N-as putea sa incep sa justific absenta de pe blog - ba da, pot, m-am mutat intr-o alta tara si viata mi s-a dat complet peste cap, cred ca e o justificare corecta si completa - dar indiferent de asta, as vrea sa-mi explic absenta: in primul rand, sunt adult, dupa toate standardele, si adultii se pare ca nu au blog; in al doilea rand, traiesc intr-o alta tara si dificultatile mele depasesc pe oricare ale altor bloggeri, cunoscuti sau nu (aka eu); in al treilea rand, se pare ca blogging-ul nu mai e la moda, dar, dupa cum spunea maica-mea in seara asta, I'm bringing sexy back.

As vrea sa pot spune ca a fost un impuls de moment, dar ma roade de ceva vreme sa scriu ceva, plus ca m0ntec0re ma impinge de la spate. Pentru ca 1.5 oameni ma mai urmaresc, as vrea sa continui in a fi criptic DAR sa continui cu martusirile, confesand ca sunt ametit de la vin de casa (de restaurant, dar sa nu lasam detaliile ne impiedice), sunt relativ nefericit cu viata mea generala si extrem de nefericit cu viata mea sentimentala; dar, pentru ca am invatat din presa de scandal (woop woop Gandul.info si gsp.ro) sa nu dau totul din prima, am sa pastrez detaliile pentru data viitoare (daca va fi vreuna).

De unde sa incepem? As vrea sa detaliez ceva extrem de personal, un lucru cu care s-au intalnit poate 0.5 din persoanele care imi citesc blogul (adica o treime din cititorii mei): asteptari prea ridicate de la Electric Castle. Dupa cum am cazut cu totii de acord, festivalului ideal la Cluj nu ii lipsesc trei lucruri: vreme buna, prieteni vechi si un love interest de orice nivel, be it flaming hot or dwindling. Ei bine, cand doua din trei lipsesc, avem ceea ce se numeste un gol emotional care trebuie umplut.

Asa cum a plouat primele zile, vremea n-avea sanse sa fie imblanzita. Prietenii existau, dar pentru ca respectivii prieteni si-au adus alti prieteni, criteriul a fost doar partial satisfacut, de vreme ce ei aveau alti prieteni cu care sa petreaca timpul. Si cand ajugem la love interest, eheheeee, uite de ce am umplut eu 4 paragrafe degeaba ca sa ajung aici. Za love interest, isn't that why we all write. Ei bine, aici ma opresc. Pentru ca o iubesc si o urasc; si asta inseamna ca n-am s-o mai iubesc vreodata.

 În urmă cu o săptămână, eram în cinema și trăiam (destul de intens) Edge of Tomorrow, cum bine fu descris de alții mai competenți ca fiind un amestec între Groundhog Day și Starship Troopers. O zi mai târziu aș fi dat orice să mor și eu ca Tom Hanks Cruise de sute de ori, numai să pot da timpul înapoi cu 24 de ore și să ies din rahatul în care m-am trezit în acea frumoasă zi de luni. Uneori ai nevoie să mori violent ca să te trezești la realitate, yaknowwhatImean?
 
 Și uite așa mi-am adus aminte că se împlinesc 5 ani de când m-am împiedicat inoportun la graniță și am căzut în tărâmul Țărilor de Jos, Dutchlandia după cum e mai bine cunoscută. Și motivul pentru care mă jucam așa aproape de graniță e pentru că viața mi se părea prea ușoară și am văzut-o ca pe o provocare să descopăr cât de mult pot să mi-o complic. Deja bănuiești (da, exact tu) că sunt posibilități nesfârșite de a-ți pune bețe în roate și că m-am apucat iar să scarpin buba aia, mo money mo problems, bad boy, aha aha, 99 problems but a bitch OK mă opresc acum.
 
 Ce încerc să vă spun în stilu-mi criptic e că nu știu cum să vă spun că încerc să îmi redescopăr stilul criptic. Dar revelația săptămânii e că am ajuns de unde am plecat, și asta cu siguranță nu e un lucru bun.
 
 Am făcut greșeala de a pleca din țară, în mod ironic una din puținele greșeli cu care pot trăi, și asta m-a băgat în rahat. Încă mai sunt în rahatul ăla, dar acum e uscat, nici nu mai pute. Pentru că n-am cum să mai plec și din țara asta, m-am gândit să think out of the box și să trec la o cu totul altă categorie de greșeli, pentru că pământul era prea ferm sub picioarele mele și devenise prea ușor, așa că am intrat iar în rahat, singura diferență fiind că mi-am pierdut simțul mirosului între timp (figuri de stil, frate).
 
