Credeam ca m-am vindecat.
These are important times, mate, we're involved in a new project, we're working on our Bachelor thesis, Roblogfest is coming up, we're even applying for a Master's programme, and you're still acting like the whining bitch you are, fucking moron!
Îmi pare rău că nu emit judecăţi pertinente despre evenimentele politice mondiale şi din propria cocină. Poate că jurnalist politic mi s-ar fi potrivit pentru că îmi imaginez că nu implică atâta mâncare de-aia maro ca, de exemplu, avocat sau public relations. Sau poate jurnalist urban, ceea ce-mi închipui că sunt cei care lucrează la Metropotam. Dar, pe de altă parte, ei se ocupă cu cool-turalizarea Bucureştiului, ei nu o fac din coolness, ci cu multă muncă, deci s-ar putea ca părerea mea despre ei să fie uşor deformată.
Regret că nu sunt publicitar. Până mea, nici măcar nu ştiu ce posturi există în publicitate, ştiu doar că aş vrea să lucrez "în publicitate", advertising, mai pe şmecher. Sunt întâlniri şi conferinţe una peste alta, eu le ratez sistematic. Există cursuri pentru începători, şcoli media, AdBreak, ADternativa, etc. N-am să o fac nici pe asta.
Îmi pare rău că nu am mers la cursul de bookbinding pe care pusesem ochii parţial pentru că e o chestie cool, parţial pentru că e craftsmanship, dude! Ce tare ar fi să îmi fac eu propria agendă de vis! Să releg cărţile alea roase de acasă! Eh, ar fi fost... n-a fost să fie.
Sunt multe chestii pe care am vrut să le fac. Şi vor mai fi, mă rog.
Tare-aş vrea să pot să fiu sarcastic fără patetism. Să zice lumea că "ai un dar, moşule". Să deţin un blog cu nume şmecher, să am un pseudonim de la 13 ani şi să fi fost în online din '91 primăvara. Să îmi fac un layout de blog de la zero (nu zic că n-aş face-o, da' mi-e o leneeee) sau să am timpul şi cunoştinţele necesare să îmi fac SEO la blog, să plictisesc mai mult de 100 de persoane zilnic. Da' mi-e lene.
Bă, în pană mea, vreau să mă scol de dimineaţă să mă duc să alerg în căcatul ăla de parc al Politehnicii, dar nu pot că mi-e frig şi e bad hair day şi ochii îmi sunt lipiţi (this is NOT a metaphore) şi atunci îmi zic că o las pe seară care când seară vine îmi pun curu pe scaun şi mă gândesc: alergat pe Dâmboviţa... vegetat cu o pizza în faţă... tough choice!
Parcă uneori ar fi mişto chiar să scriu numai înjurături şi să fiu atât de porcos încât oamenii plictisiţi de aceleaşi webloguri stupide să exclame orgasmic: Mamă ce mişto scrie porcu ăsta! şi să se aboneze şi să comenteze favorabil oricând mă cac pe vreo formaţie indie sau fac mişto de oameni muncitori sau dau muie virtuală oricărui nevalabil după standardele mele. Şi culmea, totul să fie la mişto, eu să fiu de fapt un individ foarte problematic de felul meu cu mine însumi pe sine mă. Dar ăsta sunt deja.
Sau în pana mea, să ies cel mai sexy microblogger şi să mă urc pe scenă fără să ştiu ce naiba să zic şi să se uite alţii şi mai chiorâş la mine, ăia mai geek mă caută repede pe net şi exclamă "Băăă, putză bleagă ăsta are doar 30 de followeri!" în timp de roşia putredă îi părăseşte căuşul palmei în zbor.
În schimb, se întâmplă alte lucruri. Mi-am ales tema de licenţă, which is always nice. Sună mişto, uşor abstract, chiar dacă e second choice mă declar armistiţial cu ea.
Depun dosare de master pentru master (nu căcat!) în ţara zambilelor şi a prostituaţilor. Să vă zic un secret: nu o să fiu acceptat. Dar voi speraţi şi pentru mine. O să devină mult mai interesant blogul de atunci încolo.
Iau rezultate la examene de engleză la care maximul este nouă şi eu iau notă Very Good User şi nu mă mulţumeşte. Bă, Speaking Evaluator, vezi că am codul tău pe TRF şi te caut şi vin la tine acasă peste tine şi tot neamu tău. Scrofiţa mi-a şi zâmbit în faţă.
Mamă, şi învăţ să programez, ştii? După un an şi 8 luni, se întrevede o rază de lumină, poetic vorbind. Tot junior sunt şi ceva îmi zice că tot junior o să rămân.
Planuri peste planuri, Roblogfest, stand up comedy, Depeche, Bestfest, eu vreau şi Placebo da' cine mă fute pe mine pe bani, târg de 8 martie, vise de Ibiza, dar deja divaghez pe lângă (that's right).
