Zgribulit, dar cu castile in urechi, m-am intors de la pseudosesiunea de invatat hotarat sa-mi iau o pauza (bine)meritata. Arunc repede o privire la reader, vad roblogfest a inceput, 350 de inscrisi intr-o ora or so, eh, moving on (chiar, uite ce misto).
Apoi cu alura mea de misterios semi-sexy, imbracat semi-elegant si cu un pic de creasta, ma indrept spre libraria unde stiam ca tre sa primeasca mult cautata On the road - Kerouac. Ceata de nu vedeai la 5 metri. Idilic, as putea spune.
In centru e mereu frumos, chiar daca sunt constructii si trebuie sa improvizezi doua sensuri de trotuar printr-un dedesubt de schela de-aia... stiti voi... Victoriei in particular e chiar mandria Bucurestiului, chiar daca n-are trotuare drepte.
Pas alergator spre libraria Anthony Frost, mica si cu titluri in engleza. Inchidea la 8 (sau poate la 7?) dar eu am ajuns putin dupa 20. Dezamagit am vazut semnul de inchis, dar inauntru forfota. Unul din tipi mi-a facut cu mana sa intru. Erau in jur de 10 oameni care forfoteau de zor.
"A, da, abia am primit-o, cu tine am vorbit si saptamana trecuta, nu?".
Am inceput sa zambesc precum un copil mic si mi-am pastrat ranjetul si pana acum. M-a pus sa aleg intre doua editii. Mi-a placut la nebunie de toti oamenii aia care faceau asta cu un chip luminat, catalogau carti, puneau etichete, coduri de bare, rasfoiau si radeau. M-am gandit ca astia sunt cei mai frumosi oameni din lume, calmi, senini si mai mult ca siguri foarte placuti. Oare pentru ca citesc mult? Nu stiu, dar acum imi doresc sa fiu librar. Sau macar asistent. Si sigur voi mai trece pe acolo si voi mai zambi. Multumesc coautoarei acestui blog pentru recomandare.
Maine examen, whoohoo.
Prima data cand am citit Shogun, cred, a fost o experienta foarte interesanta. Eram destul de mic si nu stiam la ce sa ma astept, asa ca odata ce am inceput, am dezvoltat o mica dependenta de carte. Bine ca era mare, sa ma tina. Ma retrageam din ce in ce mai des in camera mea, ma intindeam pe diagonala patului (se pare ca nu eram asa mic pana la urma) si nu ma mai interesa nici tv-ul, ceea ce era mare lucru atunci. Ajunsesem sa visez actiunea si noaptea, ma gandeam la ce mai facusera personajele cand nu citeam, si aveam o stare generala destul de buna. Si, intr-un fel, povestea de iubire intre personaje a fost si e un model pentru mine.
Intr-o alta vreme, singurele ocupatii imi erau pierdutul vremii in fata blocului, jucat de table si fotbal. La asta voiam sa ajung. Invatam sa joc pe-atunci si de multe ori ziua mea era determinata de un meci de fotbal, daca jucam bine sau execrabil, cu alte cuvinte daca prindeam un meci bun, it was gonna be a good day for science, oo da! In aceeasi categorie, cel mai prost m-am simtit vreo doua zile dupa un meci intre clase in liceu, cred ca era cupa liceului, in care am facut nush ce prostie in primele 10 minute si am iesit... mama ce nasol a fost atunci! Pe-aia am visat-o si noaptea!
Un exemplu mult mai ... clar, e urmatorul. Mi s-a intamplat chiar de doua ori, dar sentimentul e acelasi. Pasiunea mea pentru ea imi domina viata si poate chiar ma consuma. Nu ziua, ci chiar o saptamana intreaga putea fi determinata de cum decurgeau cele 2-5-10 minute in care relationam. Si chiar asa era, in caz ca ma vedeai in perioada aia (ghici care) negru de suparare, botos, necomunicativ, incercai sa vorbesti cu mine si aruncam priviri de-alea sugestive, nu erai tu de vina, stai calm. O data mi s-a intamplat sa nu pot dormi un week-end intreg din motive... ei bine, cine dracu mai stie.
