In autobuz se aseaza o tipa langa mine pe la Grozavesti. Eu nimic. Abia pe la Cismigiu ma intreaba timid daca mai e mult pana la Teatrul National. I-am raspuns politicos si mi-am vazut de uitatul pe geam. Inca 200 de metri si ma intreaba iar detalii despre cum sa ajunga pe Calea Mosilor zambitoare. Da, poti sa cobori si la Universitate. A coborat prima si s-a oprit, uitandu-se daca ma dau jos. Eu am trecut pe langa ea si m-am indreptat spre metrou, pentru ca n-as fi stiut ce sa fac.
Metrou, pe la Victoriei. Obisnuiesc sa stau rezemat de usi, chiar daca sunt locuri libere. Pe scaunele de langa, o fata cu sora ei mai mica. La un moment dat ma trage fetita de mana si ma intreaba daca nu vreau sa stau jos. Nu, multumesc, spun, zambind inapoi surorii ei mai mari. La Aurel Vlaicu cele doua fete se indreapta spre usa. Chiar inainte de a cobori se intorc sincron si se holbeaza la mine (de fapt ele se uitau frumos, dar am eu gargauni). Ghinion fetelor, nu cobor.
Ma intreb, daca as fi avut parte de toate astea si in liceu, oare cum ar fi fost?
Ce varza de blog a ajuns asta, numa lepse pun. Numai ca daca tocmai Tomata imi forteaza mana, nu prea pot sa refuz, ca tot fu ea pe-aci in Bucuresti si eu ca nesimtitu m-am dus la shopping lasand-o in compania a prea multe dudui bucurestence si doar cativa masculi cu adevarat nereprezentativi (doar 2?) ai capitalei - ce-i drept, m-as fi intimidat cu atatea fomei pe-acolo (hahahah, NOT).
N-am vazut nici un numar concret in leapsa asta, cate obsesii a trebui sa enumeresc aici, dar totusi o fac pt ca sigur am ce pune in pagina, ohoho, si o sa mai si las cateva deoparte.
O obsesie recenta e constituita de tricouri albe. Stiu, cam banal. Albe si cu cate vreun mesaj sau poza sugestiva. A inceput cu tricoul cu Sinatra pe care l-am luat din Baneasa (sketchuit, asa) si apoi am gasit in dulap tricoul de la Roblogfest aruncat acolo... am inceput sa le port, mi-am redescoperit cateva tricouri mai vechi si mi-am mai luat unul pe care scrie "Everybody needs a little beaver" (:> si are un castor pe el) si inca unul din Base. Estimez more to come.
Obsesia castilor perfecte. Am primit un mp3/4 player de la colegi de ziua mea si am fost entuziasmat. Apoi a urmat dezamagirea: castile imi cad din urechi. Asta era in decembrie. Pana in luna curenta, nu am gasit idealul. Am trecut prin castile alea default, doua perechi pe care mi le-a donat Ana, o pereche a lui Alex de la munca, pe care le-am testat putin dar nu mi-au placut... apoi mi-am luat Panasonic. Smechere, scumpe, da' erau cu bobite de bagat in urechi, asa cum estimam eu ca imi trebuie ca sa nu cada. Si asa e, astea sunt cele care imi trebuie, numai ca eu mi-am cumparat o pereche lunga de 0.6 metri. Adica playerul imi ajunge sa se balangane la gat, inacceptabil pt ca e prea mare. Aveam nevoie de casti lungi, sa-mi ajunga in buzunar, asa ca acum vreo 2 sapt mi-am luat tot panasonic, doar ca versiunea de 1.2 metri. Bingo! exact ce imi trebuia. Numai ca ajung sa bag in mufa si constat cu o privire tampa pe mecla ca e jack de 2.5 in loc de 3.5. Idiot! Am cautat adaptor, culmea! am si gasit... dar e inacceptabil, pt ca in mers e distorsionat sunetul si se intrerupe. Pe langa asta, l-am si pierdut momentan....
Obsesia rucsacului. Nu-mi aduc aminte cand am fost undeva fara rucsac. A devenit fara sa-mi dau seama o parte din mine si daca as pleca fara el m-as simti dezgolit partial, n-am ce face cu mainile sau nu stiu cum sa-mi tin umerii, etc. Dammit, and I loved that little sucker... I'm just gonna have to let it go... but later.