Şi după toate căcaturile astea, eu tot un sentimental imbecil am rămas. Aveam impresia că eu mă folosisem de ea mai mult decât ea de mine şi îmi tot purtam vinovăţia pe mânecă, închipuindu-mi că asta mă face mai sfânt. Numai ca să aflu că eu am fost cel folosit. Şi tot bou sunt, dar am mai zis asta, nu?
Mihai m-a întrebat azi dacă nu vreau prietenă. Că întrebarea asta avea şi un follow-up, că găsise el un site unde sunt o grămadă de utilizatori şi dau sfaturi detaliate despre cum să agăţi o femeie. Succes, mă băieţi.
Dacă ştie cineva să-mi zică ce vreau, să iasă în faţă. Ofer recompensă.
rayan (4:48:29 PM): deci
rayan (4:48:36 PM): 1 la mana esti un comunist
rayan (4:48:42 PM): inutile sunt mailurile tale
kapac(4:48:56 PM): de acord
rayan (4:48:59 PM): te invarti in jurul pomului, si nu ai nimic de spus
rayan (4:49:12 PM): daca rearanjez cuvintele celor 1000 de mailuri ale tale
rayan (4:49:16 PM): reiese acelasi lucru
rayan (4:49:32 PM): asa ca nu mai face tu pe legionarul si da drumul la mailuri pe grup
kapac(4:49:37 PM): care e problema ta sa citeasca si altcineva ce vreau eu sa zic?
rayan (4:49:43 PM): auzi
rayan (4:49:49 PM): ne aburesti cu aberatiile tale
rayan (4:50:06 PM): e grupul tau
kapac(4:50:25 PM): ia zii berbecare, ti se pare util raspunsu meu pt nourescu?
kapac(4:50:32 PM): ca facem un sondaj
kapac(4:50:37 PM): si intrebam mai multa lume
rayan (4:50:38 PM): mie unu nu
rayan (4:50:54 PM): si alta treaba...sunteti atat de penibili
rayan (4:51:03 PM): daca noi vrei sa-i facem un cadou secretarului
rayan (4:51:12 PM): ATENTIE!!!! CADOU!!!
rayan (4:51:18 PM): cadou nu inseamna bani
rayan (4:52:49 PM): Domnule Borcan...cu tine vorbesc
kapac(4:53:37 PM): pe ce te bazezi tu cand cenzurezi mesajele?
kapac(4:53:51 PM): ca 3 coaie nu ai sa zici ca esti diferit
rayan (4:54:08 PM): ce te poti astepta de la BORCAN
kapac(4:54:10 PM): nu injuram
rayan (4:54:11 PM): ?
rayan (4:54:22 PM): e fan Ceausescu mah
rayan (4:54:29 PM): si aici el reprezinta securitatea
kapac(4:54:31 PM): pula mea de ce nu raspunzi
rayan (4:54:40 PM): bah...comunismul a fost dat jos la revolutie
kapac(4:54:47 PM): el e un fel de scorsese security
rayan (4:55:11 PM): e un fel de lake
kapac(4:55:19 PM): au murit atatia oameni la revolutie degeaba pt ca pana si un grup de cacat la o facultate de cacat e condus de ceausescu
rayan (4:55:34 PM): ce vrei mah
rayan (4:55:41 PM): de aia nu dam noi inainte
rayan (4:55:49 PM): bah...ai auzit de :
kapac(4:55:50 PM): puterea asta te orbeste
rayan (4:55:56 PM): EXPRIMARE LIBERA!!!!!!