Ideea e ca uneori dezvolt niste obsesii care ma cam domina... si mintea asta a mea, oricat de buna ar fi, nu ma ajuta. Nu intamplator am scris asta tocmai acum... dar incerc sa ma tratez (am zis ca incerc)
Ce-am aflat eu de la Gelu si apoi de la Onlinestudent:
In urma cercetarii OnlineStudent.ro, iata rezultatele studiului "Sex in Campus":
Locul 1: Studenţii de la ASE - au, în medie, 7 parteneri pe an - atat teoria bilei cat si dotarile moderne din campus imbinate cu un orar lejer influenteaza viata sexuala
Locul 2: Studenţii de la Spiru Haret - au, în medie, 6 parteneri pe an - pozitia centrala a facultatii influenteaza pozitiile in pat
Locul 3: Studenţii de la Medicina - au, în medie 5 parteneri pe an - in randul lor domina dorinta de a experimenta
Locul 4: Studenţii de la Universitatea din Bucuresti - au, în medie, 4 parteneri pe an - numarul mare de fete precum si conditiile mai proaste de cazare din Grozavesti sau M.Kogalniceanu influenteaza acest numar alaturi de programul incarcat
Locul 5: Studenţii de la Universitatea Politehninca Bucuresti sunt cei mai nefericiti - 1 partener pe an - acest lucru se datoreaza atat izolarii campusului Regie cat si numarului mic de fete raportat la suta de studenti. De asemenea, o mare influenta o are orarul incarcat precum si stresul sporit la orele de curs. Studiul a mai aratat ca in cazul lor, acestia prefera site-urile cu continut pentru adulti si prefera calculatorul in locul unei relatii normale cu o persoana de sex opus.
In urma rezultatelor, s-a hotarat reluarea realizarii studiului in cateva luni pentru a monitoriza starea studentimii.
Concluzia: copii, dati la alte facultati! Nu veniti aici!
Ziua s-a terminat. Inevitabil se termină când cazi în cur la 9 dimineaţa într-o baltă de apă cu nămol, purtând pantofi lustruiţi şi pantaloni de stofă. Ce se mai poate întâmpla notabil? Aveam căşti şi mergeam ca şmecherul cu mâinile în buzunare.
Pot să dovedesc cu juliturile din cot şi genunchi - nu ştiam ce mă doare pe mine, că sunt cam nesimţit de fel... mi-a fost dor de zgârieturi!
*post care se vrea sa intre in cursa pentru roblogfest 08 pentru cel mai bun articol de blog
Si sa renunt la tot, pe cuvant. Vreau sa nu mai beau Cola, vreau sa nu mai stau pe messenger!
Vreau sa renunt la jocuri, vreau sa nu mai deschid browserul din reflex! Sa nu mai citesc bloguri, sa imi sterg conturile de hi5 deja am sters, facebook, youtube, flickr, picasa, rapidshare, blogger, emag, sa nu mai citesc metropotam online si sa fiu acolo!
Trebuie sa nu-mi mai pocnesc degetele. Sa nu ma mai culc tarziu si sa nu mai vorbesc urat cu oamenii care nu merita.
Trebuie!
Esti student in sesiune? Stim si noi cat de nasol este! Urmeaza un examen naspa? Sau poate ai avut un examen de cacat si te-a picat magarul? E un prof idiot pe care il uraste toata lumea? Da note din burta, e zeu in facultate si e prieten cu decanul si nu poate fi dat afara? E un comunist imputit care intra in putrefactie, sau mai rau, e inca in putere si anunta sa terorizeze si alte generatii de studenti?
Apeleaza cu incredere la noi! Oferim servicii discrete si eficiente la comanda, printre ele numarandu-se:
-patrundere prin efractie in cabinetul profului si modificare note.
-mesaje de amenintare adresate fosilei! (la batranete se tin si cu dintii de viata lor imputita)
-lucrari curate, indetectabile, stil mafiot, gen: taiat degetul mic, rupt ambele maini, rupt un picior.
-pentru clienti fideli, putem aranja si examene cu proful stand cuminte la catedra tintuit de o luneta sau poate sesiuni de corecturi cu proful avand un pistol la tampla!
-primim si comenzi mari, pentru care se negociaza in prealabil si banii se primesc in avans (la doi profi unul e gratis)
De ce sa te chinui sa copiezi sau sa servesti, cand poti eradica problema odata pentru totdeauna?!
Suna-ne acum!
Disclaimer: nu ucidem profii, dar putem sa ii lasam pe moarte.
