A fost injectat cu același ser pe care încerca să-l reproducă și Bruce Banner, deci el are un fel de putere proporțional mai mică, concentrată într-un corp omenesc. În afară de costum (și masca, wtf?), chiar nu găsesc vreo slăbiciune în cum e construit super-eroul. Ceea ce e bine pentru ei, se pare că el ar fi conducătorul.
 
 PS: mențiune de onoare pentru Maria Hill/Cobie Smulders, care e bunăăă în filmul ăsta, parc-aș alege-o pe ea în dauna Scarlettei. Nu mă uit la serialul ăla, dar dacă m-aș uita, pentru ea aș face-o.
 PS2: știa Bucureștiul ce știa: șhaorma e de supereroi (check this out)!

 În ciuda aparențelor, trebuie să menționez că filmul este extraordinar, fabulos de distractiv, fără cusur la prima vedere (mai ales în IMAX) și am chicotit ca un copil mic pe parcursul întregului film. Și i-am dat 10.

 Vrei să scapi de un prieten bun fără de care nu te-ai vedea, și nu știi cum? Ești sufocat de prea multă atenție din partea prea multor oameni cool și ai nevoie de spațiul tău? Ai prea multe cunoștințe și n-ai timp de relații umane așa că vrei să ieși la pensie și să te bucuri de liniște? Nu te îngrijora, avem o selecție largă de atitudini distructive care te pot ajuta să scapi de surplusul de amici nedoriți, cu care te poți întâlni după ani și ani și cu care să nu mai ai nimic de discutat. E simplu, urmează unul din pașii de mai jos sau o combinație de doi sau mai mulți pentru un efect îndelungat! În foarte puțin timp poți realiza performanța de a fi evitat în locuri publice sau la telefon de către acești oameni!
 
 Prima rețetă este clasică: ai prieteni cu care ieși în oraș regulat, te distrezi în cluburi, faci sport cu un grup de oameni, ai colegi de treabă care te invită constant la activități. Tot ce trebuie să faci e să te cuplezi cu unul sau una care să-ți ceară nici mai mult nici mai puțin decât tot timpul tău liber - sau îl poți acapara tu pe al lui/ei. În primele luni vei începe să refuzi regulat invitațiile prietenilor, aruncând scuza legitimă că te îndeletnicesti în activități de cuplu. În timp devii din ce în ce mai comod într-o relație călduță și prietenii vor înceta să te sune, decât poate de două ori pe an, la ocazii speciale, for old time's sake, etc. Atunci se va întâmpla să fii deja invitat(ă) la o nuntă (pentru că asta fac cuplurile comode, exersează) și vei putea să refuzi fără nici un stres. Sigur, îți declari intenția înflăcărată, dar vagă, de a te întâlni în curând, și o vei lăsa atârnând. Misiune îndeplinită.
 
 Dacă ești una din cele două persoane pe care le cunosc, o metodă mai directă, dar neînțeleasă, este să te retragi în munți unde vei lua parte la ședințe de meditații/brainwashing, unde oricum nu te va căuta nici dracu. Din când în când îți faci apariția în Vamă și toată lumea e la fel, numai tu ești schimbat și încerci să-i racolezi pentru același lucru. Se uită ciudat la tine și nu te mai caută nici pe Facebook.

 Dacă te afli într-o poziție incertă cu o persoană de sex opus, ai două opțiuni: ori răcești relația ca pe Large Hardon Collider pentru că nu e destul de atrăgător/atrăgătoare, ori faci sex (opțiunea preferată), ceea ce mai mult ca sigur va strica relația, pentru că dacă ați fi vrut să fiți un cuplu ați fi fost deja. Deci futai, după care o varză de frânturi de sentimente, de obicei doar de o singură parte, după care urmează frustrări legate de dezinteresul uneia din părți și de aici totul se duce la vale fără ajutor. Felicitări, ai un +1 în Little Fuck Book. Îi mai verifici din când în când contul de Facebook, când ești în călduri (mereu, masculin, sau la ovulație, feminin).
 