rayan (4:56:05 PM): daca asta e mesajul meu pt tine
rayan (4:56:09 PM): il pui pe asta
rayan (4:56:15 PM): ce putere mah
kapac(4:56:25 PM): marea putere a pulii ce ti-o da pozitia de moderator pe seria_aa
mihaiborcan (4:56:55 PM): haha, printez conversatia si mi-o pun in rama
mihaiborcan (4:57:00 PM): nu stiu ce faceti voi, eu mai si muncesc
mihaiborcan (4:57:14 PM): presupunand ca aveti timp de omorat si vreti raspunsuri, mai stati putin si va zic
rayan (4:57:25 PM): traieste mah
rayan (4:57:32 PM): Ceausescu traieste mah
rayan (4:57:34 PM): ce ti-am zis
kapac(4:57:41 PM): :))
kapac(4:57:54 PM): nu taiem nici noi frunza la caini
mihaiborcan (4:57:57 PM): sunteti oricum amuzanti, se holbeaza astia la mine ca de ce tot rade ala
rayan (4:57:58 PM): da
kapac(4:58:00 PM): stai linistit
mihaiborcan (4:58:15 PM): dar oricum, martea am impresia ca e open mic la Deko, sa mergeti sa amuzati si pe altii
kapac(4:58:21 PM): ar trebui sa le zici de ce sa rada si ei de tine
rayan (4:58:28 PM): bah intai invata sa scri
mihaiborcan (4:58:30 PM): asta nu stiu nici eu
mihaiborcan (4:58:34 PM): sa scrii, nu sa scri
rayan (4:58:42 PM): asta ca sa intelegi tu mah
rayan (4:58:45 PM): stai linistiti
rayan (4:58:49 PM): linistit
mihaiborcan (4:58:55 PM): au
rayan (4:59:06 PM): pana una alta fa bine si da drumul la mailul ala pe grup
mihaiborcan (4:59:13 PM): prea tarziu, a disparut de mult
mihaiborcan (4:59:22 PM): eu o sa incerc sa vorbesc fara mistouri, desi mi-e foaaaarte usor
rayan (4:59:34 PM): bah tu te asculti
mihaiborcan (4:59:44 PM): o sa plec de la presupunerea ca orice v-as zice, o sa vorbesc cu peretii pentru ca voi tot ca a voastra o tineti
rayan (4:59:45 PM): sau mai bine zis citesti ce scrii?
kapac(5:00:07 PM): ba muie pana una alta da drumu la mail
mihaiborcan (5:00:16 PM): ti-am mai zis ca nu se poate
kapac(5:00:24 PM): il mai trimit o data
rayan (5:00:25 PM): mai trimite-i mah mailul o data
mihaiborcan (5:00:27 PM): si daca nu stii sa vorbesti ai sa ramai cu fata la perete vorbind singur
rayan (5:00:27 PM): asa
mihaiborcan (5:00:32 PM): nu o sa las nici un mesaj, stai calm
mihaiborcan (5:00:42 PM): in seria AA, cel putin, exista cam 150 de oameni care au cam 149 de pareri diferite.
rayan (5:00:44 PM): bah tu esti tampit sau te prefaci
rayan (5:00:49 PM): asa
rayan (5:00:59 PM): si ce drept iti da tie sa pui ineptiile tale si pe asta nu
kapac(5:01:03 PM): iar te futi in cur singur
mihaiborcan (5:01:07 PM): bine, pa
Şi-acum o să îmi fac o anti-reclamă de-a dreptul porno, de parcă nu era destul că un sfert din colegii de an mă urăşte de moarte. Mă pricep să strâng bani, aici nu accept reclamaţii, vorba aia. Când vine vorba de banii altora, paradoxul e că ştiu şi să îi gestionez, poate tocmai pentru că nu sunt ai mei. Aşadar, dragi colegi de serie, daţi dracului banii ăia de care am vorbit aici la băiatu, că dintotdeauna mi-am dorit să văd Ibiza primavara!
Revenind la recesiune, cea mondială adică, ţin să menţionez că sunt varză când vine vorba de gestionat propriii mei bani. Sunt atât de hăbăuc încât nici nu pot estima câţi bani am pierdut de-a lungul timpului de când mai şi produc, nu numai excrementez.
Un calcul simplu ne spune că muncesc de un an, şapte luni şi două săptămâni (fix, so to speak). În aceşti ani am câştigat o sumă de bani între 30.000 şi 60.000 lei (ce, îs prost să zic?). Sincer, nu cred că pot enumera cinci lucruri făcute cu aceşti bani de care să mă fi mândrit. În fi-e-ca-re lună banii dispar în mod miraculos. Am încercat să citesc Agatha Christie, seria Poirot! nu proasta aia de Miss Marple, dar n-am găsit nici măcar un strop de lichid seminal la locul dispariţiei.
Long story short, pe măsură ce scriu aceste rânduri văd similarităţile cu cei care au pornit criza, în speţă aMericanii. Bajetii ăştia o duceau la un moment dat aşa bine că aveau prea multe. Prea multă mâncare, prea multe şi variate haine, câte două telefoane mobile, internet la discreţie şi filme super ieftine, totul din cauza puterii de cumpărare. Asta, tradus pe romisheste, înseamnă că eu am trecut printr-o perioadă ingrată în care aveam prea mulţi bani şi nu ştiam ce a face sau a nu face cu ei.
Desigur, fiecare criză cu începutul ei. Aş putea argumenta cĂ Criza a început ca o reacţie adversă a naturii la îndărătnicia mea de a nu merge la (omfg ce mişto era) curva aia din Amsterdam, aia mai mişto. Desigur, ar fi o iluzie de duzină, de fapt e generată de CREDIT, când m-am dus eu să mă holbez la decolteul blondei de la ING şi mi-am convins-o să ismi facă şi credit.