 Știi ce? Nu-i așa rău la vârsta asta; da, am pierdut aproape toți prietenii pe care credeam că-i am; da, am pierdut și banii pe care nu-i aveam și dacă datornicia ar fi penală eu aș fi fost deja convertit la islam; da, mi-am pierdut toată bucuria și energia, tot optimismul și vervoarea, planurile de viitor și speranțele în potențialul meu. În schimb, ce am câștigat e că prietenii pierduți vor avea vieți mai frumoase fără mine să-i trag în jos; am învățat ce înseamnă (sper!) să fii iresponsabil cu banii și, să fim serioși, mai jos de-atât nu prea se poate; cinismul cu garnitură de realism într-un saenviș de pesimism nu e așa rău, plus că mi-am descoperit alt potențial pe care nu știam că îl am, pentru răbdare și perseverență; în fine, am mai descoperit cu mirare că nu sunt hopeless și că încă mai pot tolera oameni, cu condiția să fie frumoși și amuzanți și incredibili de enervanți și să n-am unde fugi de ei.
 
 Vin în România, pregătiți cămașa de forță.

PS: 108 readers, dafuq?

Vreau sa imi intru in forma. Vreau sa fiu musculos si sa ma foloseasca astia pe post de reclama (de la gat in jos, ofc). Chestia asta probabil n-o sa se intample vreodata si nu ma deranjeaza foarte tare, dar daca asta nu se poate, macar sa ajung sa arat ca un maratonist, atunci cred ca mi-as considera fizicul realizat. Exemple mai jos.

Nu m-ar deranja sa arat asa, dar daca nu se poate...	macar asa, dar nu flamand.

Vreau (in urma unei experiente din seara asta, dar ma apuca dorintele periodic) sa invat sa dansez. Episodul cu break-dance a fost esuat si acum stiu ca in directia aia n-o s-o mai apuc, nu pentru ca nu mi-ar placea ci pentru ca in toate grupele de genul asta gasesti doar pusti si pustoaice. Salsa, in schimb, e pentru toate varstele si sexele, din fericire mainly feminin, si ramai cu gura cascata cand vezi ce bucati perfect sculptate isi doresc sa danseze fierbinte si nu prea au cu cine, asa ca se aliniaza cu un bon de ordine la negrul ala cu miscari suave care vine din Caraibe. Si, ma rog, si dansul e misto.

De (foarte) departe, mereu am ochit tipii din videoclipurile de Parkour cu niscaiva invidie, si nu pentru fizicul lor de invidiat, dar Parkour chiar pare genial, epuizant si super captivant, e ceea ce multe alte sporturi extreme ar putea fi dar nu sunt (pentru mine). Acum vreo luna-doua faceam flexari dupa videoclipul asta (care e foarte bun, btw, faci niste febre la niste muschi pe care nu stiai ca-i ai) dar m-am lasat. Poate intr-o buna zi.

Vorbind de sporturi extreme, eu nu am mers niciodata la schi, se subintelege nici snowboarding. Hai sa aruncam si escalada in amestec, pentru ca astea toate vin de la alde Cretzu si Catalin, care sunt cu cele doua sporturi respectiv. N-am avut ocazii pentru ca n-am avut bani, si cand am avut bani nu mi le-am creat. Poate cand o sa am bani! (veti observa un laitmotiv cu "no tengo dinero").

Sa lasam SF-urile deoparte si sa vorbim despre calculatoare *adjusts nerdy glasses*. Tot ca mai sus, de peste mari si tari, am privit dintotdeauna web design-ul cu jind, incepand de la programare baze de date pentru site-uri pana la culori complementare si meniuri drop-down-hover-smooth-stuff-ajax-css. Ideea e ca stiu baze de date, am de unde incepe, am lucrat cu CSS, ca blogul asta nu a aratat dintotdeauna asa bine *bullshit*, teorii de designer se pot invata. Ceea ce nu stiu e cum sa planuiesc, cum sa fac specificatii, nu am cunostinte de Javascript sau Ajax, ca sa nu spun ca nu pluteste nici macar un cadavru de artist la suprafata personalitatii mele, toti sunt pe fundul apei. Poate ca daca o sa fiu pus vreodata in situatia de a crea un site (fortat, ca din proprie initiativa n-ar merge niciodata), poate ca toate putreziciunile umflate de apa se vor ridica la suprafata si spiritul meu creativ isi va imprastia miasma... va place? E o figura de stil noua, I call it "eau de bleah".