Cel putin in ultima luna, plimbarile zilnice prin Bucuresti ma innebunesc efectiv. Ma indragostesc la fiecare pas, nu incetez sa ma mir cum de nu se mai termina lungul sir de femei incredibil de frumoase care ma fac sa intorc capul si sa fixez cu privirea. Partea ne-onorabila din toata chestia asta e ca uneori fixez doar sani, funduri, picioare, umeri, talii, abdomene, degete de la picioare, etc. Si nu ma pot controla si nu ma pot opri. Ajung sa ma intreb daca domnisoara pentru care am facut o pasiune in ultimele 2 minute in metrou coboara la aceeasi statie. Nu cred ca am o problema, e doar o faza. And yes, I'm single.
Obsedez de cateva luni sa imi schimb garderoba si am consumat cateva zile aproape in intregime doar in malluri (pt ca intelectul meu limitat imi spune ca acolo sunt hainele). Plaza, Unirii, Vitan, Baneasa. Am inceput sa visez noaptea haine. Incep sa cunosc colectiile din Esprit, Zara, Debenham's, Peek & ma'sa, etc. Problema e ca garderoba nu s-a schimbat, far from it. Ma duc si azi, btw.
Obsesia pozelor n-a murit, e sanatoasa si isi vede de treaba. Mi-am cumparat 10 giga de spatiu pe Picasa, pentru a nu fi nevoit sa sterg vreun album de acolo vreodata. Asta o data, si apoi pt ca mi s-a stricat hardul si nici acum nu mi-am cumparat altul.
Procrastination. Does that ring a bell? Se manifesta in toata splendoarea lui in aproape toate activitatile mele. La mine acasa e haos de trei saptamani pt ca intotdeauna imi spun, cand ma intorc pe la 8-9-10 seara acasa, ca fac maine, sau fac in weekend. Imi propun din decembrie sa-mi fac analizele, insa le aman cam de la luna la luna. La un moment dat eram hotarat sa fac o puternica declaratie de dragoste dezinteresata, gen: "Stiu ca iubesti pe altcineva, vreau doar sa iti spun, chiar daca e prea tarziu, ca te iubesc de mult timp si nu mai pot sta cu povara pe suflet; regret enorm ca nu am facut-o pana acum si daca vei vrea vreodata sa imi dai o sansa, as fi cel mai fericit om din lume" numai ca pana la sfarsitul unei luuuungi zile de munca, gandul ma parasise odata cu curajul. Nici pana in ziua de azi nu m-am apucat sa ma las de Cola (suna ciudat, stiu). In continuare aman momentul in care ma apuc serios de sala. In continuare nu am sunat sa imi fac programare la dentist. Inca n-am reusit sa ajung la masaj thailandez (eeeeeeee). Oare ce se va alege de mine in 2 saptamani, cand trebuie sa ma apuc de invatat pt restante? :-s
Probabil cea mai psihotica chestie pe care as putea sa o spun in textul asta e ca toate "problemele" de mai sus le am sub control. Nu ma simt deloc amenintat de ele si ma simt echilibrat, cu toate ca in ochii multora nu sunt. Sunt aproape de margine, aproape sa cad (cazatura insemnand o criza generata de alimentatie proasta sau prea multe toxine in corp) dar "the night is darkest just before dawn inversat".
Hai gata, ca va ajunge. Dana, Dina, Cata, Andreea, Didi (toti sunteti fucked up intr-un fel sau altul - i mean that in a good way!)
Vreau sa cumpar un caine de talie medie pentru acasa in Galati, la curte. Eu il iau din Bucuresti si il transport cu toata dragostea de care sunt capabil pana in provincie. Talie medie inseamna ca Beagle e limita inferioara si ciobanescul german ar fi aproape de limita superioara. Bine, preferintele mele sunt clare: labrador sau golden retriever, dar nu stiu toate rasele dupa nume si as vrea mai degraba sa stiu ce e disponibil. Apreciez ajutorul. Over and out.
Because I kent say no to Puttycat (except for sum kinkeeh shit involving Chinese balls and vaseline) I'm gonna do this leapsa here (for all you English people that don't know what leapsa means, blame it on Canada).
Carl Kennedy in the mix @ Liberty Parade 2008
Fat Joe feat Nelly - Get It Poppin
Fatboy Slim Brighton Beach
Madonna - Give It 2 Me
... ei bine, n-am 7 piese! Dar compenseaza mixul lui Carl Kennedy ... ala de 2 ore!