Şi acum plătesc la el. Şi încă nici asta nu ar fi problema, dar iată că s-a ivit prilejul, pretextul şi scuza să dau bani să mă ia strainezii la ei acolo, aşa că m-am chelit de bani. Fiind dependent de plata creditului, am ajuns brusc în lipsă acută (şi strâmtă) de lichidităţi. Cam asta e şi povestea crizei, nu?
De două luni eu nu îmi permit să merg la medic (particular, ce-i drept) ca să mă verific cu capul, din cauza pretextului ăsta de lipsă de bani.
Primăvara vine, eu cu pantalonii în vine, concerte se anunţă, eu m-apuc de ... Anul ăsta nu intenţionez să ratez Bestfest, mai ales că e de jdetrilioane de ani lumină mai pizdos ca anul trecut. Colac peste pup-ăză, mi-am pierdut geanta atunci cu biletele şi bonurile şi mp3 playerul care toate lipsă contribuie la scăderea drastică a stilului de viaţă.
La dracu, nici să slăbesc nu-mi permit.
Vă rog a scuza lungimea (sâc) a postului şi sfârşitul abrupt.
Ce titlu inteligent am pus, mi-am exprimat si lehamitea generalista fata de lepse cat si titlul (mascat) al lepsei pasata de Tomata. Se cheama ca niste propozitii incep cu niste cuvinte si eu trebuie sa pun niste cuvinte ca sa fac niste propozitii. Inteligent.
Sunt ciudat, conform tagului de pe blogul Roxanei.
As vrea sa ma rup de trecut..
Pastrez trecutul.
Mi-as dori sa nu se repete inceputurile propozitiilor doar de dragul de a fi numar rotund!
Nu imi place salata de vinete!
Ma tem prea putin, poate asta e si problema.
Aud tot ce se spune in jur, mai putin cand am casti.
Imi pare rau mai mult pentru ea decat pentru mine.
Imi plac bajetii de la Emagic care fac minuni (si fetele, desigur).
Nu sunt deloc hotarat, dar deloc.
Dansez mai mult in Vama, pe plaja si sub umbrele.
Cant in capul meu, atat.
Niciodata sa nu spui niciodata.
Rar ma simt multumit de mine.
Plang cam o data la 10 ani.
Nu imi place de mine aproape deloc, dar iar se repeta, ce stupid.
Nu sunt multumit de mine!!!! E a treia oara cand iti zic!
Sunt confuz cand mi se fac avansuri.
Am nevoie de stabilitate.
Ar trebui sa nu mai fac lepse.
Final Countdown, Best Male Voices on VH1.
Locul 6, Michael Jackson. Ok, a fost pop artist, sa zicem ca overall n-ar fi cea mai buna voce din lume.
Locul 5, Frank Sinatra. Căcat, sunteti idioti? Sinatra nu prinde nici macar podiumul, idiotilor? Au plecat toti de la VH1 in concediu si au lasat pe secretara sa faca topurile? EAT DIRT!
Asteptam sa vedem locurile 4-1.
Edit: Pai... e o decizie grea. Nu si in privinta lui John Lennon, care e pe 4, ceea ce e un mister absolut pentru mine. Clar nu are ce cauta aici.
In privinta primilor trei, e greu:
3. Leonard Cohen.
2. Stevie Wonder.
1. Elvis.
Dar tot imi place mai mult Sinatra, asa ca Stevie Wonder must go. Sa-i dam regelui ce-i al regelui, zic, iar despre Cohen n-am nimic de zis, (sper ca) stiti si voi.
Sinatra ftw!
Votarea a inceput de 3 zile deja. Pentru cine nu stie, Roblogfest e concurs de bloguri romanesti, orice altceva e de prisos. N-am sa va invit sa aruncati o privire pe site, v-ati ingrozi si eu tin la sanatatea cititorului meu. Eu doar va spun sa votati. Desigur, procedeul nu este pentru incetiniti mintal, in sensul ca necesita sa-ti faci cont pentru a putea vota. Personal, cred ca majoritatea aveti deja cont in reteaua Metropotam/Coolio.ro/Invita.ro/Roblogfest (eh, sper si eu) dar daca nu aveti faceti un efort.
In primul rand, ma votati pe mine, care sunt inscris la Cel mai sexy microblogger, adica sunt inscris cu contul de Twitter. Nu trebuie sa va placa Twitter, nu trebuie sa aveti nici in clin nici in maneca, numai dati click aici si votati!
Apoi, va recomand calduros sa votati, in cadrul a trei categorii, unul din blogurile urmatoare - credeti-ma, merita! De fapt, nici nu trebuie sa ma credeti, le puteti vizita singuri.
Ordinea este complet alegorica, cu alte cuvinte alfabetica:
Catzaua | Lene Barbie |
| paraNOIDS | Peculiarme |
| Puttycat | Tomata cu scufita |
Votati si ne vedem la party!