 Dacă te bucuri de o trecere largă între prietenii cu care ai crescut, atât cei din copilărie cât și cei din liceu, cel mai simplu lucru de făcut e să te muți din orașul natal. E o metodă simplă, tried-and-true, prin care ajungi în ză big city unde de multe ori vin și cei de acasă, dar sunt atâtea tentații și lucruri de făcut încât poți să scapi de prieteniile vechi fără să pari suspicios. Din când în când te întorci la sursă și mai bei o bere, pentru că altfel te plictisești de moarte într-un oraș mort. Repeți asta de două ori pe an și e de ajuns să ții o flacără de veghe aprinsă.
 
 Ești deja în ză big city și n-ai scăpat de prieteni încă, cu toate distracțiile din jur? Ești un om mare de-acum, e timpul să-ți iei un job. Poate să fie cel mai de căcat posibil, tot te va ajuta să muncești 8-10 ore pe zi pentru un salariu cel mai des de rahat, și îți va distruge zilele, nu vei mai avea chef de nimic. În weekend tot ce vrei e să recuperezi timpul pierdut vegetând din timpul săptămânii, timp pe care îl recuperezi... relaxându-te, normal. Dacă ești foarte norocos, ai parte de un job bine plătit și/sau foarte mișto, care te stimulează să lucrezi mult overtime. Problem solved! nu vei avea timp nici de prieten/prietenă, așa că e bine să plănuiești din timp și să-ți faci dinainte, preferabil să fi intrat deja în etapa "nu facem nimic, dar e prea confortabilă relația" înainte să începi să muncești ca un animal. Poți fi sigur de faptul că nu vei mai ieși decât cu o mână de prieteni într-o sâmbătă seară, și asta numai dacă îți dorești - un workaholic e mai rău ca o femeie gravidă, poate să invoce orice scuză în orice moment.

Dacă te întrebi: totul e fine and dandy, dar ce fac când vreau să scap de cineva anume? Ai venit la persoana potrivită, pentru că sunt deosebit de experimentat în această categorie de alienare. Îți trebuie un plan pe termen mediu-lung. Întâi ai parte de prietenia clasică, cu mici diferențe dacă e de același sau sex opus. Apoi începeți să vă apropiați și vă încredințați secrete unul altuia, ca niște prieteni buni. Următorul pas e să ajungeți la apogeu (nu vă mai gândiți la sex), în preajma căruia unul din voi se mută și îi propune celuilalt să stea împreună, că tot vă înțelegeți așa bine. Ai rezolvat jumătate din problemă! Aici ajută mult și să fii un personaj asocial cu probleme comportamentale și de comunicare, sau să fii un control freak cu OCD/self-centered bastard (bitch). Începeți să vă certați pe cele mai banale lucruri, gen vasele din chiuvetă, gălăgia, prietenii pe care puteți sau nu să-i aduceți, banda de internet și cine ce cameră ia. De aici nu trebuie decât să te relaxezi (figurat vorbind, va fi o perioadă extrem de stresantă) până când lucrurile devin iremediabil distruse și unul din voi se va muta fără nici o vorbă. Și așa va rămâne. 
 
 Recunosc că bărbații au un avantaj nativ în aceste metode, deoarece putem aplica metoda fuck & don't call oricât de des putem, iar față de cei de același sex e destul să aplicăm ignore, fiindcă nu se întâmplă foarte des ca un bărbat să îi spună unui alt bărbat: "Când mai ieșim împreună?" sau "You never call anymore!". Mission accomplished. 
Și da, nu-mi fac iluzii, sunt convins că femeile au de două ori mai multe și mai crude metode decât ce-am înșirat eu mai sus, dar nu vom afla niciodată, pentru că sunt cel mai bine păstrat secret.

 Ar trebui să lămuresc multe detalii, dintre care cel mai puțin important ar fi identitatea miresei. Practic totul se rezumă la o decizie, care probabil o să fie influențată de vârstă, locație și câți bani o să am.
 

