Nimic, niciodata, nu se imbunatateste. Te uiti in jur si parca speri ca lucrurile se amelioreaza, ne modernizam, scapam de antichitati si mentalitati. Dar nimic. Aceleasi intarzieri dintotdeauna in constructii - pasajul Basarab are 15 luni intarziere - aceleasi stiri cu exproprieri, terenuri revendicate, cazuri de coruptie nefinalizate; speri in zadar ca lumea nu se mai indobitoceste cu ziare ca Libertatea, Ring, Gsp, etc. Iti faci iluzii ca macar ziaristii, care se presupun a fi mai rasariti, isi dau seama sa nu mai caute scandaluri ca sa puna pe prima pagina... nimic.
In episodul de azi, cantina Conect din Pipera. Ar putea fi foarte bine orice cantina din zona, sunt la fel toate.
E posibil sa fie un talent de-al meu. Gasesc ceva, un loc, o activitate, etc, care sa mi se para cel putin decenta. La fel si Conect. Spre deosebire de fast-food-urile unde mancam la inceput sau cantina de la subsolul cladirii mele, era parfum. Mese misto, loc mare, mancare destul de variata, preturi.... eh, nu poti sa ceri de toate. Intr-o vreme mergeam foarte des. Odata ce-am inceput sa si muncesc serios, am dat-o pe mancare neregulata si neregulat. Am mai fost cam de 2 ori la 2-3 saptamani in ultima vreme. Si azi.
M-am asezat la coada si vad frigarui cu ochii impaienjeniti de foame (nici Cola n-a intrat azi). Inaintea mea ia un alt tip meniu. Atentie: cartofi prajiti cu frigarui, 15 lei. Asta se uita la farfurie si o refuza: Cum doamna, ati scumpit mancarea si imi dai si numai o frigaruie? Mie mi-a fost un pic rusine de ce zisese ala... oricum am comandat o portie. Proasta mi-a pus cea mai mica frigaruie posibila si pana m-am dezmeticit iesisem de la coada. Nu stiu de ce naibii nu m-am intors sa i-o trantesc in cap, futu-i gura ma-sii. Dupa ce ca au pus preturi obscene, au avut tupeul sa faca o presupusa campanie impotriva obezitatii la propriu: scumpesc mancarea si micsoreaza preturile... ca sa fie siguri ca nu mananci prea mult. Supe proaste, cartofi uscati si carne putina, orice fel ar fi. Da-le-as cu tava in cap!
Mi-e scarba, sincer. Mi-au stricat ziua. O sa scriu de weekendul frumos de la mare sa imi revin.
Pentru ca nu totul e mereu misto si roz, incitant si nou, din cand in cand chiar si pe blogul meu vei citi chestii de umplutura. Numa ca prezenta are rol special de incalzire - as putea spune si de racire, la cat de infierbantat a fost weekendul, dar nu vreau sa stric surpraizu.
Cate obiecte reusiti sa identificati pe biroul acestui porc de student care nu-si face curatenie?
A se aborda doar in caz de plictiseala maxima!
In autobuz se aseaza o tipa langa mine pe la Grozavesti. Eu nimic. Abia pe la Cismigiu ma intreaba timid daca mai e mult pana la Teatrul National. I-am raspuns politicos si mi-am vazut de uitatul pe geam. Inca 200 de metri si ma intreaba iar detalii despre cum sa ajunga pe Calea Mosilor zambitoare. Da, poti sa cobori si la Universitate. A coborat prima si s-a oprit, uitandu-se daca ma dau jos. Eu am trecut pe langa ea si m-am indreptat spre metrou, pentru ca n-as fi stiut ce sa fac.
Metrou, pe la Victoriei. Obisnuiesc sa stau rezemat de usi, chiar daca sunt locuri libere. Pe scaunele de langa, o fata cu sora ei mai mica. La un moment dat ma trage fetita de mana si ma intreaba daca nu vreau sa stau jos. Nu, multumesc, spun, zambind inapoi surorii ei mai mari. La Aurel Vlaicu cele doua fete se indreapta spre usa. Chiar inainte de a cobori se intorc sincron si se holbeaza la mine (de fapt ele se uitau frumos, dar am eu gargauni). Ghinion fetelor, nu cobor.
Ma intreb, daca as fi avut parte de toate astea si in liceu, oare cum ar fi fost?