Pentru unii nu e o noutate, desi poate chiar si cei mai inteligenti au cazut in plasa tragand concluzii pripite. Ei bine, eu niciodata nu dau verdicte si rareori vorbesc serios. Daca ati avut vreodata impresia ca cititi lucruri absurde pe pagina asta sau revoltatoare, cel mai probabil era un exercitiu amuzant al meu, programat sa provoace reactii si sa obtina raspunsuri de la persoane cheie. Nu oameni anume, insa mereu sunt curios cat de flexibili pot fi oamenii care ma citesc, avand in vedere ca sunt aceiasi, cateva zeci.
Am căpătat cateva defecte odata cu repararea altor lipsuri mai vechi, printre aceste defecte aflandu-se o forma de ADD (adult attention-deficit disorder, cum bine zice wiki) si o a doua, mai subtila, care se manifesta prin imposibilitatea de a adopta o tabara sau de a mai vedea albul sau negrul dintr-o chestiune oarecare. Tot ce vad e gri, in diferite nuante, am ajuns chiar sa ma inversunez, in felul moderat (absurd, stiu) specific, impotriva atitudinilor radicale, mai ales impotriva celor care nu pot vedea in fiecare dezbatere mai mult de un punct de vedere, chiar si daca doar l-ar intrezari pe al doilea.
In cele mai multe dispute exista doua tabere si un juriu, toate ipotetice. Cei mai multi oameni nu s-ar putea pune niciodata in postura de juriu, datorita univalenţei lor. Mai mult, nu se realizeaza ca, chiar si fiind in juriu, nu poti niciodata da un verdict fara echivoc, fara a pastra macar o urma de retinere. Aici este sursa presupusei mele intelepciuni (take that for self irony, Creanga!) cat si una din cele mai mari probleme ale mele: cam dispare entuziasmul, inlocuit de multa moderare moderatie. Insa sunt multe avantaje, daca vreti sa le intuiti, ati putea citi in detaliu blogul lui Gramo, sunt ascunse indicii peste tot.
Deficitul de atentie a cauzat o ruptura de la inceputul acestui text si pana acum deşirându-mi ideile. Dar as putea continua cu lipsa de continut. Da, la mine pe blog nu prea se gasesc chestii elevate, un articol relativ serios si 5 miştocare, numai ca se depaseste pragul de toleranta majoritar si oamenii isi zic "Wtf is this shit". Insa e esential de inteles ca blogul asta n-ar putea functiona niciodata ca unul normal, iar daca din cand in cand se intampla, e pur hazard. Pur si simplu nu pot face precum majoritatea: hai sa scriu despre alegeri, despre prezenta sau absenta la vot, hai sa le zic cititorilor ce parere am eu despre nu stiu ce scandal, sa povestim tot timpul ce-am mai facut sau dimpotriva, sa filosofam in absolut fiecare post si nimeni sa nu inteleaga mesajul dar toti sa pice in plasa crezand ca a priceput EXACT (hmm, I may have done such things in the past).
La fel si comentariile mele pe alte bloguri. Concepand o reactie la diferite afirmatii ale unui blogger, inainte de a o scrie ma loveste un deja-vu cumplit, ce naibii ii scriu eu asta, mai mult ca sigur stie deja si nu sunt singurul caruia i-a trecut prin cap asta, ba mai mult, intreaga omenire a tot rumegat aceleasi idei de la inceputul ei pe pamant pana acum! ... asa ca aleg sa comentez, in caz ca o fac, absolut aiurea. De multe ori offtopic, adesea miştocăresc (desigur, cu asta m-am fript, se pare ca cei mai sarcastici autori nu vad mai departe de propriul simt ironic), uneori ma leg de un cuvant, o insiruire de cuvinte amuzante din text, etc. Asta nu inseamna sub nici o forma ca mesajul nu a ajuns la mine sau ca am absorbit cine stie ce varianta mutanta a lui, ci pur si simplu urasc sa fiu conventional in relatia autor-comentator: daca te uiti pe multe bloguri, comentariile sunt ţ% "sunt perfect de acord", w% vizitatori care isi deschid brusc inima si isi impartasesc experiente similare (deh, pamantul are miliarde de burice) si aproape nici unul nu da argumente sau ofera ceva cu adevarat nou.
Stiu ca nu suna deloc bine insa tin sa mentionez ca nu e nimic in neregula cu orânduirea de mai sus, trebuie sa existe o masa majoritata de fiinte cu ipostaze comune (deci individul este extraordinar, dar instante ale personalitatii lui pot fi adesea banale). Pur si simplu mergem mai departe.