Stiu ca in a doua jumatate a secolului 20 existau discrepante intre sexe, femeile nu erau privite cu ochi buni pentru locuri de conducere, barbatii erau favorizati pentru aproape orice job, aveau mai multe drepturi, etc. Miscarea feminista a schimbat toate astea. A modificat balanta puterii pana in punctul in care efectiv s-a dat peste cap; acum femeile au mai multa greutate in societate, si asta chiar ma deranjeaza.
In caz ca v-ati infierbantat, veniti la mine sa va racoresc aflati ca ma refer doar la ceva anume. Industria de fashion/retail/whatever it's called este puternic discriminatorie, nu e nici un dubiu acolo, femeile sunt avantajate, rasfatate, purtate in puf, li se satisface orice fantezie vestimentara... pe cand eu nu pot sa gasesc o amarata de pereche de pantaloni in cel mai mare mall din tara!!!!!!!!!
Fute-m-as pe ei, am cautat ca boul si in magazine micutze, si in chestii pe doua etaje si sute mii de metri patrati, am fost si de vreo 3 ori in unele magazine, tot nu am gasit ceva care sa imi placa. Initial imi spusesem ca am o problema, pt ca eu gasesc foarte rar ceva sa-mi placa cu adevarat si ai putea fi tentat sa spui ca nu am gusturi sau nu stiu ce vreau. Incepusem sa fiu si eu subjugat de gandul asta, pana cand, ca si datile trecute de shopping, am gasit ceva care sa-mi placa cu adevarat si sa nu am dubii in privinta asta. Recunosc ca si pretul e un factor, pt ca cel putin momentan aveam un buget fix (chiar stramt), dar mi-ar fi permis sa cumpar pantaloni daca gaseam si imi placeau.
Pantalonul meu ideal este lung. Nu este de blug decat daca nu cumva as gasi o pereche de blugi foarte foarte confortabila si subtirei si cu buzunare de pantalon. In privinta culorii nu sunt decis, desi faptul ca am nevoie de el pt munca limiteaza oarecum gama de culori. In acelasi timp, nu vreau sa fie pantaloni de stofa, nu vreau sa debordez de seriozitate ca nu e cazul. Vreau sa-i pot purta si in alte conditii. Am zis deja ca vreau buzunare de pantalon, de-alea verticale adica, n-ar strica si niste buzunare laterale. Cred ca ar fi greu sa imbini buzunarele laterale cu o oarecare eleganta necesara mersului la munca cu ei, dar chiar cred ca e posibil. Apoi mai intervine si problema marimilor, pt ca am gasit pantaloni satisfacatori, dar scurti (cred ca la inaltimea mea am talia destul de ingusta, hehe, sau poate picioarele prea lungi).
In concluzie, ofer recompensa.
N-ai cum sa nu ma vrei! Sunt atat de inalt, ca dau cu capul de praguri! Sunt o fosta prajina convertita la statutul de para! Mandru consumator de toxine din orice “racoritoare” contemporana, incurajez consumul larg de Cola, pentru ca “o masa buna cere o Coca Cola rece”. Am un piept paros si o barba care se incapataneaza sa fie mereu prima. Zestrea mea e un frigider de prin '80, un monitor Samsung smecheras si un aparat foto.
Ma spal aproape in fiecare zi! Chiar si pe corp! Fizicul mi-e impresionant, probabil ar baga in apoplexie majoritatea nutritionistilor! Am o conditie fizica de impresionat, am urcat 5 etaje la munca acu vreo 2 luni! Le am cu sexul, asta daca nimeresc unde trebuie…
Cu mine n-ai cum sa te plictisesti. Ai de ales intre atatea indeletniciri interesante, precum “cum sa-l scoatem azi pe Mihai din depresie” sau poate “la cine se gandeste Mihai si dupa cine mai suspina ca un baietel de liceu”. Am auzit ca “oare Mihai face misto sau vorbeste serios” e un joc destul de popular, ar trebui sa se faca o aplicatie pe Facebook dupa el. Nu trebuie sa platesti facturi mari la telefon, oricum nu imi place sa vorbesc la telefon, in schimb o sa iti fac cadou o optiune cu multe sms-uri si te-ai scos… sa vezi atunci declaratii de dragoste in 160 de caractere sau mai putin! Asta mi-e specialitatea, daca am ceva de transmis o sa primesti mail de la mine, daca e de rau o sa fie unul fara titlu, etc. Dar toate astea sunt lucruri bune!
Vei beneficia si tu de pe urma fanteziilor mele de necontrolat, sexuale sau aiurea. Stiu, nu-i asa ca sunt fascinant? Nu stiai ca sunt un obsedat sexual! Ei bine, fetele de la munca si-au dat seama din prima (aici ar trebui sa fie un link catre un comentariu mai vechi, daca il gasesc, daca nu, bafta).