 Dacă mă întrebi acum, aș rezista asalturilor a 3 regimente de rude din partea amândurora, și eu și mireasa, și n-aș face cununia religioasă în biserică. Este absolut inutilă, am face la fel de bine să jertfim un miel pe un altar de piatră sau să dăm foc la vreo două vrăjitoare în piața satului, pentru că la asta se rezumă însemnătatea acestor obiceiuri arhaice care nu se mai termină, perpetuându-se din mamă-n fiică. Dacă aș face cununia religioasă, aș prefera să o fac în Hawaii sau pe marginea unui vulcan undeva, măcar să o pot împinge în focuri dacă mă răzgândesc în ultimul moment.
 
 Când vine vorba de locație, ar trebui să aleg între Galați, București, Utrecht sau orice altă preferință a miresei, dar foarte puțin probabil să cedez eu întâietatea dacă femeia mi-ar veni din Afumații de Sus sau Dărăpănești. Și cu siguranță n-aș face mai multe ceremonii în mai mult de un loc, așa că va trebui să aleg locația prin calibrare cu proces continuu în buclă închisă cu feedback negativ în regresie stafilotoracică inadvertentă, prescurtat BUC-I (e un acronim științific). Practic, ori nu invit pe nimeni și atunci nu-mi pasă, doar 10 oameni care se nimeresc să fie acolo, ori decid că toată lumea de care-mi pasă trebuie să fie acolo și nu voi accepta un refuz (și o să-mi fac mult sânge rău primind refuzuri), caz în care trebuie să scriu un algoritm de optimizare a locației și a datei calendaristice, bazat pe un sondaj efectuat în prealabil pe eșantionul relevant de prieteni care vor avea de completat un chestionar detaliat cu datele celorlalte nunți la care participă, restricții de muncă și vacanță, limitări în ce privește deplasarea și orice alt impediment i-ar împiedica să participe. Și algoritmul meu o să aibă priorități pentru fiecare persoană, de la 1 la 10, așa că o să dea precedență persoanelor mai importante, așa că optimizarea scorului înseamnă că persoane de 3-4 s-ar putea să rămână pe afară, dar după cum știm minimul local nu-i că cel global, deci scularea că ai adormit citind. 

Aș vrea o călătorie de miere, dar cu tot cu albine, și nu după nuntă, ci chiar în timpul ei sau înainte. Dacă banii n-ar fi o problemă, m-aș cununa în toate religiile posibile numai de-al dracului, să văd cum e obiceiul la fiecare, chiar și la alea la care trebuie să îți bați nevasta în noaptea dinainte "cu intenții bune". Și partea cu albinele ar interveni în timpul călătoriei în jurul lumii pe care aș face-o, sau de-a lungul Americii (oricare din ele), înainte de nuntă sau imediat după. Sau poate mi-aș fura mireasa la 12 și aș duce-o direct la aeroport.
 
 Aș vrea să nu avem o nuntă plictisitoare. Încă de acum 2 ani mi s-a întipărit în minte că dacă o să am vreodată un dans de nuntă, o să fie cel mai tare pe care îl vor fi văzut nuntașii. Cu sau fără legătură cu tematica nunții - exact, o să fie tematică, gen Michael Jackson - Thriller sau Midnight în Paris, just off the top of my head, fără obligații, dar cel puțin decorul și câteva personaje ar putea crea o atmosferă foarte mișto.
 
 Aș vrea să beau la nunta mea, și să beau serios. Numai că nu se cuvine, așa că voi face un compromis și mă voi antrena serios la halbere smuls, săptămâni bune înainte de nuntă. N-am să mă fac chiar așa praf, dar vreau să fiu un mire beat.
 
 Și mai vreau un singur lucru: tata să fie slab. O să-l pun la regim strict și îi zic că dacă nu încape în asta nu mă însor și poate să-și ia adio de la nepoți - am metodele mele de-al convinge că vorbesc serios, pentru că el devine mai bătrân și eu devin mai puternic pe zi ce trece. Așa că, moșule, 110 MAXIM!