In final trebuie sa ma contrazic putin si sa fiu in acelasi timp rautacios, vorbindu-va despre un blog, pentru ca asa e intitulat de catre autor, de-a dreptul jalnic prin comparatie. Blogul este unul fara target, fara specific, continand cate putin din toate, sau mai bine zis foarte multe din toate. Autorul are muuuulte postari pe zi din care majoritatea sunt articole impersonale continand fie stiri politice, muzicale, sportive preluate din alte ziare si repostuite (cu sursa, nu zic nu), un numar consistent de articole "just for fun" cu poze si alte chestii, destul de multe cu tips and tricks despre internet, tehnologie, browsing si web, la care se adauga restul, minoritar, de articole cu caracter personal. Desigur, oameni suntem cu totii, nu m-am putut abtine sa nu trag cateva concluzii in urma acestora din urma, autorul reiesind a fi un pasionat de muzica insa doar rock, respingand orice alt stil ca nefiind vrednic de urechile lui (nici macar indie), urand tiganii si manelistii, fiind suporter al Stelei si pasionat de filme horror si in acelasi timp vamaiot. Ma rog, nu sunt prea multe concluzii si nici prea vehemente, dar pentru mine e destul. Se preocupa foarte mult de SEO citându-se extrem de des - cand zic asta ma refer la linkuri catre propriile articole (muuulte, frate) si foloseste cuvinte cheie, cautari, top articole, etc. Pe scurt, e foarte important traficul dar si continutul.
Tineti minte ca totul e relativ si adjectivul 'jalnic' a fost folosit prin comparatie cu bloguri pe care le admir. Nici una din 'tabere' nu va fi numita aici.
Atat am avut de zis. Sa ne vedem cu bine la betii!
Probabil toate bancile o băloşesc de ti-e mai mare dragul scarba, dar din fericire banii mei nu-s asa multi sa fie nevoie de 5 banci care sa-i gestioneze. Momentan ma multumesc cu doua.
N-a fost dintotdeauna asa. Am inceput in forta cu Raiffeisen, unde am primit "cadou" un cont cand am terminat liceul (doar contul, nu si bani, Doamne fereste), asta pe langa telefon mobil. Eu abia faceam cunostinta cu banii, nu avusesem treaba cu ei si nici nu am abundat pentru inca 3 ani de-atunci incolo, dar cel putin capatam periodic bani cu care sa ma tarasc de pe o luna pe alta.
Normal ca m-am bucurat ca facultatea ne facuse conturi la BRD, si inca gratuite, domle! Ce mai, om cu doua conturi la doua banci diferite, ce student falit meserias eram eu! Si uite-asa a ramas cardul de Raiffeisen nestimulat si frustrat dupa doar cateva luni, era prea departe pentru curu meu lenes, ca BRD-u era aproape, la botu' calului.
Mi-am luat-o in cap cand mi-am facut al doilea card la BRD - complet inutil, de altfel, dar m-au limbiştit ca daca mi-l fac am online banking gratuit. Cardul a putrezit printr-o cutie pe-undeva, bankingu' a ramas singur si neconsolat dupa primul contact (it sucked) dar eu le aveam, domle!
Biggie was right. Mo' money, mo' problems is the tru'est shit in the universe. Banii, chiar si acel minim salariu pe Bucuresti pe care l-am avut initial, au adus cu ei, pentru inceput, un Card. La Unicredit. Banca cu pretentii, renume, reputatie, bancomate multe. Multe, chiar daca nu sunt de gasit uneori, dar ele sunt. De exemplu, Unicredit are o sucursala chiar in magazinul Unirea, frontal centru. Acea sucursala are bancomat propriu. 20 de metri mai la stanga si 30 de metri la dreapta exista alte doua bancomate ale aceleiasi banci. Niciodata in istoria relatiilor mele cu banca nu a mers mai mult de unul din cele 3 bancomate simultan. Dar macar mergea unul... pana in ziua in care unul din ele a disparut si celelalte doua s-au cufundat in bezna.
In Crangasi exista doua bancomate ale Unicredit si un sediu. Luni dimineata dau sa scot bani, ia-i de unde nu-s. Unul este out of service si celalalt este.... out of service! Stiu ca nu va asteptati la asta.
Din toate zonele din Bucuresti in care puteau pune bancomate, tocmai la Universitate nu s-au gandit.
Am terminat cu Unicredit.
Dupa zicala cu banii zisa de negrul ala impuscat, urmeaza sa va povestesc aventurile obtinerii unui card de credit. Normal, cand ai bani vrei mai multi. Va fi mai degraba o povestioara cu rol de fabula.
Mi-am luat notite si am ramas cu shortlist-ul Piraeus si Alpha Bank. Sunt doua sedii alaturate undeva pe Magheru. Am intrat in Piraeus, am asteptat 15 minute sa ma bage cineva in seama, am plecat. Ati pierdut un client, fraierilor! Si inca unul cheltuitor!