Vei avea mereu pe cineva care sa iti repare calculatorul sau macar sa lupte cu el, in mandria lui, ore sau chiar zile pana cand sa se dea batut. Si stiu sa curat cartofi de-i ia naiba, sa mor io!
Intimitate garantata! N-o sa te intreb chestii indiscrete pt ca sincer n-o sa imi pese, desi o sa spun ca au importanta pentru mine toate lucrurile care te privesc! Vei fi lipsita de presiunea unui angajament de durata, pt ca probabil o sa ma plictisesc repede, sau daca nu, cel putin nu vei auzi prea curand “te iubesc” de la mine (pentru ca daca ai auzit, cel mai probabil mi-ai dat cu flit).
Zilnic cercetatorii descopera noi si fascinante lucruri despre mine, mai nasol e ca nu ma lasa sa plec din laborator inainte de ora 18…
Vad peste tot in Vama oameni cu tricouri Metallica, Iron Maiden, Led Zeppelin, poate chiar si Judas Priest. Fara exceptie, toate sunt negre. Sincer, fenomenul ma depaseste. Cu ce e diferita atitudinea asta de "eu sunt rocker, imi las plete si port tricouri cu formatii trash metal" de "eu îs baştan mânca-ţi-aş, am duşmani şi am valoare, ascult manele şi puţin mă doare"sau "tokio hotel and make-up ftw"? Nu prea vad diferenta, sincer.
Am zis ca ma depaseste implicarea in modul de viata rock si nu numai, dar asta nu inseamna ca nu imi place rockul. Din pacate, mereu ajung prea tarziu. Nu ma refer la concertul Metallica din 99, atunci era prea devreme. Am pierdut multe concerte din cauza ignorantei sau a comoditatii: Placebo acum 2 ani, ulterior am avut o perioada destul de lunga in care muzica lor ma obseda; Muse anul trecut, am ascultat mereu cu placere dar nu imi mai aduc aminte de ce nu am fost la concert; Deep Purple, despre care stiam ca erau vechi, ceea ce m-a dus cu gandul la "invechit" (hey, honest mistake) - apoi mi-am luat intreaga discografie si am descoperit cam cat de tari pot fi; ca sa ramanem doar la rock, pt ca altfel ar fi prea lung textul, amintesc si de Metallica acum si Lenny Kravitz maine. Iron Maiden nu am ascultat, dar parca prevad ca o sa imi iau si discografia lor si o sa incep sa regret.
Dar vorbeam despre Metallica. Am facut cunostinta cu ei de la Daniel. Timp de 2 ani am avut albumele lor drept sunet de fond al vietii mele de camin. Nu in sensul ca acum le-as recunoaste de la primele acorduri, pt ca sambata am fost destul de rusinat cand am confundat Rammstein cu Metallica in Stuf (doar la inceput). Ci in sensul ca i-am perceput de la inceput intr-un mod negativ. Daca i-as fi descoperit eu cu urechile si curiozitatea mea, mi-ar fi placut mult. Nu tot, dar macar o parte. Asa, ceva a fost mereu in neregula cu ei. Imi plac, dar eu nu am albume Metallica pe comp (cel putin nu aveam). Imi plac piesele lor celebre (si baladele, evident) dar cam atat.
Acum ca ma gandesc bine, aproape toata lumea cunoscuta si care are legaturi cu rockul a fost la concert. Dan, Lau Plesa, Catalin, Dana, Jolly si multi altii pe care nu mi-i amintesc acum (ah da, si Rares). Si daca n-ar fi fost ploaia si unele recenzii negative, mi-ar fi parut rau de tot. Asa, zic doar ca a fost un concert care ar fi trebuit bifat. Imi pare oarecum rau ca n-am fost.
Am un talent deosebit in a face din tantar hipopotam. Mai exact cand vine vorba de dragoste. Tocmai am terminat de vizionat o “comedie” romantica si sunt in acea dispozitie. Nu inteleg de ce se numeste asa, in general viata iti da multe mici motive de a zambi, poti rade si de lucrurile rele, si de penibilitati, cam de orice pe lumea asta, e doar o chestiune de alegere. In schimb romantismul nu e niciodata ca in filme. Si atunci cand e, pare fortat.