Ce varza de blog a ajuns asta, numa lepse pun. Numai ca daca tocmai Tomata imi forteaza mana, nu prea pot sa refuz, ca tot fu ea pe-aci in Bucuresti si eu ca nesimtitu m-am dus la shopping lasand-o in compania a prea multe dudui bucurestence si doar cativa masculi cu adevarat nereprezentativi (doar 2?) ai capitalei - ce-i drept, m-as fi intimidat cu atatea fomei pe-acolo (hahahah, NOT).
N-am vazut nici un numar concret in leapsa asta, cate obsesii a trebui sa enumeresc aici, dar totusi o fac pt ca sigur am ce pune in pagina, ohoho, si o sa mai si las cateva deoparte.
O obsesie recenta e constituita de tricouri albe. Stiu, cam banal. Albe si cu cate vreun mesaj sau poza sugestiva. A inceput cu tricoul cu Sinatra pe care l-am luat din Baneasa (sketchuit, asa) si apoi am gasit in dulap tricoul de la Roblogfest aruncat acolo... am inceput sa le port, mi-am redescoperit cateva tricouri mai vechi si mi-am mai luat unul pe care scrie "Everybody needs a little beaver" (:> si are un castor pe el) si inca unul din Base. Estimez more to come.
Obsesia castilor perfecte. Am primit un mp3/4 player de la colegi de ziua mea si am fost entuziasmat. Apoi a urmat dezamagirea: castile imi cad din urechi. Asta era in decembrie. Pana in luna curenta, nu am gasit idealul. Am trecut prin castile alea default, doua perechi pe care mi le-a donat Ana, o pereche a lui Alex de la munca, pe care le-am testat putin dar nu mi-au placut... apoi mi-am luat Panasonic. Smechere, scumpe, da' erau cu bobite de bagat in urechi, asa cum estimam eu ca imi trebuie ca sa nu cada. Si asa e, astea sunt cele care imi trebuie, numai ca eu mi-am cumparat o pereche lunga de 0.6 metri. Adica playerul imi ajunge sa se balangane la gat, inacceptabil pt ca e prea mare. Aveam nevoie de casti lungi, sa-mi ajunga in buzunar, asa ca acum vreo 2 sapt mi-am luat tot panasonic, doar ca versiunea de 1.2 metri. Bingo! exact ce imi trebuia. Numai ca ajung sa bag in mufa si constat cu o privire tampa pe mecla ca e jack de 2.5 in loc de 3.5. Idiot! Am cautat adaptor, culmea! am si gasit... dar e inacceptabil, pt ca in mers e distorsionat sunetul si se intrerupe. Pe langa asta, l-am si pierdut momentan....
Obsesia rucsacului. Nu-mi aduc aminte cand am fost undeva fara rucsac. A devenit fara sa-mi dau seama o parte din mine si daca as pleca fara el m-as simti dezgolit partial, n-am ce face cu mainile sau nu stiu cum sa-mi tin umerii, etc. Dammit, and I loved that little sucker... I'm just gonna have to let it go... but later.
Cel putin in ultima luna, plimbarile zilnice prin Bucuresti ma innebunesc efectiv. Ma indragostesc la fiecare pas, nu incetez sa ma mir cum de nu se mai termina lungul sir de femei incredibil de frumoase care ma fac sa intorc capul si sa fixez cu privirea. Partea ne-onorabila din toata chestia asta e ca uneori fixez doar sani, funduri, picioare, umeri, talii, abdomene, degete de la picioare, etc. Si nu ma pot controla si nu ma pot opri. Ajung sa ma intreb daca domnisoara pentru care am facut o pasiune in ultimele 2 minute in metrou coboara la aceeasi statie. Nu cred ca am o problema, e doar o faza. And yes, I'm single.
Obsedez de cateva luni sa imi schimb garderoba si am consumat cateva zile aproape in intregime doar in malluri (pt ca intelectul meu limitat imi spune ca acolo sunt hainele). Plaza, Unirii, Vitan, Baneasa. Am inceput sa visez noaptea haine. Incep sa cunosc colectiile din Esprit, Zara, Debenham's, Peek & ma'sa, etc. Problema e ca garderoba nu s-a schimbat, far from it. Ma duc si azi, btw.
Obsesia pozelor n-a murit, e sanatoasa si isi vede de treaba. Mi-am cumparat 10 giga de spatiu pe Picasa, pentru a nu fi nevoit sa sterg vreun album de acolo vreodata. Asta o data, si apoi pt ca mi s-a stricat hardul si nici acum nu mi-am cumparat altul.