Alpha Bank mi-a procesat cererea. In cerere trebuia specificat neaparat (!) un numar de telefon fix. Ce-i aia telefon fix? Nimeni din familia mea, neamul meu, cunostintele mele, nu a pastrat telefonul fix. In fine, sta-v-ar in gat, ia numarul cuiva, la intamplare. Pentru obtinerea cardului de credit nu trebuia sa indeplinesc nici o cerinta, in afara de cele de subzistenta. Mentionez ca nu aveam datorii de nici un fel.
Peste 2 saptamani ma suna o tanti dis de dimineata, la 10, sculandu-ma din somn si vise erotice, informandu-ma ca mi s-a respins dosarul. Nici pana in ziua de azi nu stiu de ce. Too bad, Alpha Bank!
A trebuit sa astept inca vreo 4 luni pentru a implini 12 luni de munca ca sa pot aplica la ING.
ING e cea mai tare banca. Chiar si numai prin prisma blondei care lucreaza la office-ul din Romana, relatiile mele cu banca au fost excelente. Mereu am fost tratat cu amabilitate si un zambet pe buze (si nu ma mai refer doar la blonda acum). Un plus enorm: self bank si home bank, plus ca bancomatele lor chiar functioneaza si inca bine (am incercat sa prostesc un bancomat 20 de minute sa primeasca o bancnota ciupita, s-a prins de fiecare data). Au o raspandire buna, servicii excelente, service prompt al bancomatelor, nu ca alte banci, cam tot ce ti-ai putea dori. Plus cele mai bune produse de pe piata, daca nu ma insel. Haha, si ce smecheri au fost cu pensiile private, au înşfăcat potul cel mare.
Am facut un card de debit de placere la ING. Blonda era la fel de zambitoare si primitoare, avea acelasi nasture desfacut la bluza. Totul a mers lin, ma gandesc sa mai inventez un motiv sa mai trec pe acolo.
Am inchis conturile de BRD si Raiffeisen. Am lasat trecutul in urma. Acum detin 4 carduri la 2 banci. Si am si bani. Sunt bogat! (se aude acolo sus?)
În planul secundar al anecdotei noastre se află o seară chipurile de bucurie şi revedere, alcool şi desfrânare. O p*lă, nimeni n-a f*tut nimic. Dar acesta nu este subiectul povestioarei noastre, reprezintă doar backgroundul, ca o femeie cu ţâţe mari în costum de baie pe desktop.
Folosindu-ne de pretextul mai sus numit, am purces pe lungul drum al încărcării notei de plată cu licori studenţeşti, în speţă bere la halbă de jumate şi de un litru, cel care a spart monotonia fiind domnul cu cârlionţi, care comandă ceva similar ginului, dar fiind rapid categorisit ca fiind ghei, nedemonstrându-şi bărbăţia cu o halbă sănătoasă. Ceilalţi şi-o măsurau (halba) în faţa singurei fete disponibile, şi o.ce.fată! însă în zadar. Cât despre mine, îmi începusem seara cât se poate mai prost, realizând că unii invitaţi de vază nu ne vor blagoslovi cu prezenţa, rămâneam cu atât mai puţini pe metereze încercând să dovedim nota de plată. Pe scurt, dacă ar fi avut halbă de doi litri, mi-aş fi luat. Eu nu mă pricep la alcoale de-astea, sunt mai de la ţară, dar din oras, nu chiar de sub coada vacii, din păcate (ehehe, câte Mării aş fi violat eu în fân până acum).
Limitele la băutură îmi sunt ca niste rude îndepărtate: stau în partea cealaltă a ţării, le e bine pt că locuiesc la mare, mă cheamă să le fac o vizită în fiecare vară dacă sunt pe litoral, foarte rar vin în vizită la noi, de Crăciun dar mai ales de Anul Nou; şi când mă prind, mă fut la cap. În seara cu pricina, nevăzând nici urmă de alţi Borcani prin zonă, numai halbe si hălbuţe, am dat-o înainte cu alcoolul până când, culmea, m-am veselit.
În acest punct al istorisirii este esenţial de menţionat, în caz că sunteţi proşti şi nu v-aţi prins de mai sus din analogia cu rudele îndepărtate, că NU eram beat, nici măcar ameţit. Însă am atins acest prag (ameţeala) cam în acelaşi moment în care cântarul indica 2,25 litri (ha). Exact ca un orgasm, adică foarte repede, a trecut părerea bună pe care o aveam despre mine şi cei din jur revenind repede la capacitate intelectuală (irosită la) maxim(ă?). I was as sober as a judge (da' nu de-ai noştri, că nu mă risc) şi exact la fel am plecat din bar. Restul povestirii este irelevantă, v-o spun la o halbă în 5 minute cu altă ocazie.