Clientii trebuie sa dea dovada ca sunt studenti ai acelui profesor si ca le face viata fripta, sau echivalent trebuie sa demonstreze ca nu sunt idioti.
Femeile profe nu se violeaza, dar se palmuiesc! Cu drag!
Am desfacut pachetul abia cumparat si am pus tigara in gura aproape tremurand. Somnul imi face mereu pofta de un fum. La naiba, ies si in papuci daca e nevoie. Si alarma aia nu mai tace odata... m-a sculat din somn si tipa de cateva minute bune. Clar am nevoie de o tigara. Ah ce-as vrea sa-mi fie colegii plecati sa pot fuma in pat!
Asta e, fumez pe hol. Nici nu ma asez bine pe jos, cum se procedeaza la noi, si imediat vine cretzul de pe culoar pe care-l vad fumand mereu fara vreo ocupatie. "Ce faci ma, si tu fumezi? Sa stii ca nu-ti face bine!" zice prostul, hlizindu-se si aprinzandu-si tigara. "Abia m-am apucat." Incepe sa vorbeasca neintrebat, n-am putut sa savurez, ma trezisem cu tiuitul ala in creier si acum imi rezona vocea lui ca un scrasnet in cap. L-am ascultat dand din cap putin si m-am grabit invocand invatatul.
La naiba, alarma aia inca n-a tacut...
-------------------------------------------------------------------------------------------------
Imi trebuie o tigara. Daca eram la camin fumam unde voiam eu, dar acum parintii nu ma lasa. Fiecare fum devine cu atat mai pretios.
Ies afara si imi aprind cu nesat tutunul. Trag in piept si deja sunt calm. Pana izbucneste alarma. Mama ei de masina, fa-o sa taca!
Nimic. Proprietarul nici nu e acasa. Muzica asta antifurt te-ar innebuni daca ar trebui sa o asculti incontinuu. Dar deja mintea imi zboara la toate cacaturile si devine un simplu fundal suparator. Nu ma grabesc, ma joc cu tigara. Dupa 5 minute alarma inca se mai aude. A naibii de tehnologie. Ma duc sa imi beau cafeaua.
Am sa spun ceva foarte previzibil si neinteresant ce nu mi-as permite decat pe messenger, cica imi moare. Flacara. Nu stiu daca sesiunea vine cu un dus rece sau munca sau faptul ca cea mai buna prietena nu ma mai baga in seama sau ca nimeni nu ma cauta decat daca vrea ceva sau ca azi n-am invatat sau ca mi-am luat concediu si s-ar putea sa nu intru in examen sau pur si simplu sunt saturat. Ultimul cuvant a fost fara diacritice.
E una din putinele dati cand ma gandesc sa plec naibii, sa imi iau lumea in cap si sa o tai prin alte parti/tari/continente, sa vad cum o iau de la zero. Dar tot dorul de prieteni ma tine in loc.
Stii ce-o sa ma invioreze? Una din doua persoane, doua-trei examene luate, proiectul terminat la munca, asfaltul uscat, o partida de fotbal si/sau un masaj bun!
Cat de urat e sa copiezi Threadless ? Foarte urat.
Ce e mai urat decat sa copiezi Threadless? Sa ti se faca reclama si pe Metropotam!
Nu m-ar deranja daca nu s-ar vedea de colo spiritul ingineresco-prevazator de roman sadea, adica preturi umflate! Mama lor de idioti!
Ce-mi place mie cuvantul asta. E ca o floare (d'oh). Si e cu atat mai frumos cu cat se intampla. Mai bine mai tarziu decat niciodata. Se intampla, e palpabil, precum Fat Frumos care crestea intr-o zi cat altii intr-un an, asa cresc eu intr-o luna cat eu in alti ani.
Mi s-a sugerat discret: nu-ti mai plange de mila, sau de ce esti singuratic, cand ai atatea de oferit, sau cvasi-complimente de gen: incredibil cat de bine se reflecta gandurile mele in spusele tale. Am tacut la fiecare, eu suport critici mai bine decat se asteapta oricine, chiar si complimente!
Hai mai bine sa traim, sa nu mai dam atata importanta lucrurilor scrise. Scrisul e pentru cine nu poate sa faca.
Ce voiam sa zic de fapt e ca am inceput sa mananc pizza. Cea mai banala dintre banalitati. Ma amuz deja cum ai ajuns pana aici cu cititul si totul era de la o pizza amarata.