Procrastination. Does that ring a bell? Se manifesta in toata splendoarea lui in aproape toate activitatile mele. La mine acasa e haos de trei saptamani pt ca intotdeauna imi spun, cand ma intorc pe la 8-9-10 seara acasa, ca fac maine, sau fac in weekend. Imi propun din decembrie sa-mi fac analizele, insa le aman cam de la luna la luna. La un moment dat eram hotarat sa fac o puternica declaratie de dragoste dezinteresata, gen: "Stiu ca iubesti pe altcineva, vreau doar sa iti spun, chiar daca e prea tarziu, ca te iubesc de mult timp si nu mai pot sta cu povara pe suflet; regret enorm ca nu am facut-o pana acum si daca vei vrea vreodata sa imi dai o sansa, as fi cel mai fericit om din lume" numai ca pana la sfarsitul unei luuuungi zile de munca, gandul ma parasise odata cu curajul. Nici pana in ziua de azi nu m-am apucat sa ma las de Cola (suna ciudat, stiu). In continuare aman momentul in care ma apuc serios de sala. In continuare nu am sunat sa imi fac programare la dentist. Inca n-am reusit sa ajung la masaj thailandez (eeeeeeee). Oare ce se va alege de mine in 2 saptamani, cand trebuie sa ma apuc de invatat pt restante? :-s
Probabil cea mai psihotica chestie pe care as putea sa o spun in textul asta e ca toate "problemele" de mai sus le am sub control. Nu ma simt deloc amenintat de ele si ma simt echilibrat, cu toate ca in ochii multora nu sunt. Sunt aproape de margine, aproape sa cad (cazatura insemnand o criza generata de alimentatie proasta sau prea multe toxine in corp) dar "the night is darkest just before dawn inversat".
Hai gata, ca va ajunge. Dana, Dina, Cata, Andreea, Didi (toti sunteti fucked up intr-un fel sau altul - i mean that in a good way!)
Vreau sa cumpar un caine de talie medie pentru acasa in Galati, la curte. Eu il iau din Bucuresti si il transport cu toata dragostea de care sunt capabil pana in provincie. Talie medie inseamna ca Beagle e limita inferioara si ciobanescul german ar fi aproape de limita superioara. Bine, preferintele mele sunt clare: labrador sau golden retriever, dar nu stiu toate rasele dupa nume si as vrea mai degraba sa stiu ce e disponibil. Apreciez ajutorul. Over and out.
Because I kent say no to Puttycat (except for sum kinkeeh shit involving Chinese balls and vaseline) I'm gonna do this leapsa here (for all you English people that don't know what leapsa means, blame it on Canada).
Carl Kennedy in the mix @ Liberty Parade 2008
Fat Joe feat Nelly - Get It Poppin
Fatboy Slim Brighton Beach
Madonna - Give It 2 Me
... ei bine, n-am 7 piese! Dar compenseaza mixul lui Carl Kennedy ... ala de 2 ore!
Stiu ca in a doua jumatate a secolului 20 existau discrepante intre sexe, femeile nu erau privite cu ochi buni pentru locuri de conducere, barbatii erau favorizati pentru aproape orice job, aveau mai multe drepturi, etc. Miscarea feminista a schimbat toate astea. A modificat balanta puterii pana in punctul in care efectiv s-a dat peste cap; acum femeile au mai multa greutate in societate, si asta chiar ma deranjeaza.
In caz ca v-ati infierbantat, veniti la mine sa va racoresc aflati ca ma refer doar la ceva anume. Industria de fashion/retail/whatever it's called este puternic discriminatorie, nu e nici un dubiu acolo, femeile sunt avantajate, rasfatate, purtate in puf, li se satisface orice fantezie vestimentara... pe cand eu nu pot sa gasesc o amarata de pereche de pantaloni in cel mai mare mall din tara!!!!!!!!!
