Când mă întorsesem de la Werchter, aveam o poftă incredibilă de concerte (pe lângă o faringită cumplită și piele arsă), poftă care nu a dispărut, doar s-a temperat după niscaiva calcule financiare. Dar cu ocazia asta am descoperit că un live bun poate să rămână cu tine forevăh și să-ți îmbuneze spiritul multă vreme după, ca de exemplu 3 săptămâni cel puțin (încă mai zâmbesc gândindu-mă la Bat for Lashes sau Birdy).
 
 Și apoi am început să meditez la toate ocaziile pierdute în ultimii ani, în mare parte pierdute motivat din lipsă de bani, dar au fost unele la care am fost prea leneș să cumpăr bilete la timp sau prea ignorant să aflu detalii, culminând cu vreo 3 concerte la care am avut bilete și n-am fost, da-mi-ar cineva palme. Așa că am deschis o foaie de hârtie și mi-am notat ce îmi doresc să nu pierd în viața asta, ca să nu ajung să regret șansele pierdute. În cazul meu, șansele pierdute sunt deprimant de multe, și nu ajută faptul că-mi plac foarte multe formații și artiști.
 
 Astea sunt live-urile pe care n-am să le mai pot vedea vreodată. Lista rateurilor începe ușor cu Michael Jackson, Will Smith, Lily Allen, pe care teoretic n-am avut ocazia să-i văd, dar ar fi trebuit să îmi creez oportunitatea, pentru că acum nu mai cântă și o să plâng după ei. Apoi vin LCD Soundsystem, care, fair enough, nu au fost în Europa (cred), dar erau extraordinari și mi-ar fi plăcut mult să-i văd - o să mă mulțumesc cu documentarul lor, Shut Up an Play the Hits. Concerte pe care le-am pierdut pe bune sunt George Michael, Leonard Cohen și The Streets, pe care chiar nu-i mai prind, din motive obiective gen droguri bătrânețe break-up. Sunt fericit că am prins, totuși, Faithless, în ultimul lor turneu înainte de despărțire - a meritat noaptea pierdută în gară.
 
 Și toate chestiile astea (plus altele) au inspirat lista din continuare, cu artiști pe care nu vreau să-i ratez înainte să se retragă, pentru că sunt extraordinari. Artiști ca Robbie Williams, Coldplay, Placebo sau Muse, pe care-i ascult(am) în cantități industriale și știm cu toții că fac show-uri geniale. Sper că Robbie încă mai cântă. Mai sunt și alții pe care i-am ratat deja, dar încă mai sunt speranțe, gen Kate Nash, Chemical Brothers, Snoop Dogg, Sara Bareilles, Gorillaz - ciudată combinație, nu? Cu toții au fost în Utrecht, Amsterdam sau București și nu mi-am luat bilet pentru că motive.
 
 Last but definitely first, mențiunile de onoare sunt Ză Prodigy, de care îmi amintesc cum salivam la poveștile de la Peninsula 200(?)8, Morcheeba, probably my favourite band (în componența originală), Foo Fighters, care-mi devin mai dragi pe an ce trece, și, tam-ta-da-daaam, Daft fucking Punk, ladies and gents. E cineva aici care nu vrea să vadă Daft Punk? X-ul e în colț dreapta sus, nu mai ai voie să citești blogul meu.
 
 Acu, știu că o să întreb degeaba, dar voi aveți vreun regret în materie de concerte? Sau vreo obligație sentimentală din copilărie, gen *ahem* BSB sau Spice Girls? No, srsly.