Ma, acum sa-mi fie cu iertare, dar tare-as vrea sa ma culc cu niste gagici exotice, ca sa vad cum e. N-o sa se intample, dar personal mi-as dori o turcoaica, o araboaica (merge si marocanca), o chinezoaica (astea par cele mai accesibile, va zic eu mai incolo de ce), si binehânteles o negresa, frate. Sa glazuram negresa, zic!


Acum sa va zic si de chestiile previzibile, cum ar fi sa alerg un maraton sub 4 ore (imi trebuie multi ani de experienta, estimez), vechiul, foarte vechiul meu vis de a vizita Japonia, la care s-a adaugat de curand New York, apoi as vrea sa tin in mana un aparat DSLR intr-o zi si sa fiu multumit de calitatea pozelor pe care le fac.

Nu ma mai intereseaza sa scriu o carte. N-am nimic teribil de interesant de spus si pofta de scris in general se diminueaza, dupa cum puteti observa in frecventa posturilor. Oricum n-a fost niciodata un asa-zis vis. In acelasi timp, calatoriile si evenimentele si atractiile lumii nu ma mai, ahem, atrag, asa ca daca o sa vad vreodata Eiffel-ul, Oktoberfest sau Glastonbury, va fi printr-o conjunctura favorabila de evenimente sau oameni dragi mie.
Cam atat.

  Si iata ca am bifat si cel mai distractiv lucru pe anul asta, primul festival misto la care am fost vreodata. Daca nu v-am mai spus povestea, mi-am luat bilet la festival pentru ca era aproape ilegal sa dau cu piciorul la o asemenea ocazie, cand as fi putut sa vad atatea formatii care-mi plac in acelasi loc. Si dupa mici peripetii cu banii, am reusit pana la urma sa merg.
Ma gandeam sa scriu despre festival pana-mi vine mie (si voua) rau, dar hai sa va crut si sa va povestesc doar esentialul. Am dormit in cort, fara izopren sau sac de dormit, cu capul pe o chestie gonflabila folosita ca suport pentru bere, pe care am primit-o la festival, si cu picioarele in rucsac. Cazarea a fost partea proasta a experientei, pe care mi-am facut-o cu mana mea. Laolalta cu experienta belgiana, unde am descoperit ca barbatii sunt gaozari, avand ca activitati preferate aruncatul cu bere in public si dat foc la chestii - femeile erau ok. Si nu intelegeam o boaba din pronuntia omului de rand, si m-am chinuit mult si bine.
Concertele au fost bestiale si pot sa zic ca am fost la aproape toate pe care voiam sa le vad. Cele mai misto, in ordine cronologica (sa nu suparam pe nimeni, stiu ca multi artisti imi citesc blogul) sunt: Selah Sue, Justice, Wiz Khalifa, Bat for Lashes, Beirut, Birdy Nam Nam, M83, The Vaccines, Die Antwoord, Ed Sheeran, RHCP. Au fost si alte chestii misto, iar printre cele pe care le-am pierdut si pe care parca mi-as fi dorit sa le prind au fost Cypress Hill, Bombay Bicycle Club, Skrillex, Editors, Snow Patrol.

Daca ar fi sa va recomand ceva cu caldura, ar fi Bat for Lashes, care a fost extraordinar de tare, tipa are o voce magnifica si mi s-a parut teribil de rau ca la Lana del Rey cortul era neincapator si la ea era pe jumatate gol. Pe bune, suna de 10 ori mai bine ca pe album (si albumele suna prettttty goood):


Inregistrarile mele nu sunt foarte bune, gasiti Bat for Lashes inregistrat de mine aici.
Apoi, pot sa zic ca Justice a fost bestial, la egalitate cu Birdy Nam Nam, dar pe astia ultimii i-am vazut deja de mai multe ori si mi se par perfecti de fiecare data. No srsly, Justice sunt la fel de buni ca Fatboy Slim. Dovada:

Selah Sue a fost si ea un live act foarte surprinzator, mai ales pentru mine care nu ascultasem nimic pana acum. Needless to say mi-am downloadat deja toate albumele relevante si, la fel, suna foarte, foarte bine live - probabil a fost si mandria de-a canta in fata compatriotilor. Oricum, daca va duceti la Bestfest, n-o ratati:

Last but not least, romani, bucurati-va ca vine Red Hot Chili Peppers in Romania. Pe cat de asteptat a fost concertul, pe atat de rewarding a fost cand s-a intamplat intr-un final. Aveti mai jos doua videoclipuri, pentru comparatie (in primul o luam razna):


Dezamagiri? Foarte putine. Florence a cantat minunat, dar cam scurt si cam prea... profesionist? Ceva mi s-a parut ca lipseste, nu stiu exact ce. In afara de asta, e a doua oara cand vad The Kooks si, desi imi plac la nebunie, suna aproape la fel live, ceea ce nu e neaparat un avantaj, nu? Also, Dropkick Murphys si Jack White au fost ok si-atat, nu stiu de ce (si la ce) dar ma asteptam la mai mult.
Per total a fost o experienta muzicala extrem de satisfacatoare si satioasa - imi ajunge pana la anul!

 Am învățat să nu dau bir cu fugiții la primul semn de dificultate, prima dată când mă simt sufocat de "lipsa libertății". Am mai învățat că nu există dor de libertate ci doar un sentiment de panică atunci când nu știi ce să faci și ești total pierdut într-o relație. Și mai ales că femeile nu sunt niciodată mulțumite cu corpul lor.
 
 Următoarea lecție m-a învățat cel mai important lucru: dacă ai pe cineva cu care ți-e bine, apreciază ce ai și deschide ochii bine, într-o zi ai să descoperi că ai fost măgar și nici măcar n-o știai. Și atunci trebuie să îți calci pe mândrie și să îți ceri scuze, chiar dacă ți se pare că tu nu ai făcut nimic greșit. Pentru că dacă nu o faci, o să regreți pentru tot restul vieții tale. Și atunci când ți se oferă, în mod incredibil, și a doua șansă, nu-i da cu piciorul.
 
 Mai târziu, am descoperit că am o alergie la femei frumoase și de treabă care mă plac, și că sunt construit să fiu self-sabotaging, alergând după femei distructive la rândul lor, în cursa mea ignorându-le pe sus-numitele "good girls" care mă vor aștepta răbdătoare, până când într-o zi își vor pierde răbdarea și-mi vor zice "pa".
 
 Următoarea lecție care mi s-a predat a fost despre gelozie, și despre cum nu îmi place deloc, mai ales dacă e gratuită/nefondată. Eu sunt extrem de gelos și mă consum mult, dar la suprafață nu se vede nici 1% din cât se petrece înăuntru, pentru că (uneori) știu să deosebesc închipuiri de realitate. Dar să fiu agasat constant în legătură cu toate persoanele de sex feminin pe care le cunosc, mi se pare un pic cam mult.
 
 Am mai aflat că dacă te culci cu cineva de două ori, o să creadă că suntem într-o relație, deci e foarte util să stabilești granițe și să hotărăști de la început ce vrei.
 
 Și am mai învățat un singur lucru: atunci când pleci, multă lume te vrea. 
 Ce n-am învățat, în schimb, e cum să agăț femei.

 În AH-ul în care am lucrat (e supermarket) era o adevărată afacere de familie, vreo 10 perechi de frați/surori lucrau acolo, chiar și câte 3 frați, nu mai zic de veri sau nepoți. Era nepotism, literalmente. Am încercat și eu cu români, n-a mers.
 
 A propos de asta, înveți multe lucruri lucrând cu marocani/musulmani - care inundă țara, în caz că nu știați. Ei se nasc aici și sunt cetățeni, dar se văd (și sunt văzuți) diferit față de olandezii "de rând" - cei blonzi, cum ar veni. Aș fi putut învăța mai multe dacă mă interesa mai mult, dar chiar și așa mi s-au spus lucruri, uneori împotriva voinței mele. Ofc atunci când e Ramadan n-au voie să mănânce (nici să bea) pe timp de zi, dar odată ce se lasă seara bagă în ei grămadă. Și pentru că e o religie recunoscută, musulmanilor li se permit tot felul de lucruri - era un tip care lucra în spate, descărcând camioane, care fiind extrem (nu vă gândiți la Jihad) el nici nu punea mâna pe alcool, așa că refuza să atingă navete de bere sau alte chestii, și pentru că era religia lui, nu conta faptul că îi încetinește munca considerabil. Și am mai învățat că de-aia se consumă atâtea băuturi energizante, marocani le folosesc în loc de alcool, it's the next best thing.
 
