mihaiborcan: având în vedere cã mare majoritate a comunicãrii nu e verbalã
mihaiborcan: ar trebui limitate discuţiile online la simple constatãri şi fraze fãrã dublu sens


Îmi vin idei din mers. Adicã din messenger.
Tu! ai idee cã eu am pierdut prieteni din cauza acestei aberaţii de tentative de comunicare şi anume online? Ştii? Am renunţat la a mã lamenta pe marginea detaliilor despre ce şi cum, dar acum se impune dezbaterea unui principiu. Cât de personal poţi discuta pe messenger, pe net în general, pânã unde poţi merge astfel încât sã nu se piardã din posibilele valenţe ce ar apãrea într-o discuţie verbalã.? Nici mãcar nu poţi compara cele douã metode de comunicare. Cea online nu are suflet!


În cuvintele deja celebrului Hitch: 60% of all human communication is nonverbal, body language; 30% is your tone, so that means 90% of what you're saying ain't coming out of your mouth. Te-ai prins? Încã nu? Mai pune în ecuaţie şi tendinţa societãţii actuale de a fi mereu neîncrezãtoare, suspicioasã. Toatã lumea presupune ce-i mai rãu la început (am avut un impuls sã zic cã e din cauzã cã suntem români, dar nu). Odatã fãcutã aceastã greşealã, tot ce se poate întâmpla e sã o dai din rãu în mai rãu, ca un domino, o reacţie în lanţ.

Personal nu am înţeles niciodatã de unde au scos 60% comunicare non-verbalã. Eu aş fi acordat mult mai mult tonului. Inflexiunile vocii fac diferenţa subtilã, insesizabilã altfel, între o glumã şi realitate, între insultã şi ironie nevinovatã (da, ironia poate fi şi cuminte, inofensivã). Tocmai acest important detaliu nu îşi are locul în scris.


Revenind. Lumea presupune ce-i mai rãu instant. Posibil pentru cã nu te cunoaşte destul. Dar şi prietenii? Da, şi prietenii. Nu conteazã ce fel îi consideri tu pe ei, din partea lor poate foarte bine sã fie o relaţie de indiferenţã. Stai, cã deraiez. Nu e vina unui anumit om, sau Doamne fereşte îmi critic prietenii mei. Şi eu sunt la fel, se cheamã egoismul adânc împlântat (moaa ce cuvinte) în sufletul meu/al tãu. N-avem timp sã îl cunoaştem pe celãlalt de vreme ce ne zbatem cu noi înşine.


Statistic vorbind, din punctul meu de vedere comunicarea on-line e un dezastru. Am fost foarte prost înţeles şi am înţeles prost într-un numãr copleşitor de cazuri (doar nu credeai cã îţi dau şi un procent!). Şi, în fine... s-ar putea sã nu mai. Decât "salut, salut, ne vedem acolo" sau chestii de şcoalã, diverse, neutre.