Fute-m-as pe ei, am cautat ca boul si in magazine micutze, si in chestii pe doua etaje si sute mii de metri patrati, am fost si de vreo 3 ori in unele magazine, tot nu am gasit ceva care sa imi placa. Initial imi spusesem ca am o problema, pt ca eu gasesc foarte rar ceva sa-mi placa cu adevarat si ai putea fi tentat sa spui ca nu am gusturi sau nu stiu ce vreau. Incepusem sa fiu si eu subjugat de gandul asta, pana cand, ca si datile trecute de shopping, am gasit ceva care sa-mi placa cu adevarat si sa nu am dubii in privinta asta. Recunosc ca si pretul e un factor, pt ca cel putin momentan aveam un buget fix (chiar stramt), dar mi-ar fi permis sa cumpar pantaloni daca gaseam si imi placeau.
Pantalonul meu ideal este lung. Nu este de blug decat daca nu cumva as gasi o pereche de blugi foarte foarte confortabila si subtirei si cu buzunare de pantalon. In privinta culorii nu sunt decis, desi faptul ca am nevoie de el pt munca limiteaza oarecum gama de culori. In acelasi timp, nu vreau sa fie pantaloni de stofa, nu vreau sa debordez de seriozitate ca nu e cazul. Vreau sa-i pot purta si in alte conditii. Am zis deja ca vreau buzunare de pantalon, de-alea verticale adica, n-ar strica si niste buzunare laterale. Cred ca ar fi greu sa imbini buzunarele laterale cu o oarecare eleganta necesara mersului la munca cu ei, dar chiar cred ca e posibil. Apoi mai intervine si problema marimilor, pt ca am gasit pantaloni satisfacatori, dar scurti (cred ca la inaltimea mea am talia destul de ingusta, hehe, sau poate picioarele prea lungi).
In concluzie, ofer recompensa.
N-ai cum sa nu ma vrei! Sunt atat de inalt, ca dau cu capul de praguri! Sunt o fosta prajina convertita la statutul de para! Mandru consumator de toxine din orice “racoritoare” contemporana, incurajez consumul larg de Cola, pentru ca “o masa buna cere o Coca Cola rece”. Am un piept paros si o barba care se incapataneaza sa fie mereu prima. Zestrea mea e un frigider de prin '80, un monitor Samsung smecheras si un aparat foto.
Ma spal aproape in fiecare zi! Chiar si pe corp! Fizicul mi-e impresionant, probabil ar baga in apoplexie majoritatea nutritionistilor! Am o conditie fizica de impresionat, am urcat 5 etaje la munca acu vreo 2 luni! Le am cu sexul, asta daca nimeresc unde trebuie…
Cu mine n-ai cum sa te plictisesti. Ai de ales intre atatea indeletniciri interesante, precum “cum sa-l scoatem azi pe Mihai din depresie” sau poate “la cine se gandeste Mihai si dupa cine mai suspina ca un baietel de liceu”. Am auzit ca “oare Mihai face misto sau vorbeste serios” e un joc destul de popular, ar trebui sa se faca o aplicatie pe Facebook dupa el. Nu trebuie sa platesti facturi mari la telefon, oricum nu imi place sa vorbesc la telefon, in schimb o sa iti fac cadou o optiune cu multe sms-uri si te-ai scos… sa vezi atunci declaratii de dragoste in 160 de caractere sau mai putin! Asta mi-e specialitatea, daca am ceva de transmis o sa primesti mail de la mine, daca e de rau o sa fie unul fara titlu, etc. Dar toate astea sunt lucruri bune!
Vei beneficia si tu de pe urma fanteziilor mele de necontrolat, sexuale sau aiurea. Stiu, nu-i asa ca sunt fascinant? Nu stiai ca sunt un obsedat sexual! Ei bine, fetele de la munca si-au dat seama din prima (aici ar trebui sa fie un link catre un comentariu mai vechi, daca il gasesc, daca nu, bafta).
Vei avea mereu pe cineva care sa iti repare calculatorul sau macar sa lupte cu el, in mandria lui, ore sau chiar zile pana cand sa se dea batut. Si stiu sa curat cartofi de-i ia naiba, sa mor io!
Intimitate garantata! N-o sa te intreb chestii indiscrete pt ca sincer n-o sa imi pese, desi o sa spun ca au importanta pentru mine toate lucrurile care te privesc! Vei fi lipsita de presiunea unui angajament de durata, pt ca probabil o sa ma plictisesc repede, sau daca nu, cel putin nu vei auzi prea curand “te iubesc” de la mine (pentru ca daca ai auzit, cel mai probabil mi-ai dat cu flit).
Zilnic cercetatorii descopera noi si fascinante lucruri despre mine, mai nasol e ca nu ma lasa sa plec din laborator inainte de ora 18…