 Pathe Unlimited. Un abonament lunar la cel mai mare lanț de cinema-uri din Olanda, care costă 19 euro pe lună, și care e s-weeet. Ca să înțelegeți ce înseamnă asta, un film normal e 6-9 euro euro, 8.5-11.5 dacă e 3D, iar cu cardul poți să intri gratis la toate filmele (ORICÂTE), cu diferență de 2.5 euro pentru filmele 3D. Din păcate nu e decât un cinematograf în Utrecht, care arată 3 filme pe săptămână, dar în Amsterdam e raiul și merg acolo de câte ori am ocazia/bani. Și dacă nu era destul, Pathe au lansat și Pathe Thuis, unde poți închiria filme la prețuri modice pentru vizionare acasă, ceea ce mi se pare bestial și un pas important împotriva pirateriei - nu că ar avea ei nevoie, chiar își permit să cumpere filme și jocuri. Tot alineatul ăsta e unul din lucrurile mele preferate în Olanda. 

 În privința englezei, merită menționat că olandezii chiar nu vorbesc așa de bună engleză pe cât se laudă și sunt lăudați. Clar vorbesc mai bine în medie decât românul de rând, dar românii pe care îi știu eu (studenți, tineri) vorbesc mai bine decât studentul de rând olandez, ceea ce e funny, pentru că ei au contact cu străinii mult mai des. Și orice-ar fi, nu te baza pe vorbitul de engleză, dacă nu ești turist nu le face plăcere și cu siguranță n-o să-ți faci prea mulți prieteni (or maybe it's just me, I'm not a hot Romanian chick with an exotic look).
 
 Am tot vrut să vă povestesc despre sistemul de reciclare în Olanda dar mi-a fost prea lene și acum ajunge să fie doar un paragraf într-un post general. Există centre în nord, sud, estul orașului unde poți să duci absolut orice, de la azbest la lemn la baterii, dar mai important de-atât există "tomberoane", impropriu spus, peste tot în oraș (niciodată mai departe de 1km de tine) unde poți să duci sticlă, hârtie, sticle pe culori, plastic și tot felul de substanțe. Sunt de fapt îngropate în pământ și sunt extrase periodic de mașinile de gunoi. Poți să suni la un centru de-al lor să treacă pe la tine acasă să-ți ridice un frigider stricat sau un televizor, etc (parcă asta era și în România). Cel mai practic lucru mi se pare că au aparate de sticle de plastic în toate supermarketurile -plătești 25c pentru fiecare sticlă peste 1L, dar le poți returna și primești banii înapoi. Apoi sticlele sunt colectate și trimise la centrul de reciclare. Îți dai seama cât plastic economisesc așa?!
 
 Cu tristețe, am descoperit că țara mea n-o să fie niciodată la nivelul Olandei. Niciodată. Oricât progres ar face România, nu o să-i ajungem din urmă în următorii 500 de ani (=forever, imo). Ceea ce e trist. Ce nu e trist, however, e că țara lor nu e la fel de distractivă ca a noastră. Ar putea fi, dar nu e și n-o să fie prea curând, în următorii ~500 de ani. 

Demult de tot, prin 2006, exista Yahoo 360. Atunci incepeam sa scriu ca maimutele puse sa produca operele lui Shakespeare. Acum macar stiu CE scriu. Si pe-atunci era intim, caldut, eram 10 cu totii. Aproape 6 ani mai tarziu sunt 50 de vizitatori zilnic, mare progres.
Dar cel mai rau imi pare ca nu mai vorbesc cu lumea. Aici, prin comentarii. Eram eu, Puttycat, Cutish, chiar si Gelu, apoi Ela, Dina, Irina, Jollyca, Andreea,... s-a cam terminat lista. Inca vreo mana de cititori/oare?
Acum fiecare are lucruri mai bune de facut, inclusiv eu, dar nu pot sa ma las.