Totusi, eu sunt un romantic de moda veche (old fashioned romantic, pe frantuzeste). Ce gandesc si ce simt, fara a incerca sa le transpun in cuvinte, se invart intr-o dulce neoranduiala, se creeaza o confuzie care imi da aceeasi zenzatie de caldura ca si un moment siropos, dar bun, din filme. Faptul ca ma incearca un curcubeu de sentimente ma face, daca nu beat, cu siguranta ametit. Nu stiu daca sunt indragostit, daca asta va intrebati.
Si ca sa exemplific exact cat de penibil poate suna transcris in cuvinte, iata. M-am intors de la mare mult mai confuz decat plecasem (intr-unul din ultimele 3 weekenduri, ca sa fie mai greu de ghicit – yes I’m bragging). Inima mi-era indoita, pentru ca, desi nici nu am incercat, nu i-am spus nici acum ca ma face sa ma simt mic si vulnerabil cand vorbeste cu mine, dar radios si fericit in acelasi timp. In schimb, s-a intamplat ce mie nu-mi face deloc placere sa observ. Nu e prea grozava constientizarea faptului ca tu placi pe cineva si altcineva te place pe tine, sunteti in acelasi grup si nimeni nu spune nimic, asteptand momentul potrivit. E si mai nasol cand tu te uiti cu jind dupa cineva, lipsit de curaj, iar pe tine te admira doua alte fete, care probabil au perceput, cu simtul ala suplimentar al lor, gandurile mele. (you’d have to be a total idiot not to get it, just luke at the pictures).
Cum combati pesimismul? Cum poti sa ridici capul si sa iti spui singur: Nu fi prost, ai sanse, spune-i ce simti, nu vei trece peste asta, doar ai mai incercat in ultimii ani, nu te lasa dominat de gandurile tale sumbre, nu ai nimic de pierdut? Dar dragostea cum o poti combate? Daca tu ai pretentia de a sti ce e dragostea, cum poti sa ii spui celuilalt ca de fapt nu iubeste? Nu fi ipocrit. In acelasi timp, chiar daca ea nu e a ta, ti-e frica sa nu o pierzi, sa nu pierzi putinul pe care il ai din ea.
Pentru ca probabil creierul meu nu era destul de bine amestecat, s-a purces la amplificarea fenomenului. Toata saptamana trecuta.
Luni m-am intalnit cu Silvia. Datorita faptului ca e suspectata a citi acest blog, nu o sa spun nimic despre ea.
Marti
Miercuri am avut placerea de a fi lasat pe afara vreo doua ore, flamand si nespalat. Asteptand in fata caminului pe unul din colegi, am avut norocul sa ma intalnesc cu Andreea (ochi albastri, hhhhhhhhhot). Aceeasi fata care m-a invitat foarte subtil sa mai trec pe la ei prin modul (mi-e dor de chefurile din anul 2). Mi-a inseninat ziua, si nu numai pentru ca arata extraordinar. A da, si sper sa nu citeasca :)
Joi am fost sa imi iau pachet. Ce mi-a fost dat sa vad? M-am intalnit la maxi taxi cu Dana, o tipa din Galati. Am vorbit de vreo 3-4 ori per total toata viata, insa una din ele a fost pe tren, vreo 4 ore foarte interesante, plus o alta data la care ne-am intins la vorba. E foarte foarte frumoasa si misterioasa, mereu are un zambet enigmatic pe chip si tare-as vrea sa aflu ce se ascunde in spatele lui. Pana sa ma dezmeticesc, i-am luat numarul de telefon, pe care culmea mi l-a si dat. Nici n-am vrut sa i-l cer, dar am facut-o.
Vineri am fost sa depun acte la ING. Am asteptat vreo 20 de minute dar s-a meritat. Fata care m-a ajutat este, cred, mai tanara decat imi imaginez eu ca ar trebui sa fii sa lucrezi cu publicul la o banca. O fata blonda cu ochi foarte frumosi si voce blanda, buze tentante. Am facut-o sa rada de cateva ori si am avut impresia ca as fi putut sa o invit si in oras (chiar daca nu eram cine stie ce atragator, tricou ponosit si barba).
Imi pare rau pentru fata de marti, chiar am uitat cine a fost.
Sunt convins ca nimeni nu o sa inteleaga exact ce-am scris aici si cu atat mai putin de ce am scris asta aici. Cel mai bine e sa nu incercati. In afara de tine (asa face Dina, mereu i se adreseaza Lui cu atata dragalasenie si naturalete, ca mai-mai imi vine sa oftez ca nu sunt eu personajul central al scrierilor ei).