Ajuns acasă am descoperit că tot ce v-am spus mai sus era un căcat şi v-am minţit cu neruşinare. Am adormit instant, parcă eram taică-meu venind de la birt după două de vin şi unu de ţuică (litri, normal). Pe la 2 sau 3, nu mai ştiu cât era, am avut o revelaţie care m-a şi trezit: se făcea că nu mai am geanta. Aruncă o privire fugară prin cameră, ia geanta nu-i geanta. Nu-i bai, îi dau eu de capăt mâine dimineaţă.
Dimineaţa prânzului a venit. E chiar dupa-amiază şi abia m-am sculat. Iată, geanta lipseşte. Ciudat de liniştit mă aflu, nebănuind nici măcar ce aveam în ea, sau mai bine zis neîngrijorându-mă în legatură cu conţinutul ei la momentul presupusei dispariţii.
Cu o întarziere de 2,5 h cauzată de partea a doua din Lord of the rings, am mers în barul cu pricina cu certitudinea că îmi voi recupera posesiunea. Cine putea s-o ia? De ce ar fi luat-o? Şi oricum, când ar fi avut timp să o ia? Cu siguranţă chelneriţa a văzut-o şi a luat-o punând-o la păstrare, nu?
Materii fecale. Nimeni nu ştia nimic şi se vedea că în fund îi doare. Am rămas surprins de asta, nici n-am ştiut cum să reactionez, să mă fi uitat mai bine pe sub mese, prin colţuri... nimic. Am plecat mai suprarealist decât intrasem, abia acum am început să îmi fac o listă cu ce am pierdut. Până acasă n-am terminat-o, pentru că aparent alcoolul afectează şi memoria de dinainte de accident.
A durat două zile până să procesez lucrurile bune şi cele rele, în speţă: m-a dus capul să nu pun actele legalizate în geantă, dar de ce PUII MEI căram biletele dupa mine? De ce nu am pus playerul în geacă, cum fac mereu? Ce căuta cartea acolo, doar nu citeam în seara aia?! De-ce-car-digipassul-cu-mine?ca azi să îl găsesc pe masă la birou. Ha.
În continuare mi se pare ca încă visez şi o să vină cineva la mine să-mi zică: you've been punked! Oh yeah? you've been stabbed!
Eu spun ca gandesc prea mult, *aici a fost un mesaj cenzurat de catre persoana la care se face referire* bleah.
Eu? Eu imi petrec serile de sambata spate in spate cu singurul coleg de camera care nu are unde sa se duca, pentru ca orasul de bastina e prea departe. Eu nu am unde sa ma duc pentru ca... ei bine, nu stiu. De ce nu am unde sa ma duc? Totul e o chestiune de alegere. Scuze pot gasi, dar niciodata impedimente. De ce nu beau si fut? De ce nu alerg de nebun, de ce nu sparg sticle intr-un bar, de ce nu ma dor picioarele de pe partie? De ce mi-am pierdut aseara geanta aseara si ma simt obligat sa ma pedepsesc pentru asta? De ce nu reusesc sa strang bani dar nici nu stiu unde se duc? De ce ma implic atunci cand nimeni nu da un căcat degerat si de ce imi pasa atunci cand nu iese cum ar trebui sa iasa? De ce perseverez cu aceiasi oameni goi, morti sau muribunzi, care parca s-au nascut asa? De ce ajung si eu unul dintre ei?
Vreau sa fiu mai prost. Vreau ca mintea mea sa functioneze rar si bine. In rest, mindless fun, crazy things, no regrets, alcoolizare cat cuprinde, zero atasamente dar multi prieteni atasati, vreau sa fiu zeu, vreau sa nu-mi pese si cu siguranta vreau sa fiu la capatul receptor. Vreau prieteni care sa dea, nu numai sa primeasca, vreau un blog porcos, caraghios si pueril, care sa faca vizitatori din niste cacaturi, vreau sa fiu ipocrit fara sa imi pese, vreau sa fiu dual, trial (?), iresponsabil si complet detasat si plin de noroc, in căcat! vreau sa fiu inecat in noroc si sa imi iasa mereu! Vreau sa fiu fotograf cu juma de norma, sa joc fotbal in fiecare saptamana, sa cochetez cu publicitatea si designul, sa fiu la cele mai pizdoase evenimente si sa fiu cautat dar sa nu raspund la telefon , din alte motive decat o fac acum. Vreau vointa aia pe care stiu ca o am, dar o vreau aici, in fata mea, in fiecare zi. Vreau sa ma scol dimineata daca am nevoie si sa pot sa-mi gatesc, deci vreau un aragaz.
Hmm, o dau in sf-uri, deci ma opresc aici. Consider this my wishlist.
