Nimic nu este cunoscut, doar acceptat ca fiind adevărat în urma repetatelor experienţe. Se neglijează eroarea până la întreg, pentru că ne plac numere rotunde.
Dacă nu ai idealuri, se cheamă că nu trăieşti? Şi dacă eşti într-o pădure nesfârşită, din care nu poţi ieşi, în care eşti complet singur şi nu ai nimic de făcut, faptul că te urci din când în când într-un copac reprezintă totuşi atingerea unor idealuri?
De ce toată lumea este dezinteresată şi nu are timp, totuşi mereu sunt dispuşi să vorbească despre ei şi problemele lor?
O parere proastă nu se poate schimba. O scârbă puternică nu poate fi decat amorţită temporar şi asta doar fizic, niciodată mental. Dacă faci un lucru bun, se ia ca atare. Daca faci o mie de lucruri bune, toate se vor întoarce împotriva ta la proxima greşeală. Unii oameni nu primesc prea multe şanse.
Stai jos. Pune mâinile pe masă sau în poală şi vorbeşte cu mine. Hai să exersam vorbitul, nu instant messaging. Te rog, vorbeşte agale şi nu-ţi mai ocupa toată săptămâna de teama de a fi singur(ă). Râde de fiecare dată, nu înfrâna zâmbetele, poate într-un final se va scurge veninul.
Nu-ţi lua maşină. Toată lumea are maşină, mă simt ca într-un film cu zombie.
Anul ăsta chiar vreau cadouri de ziua mea şi vreau să fie practice. Ar fi drăguţ sa le primesc anonime, aşa cum am devenit cu toţii; aşa cum n-am mai schimbat o vorbă cu Iulia de ani de zile şi în continuare se semnează pe felicitarea de ziua mea. Mie nu mi-a dat nimeni felicitarea de ziua ei să o semnez.
Să uiti de mine, să nu întorci nici măcar capul. Sunt un amărât posedat de demoni, trăieste-ţi viaţa, nu voi fi niciodată marele caracter pe care l-ai cunoscut odată. Poate în următoarea viaţă. Mai am 3.
Phileas Fogg, pro sau contra? Ambele simultan. Eu votez pentru un upgrade de memorie, un procesor organic super performant, cu multi-level cache şi să fim stoneri toţi. Ador să fac liste, ca nişte cârpeli între craci la pantalonii care se rup mereu. Şi mă ajută să dorm mai bine, deşi mă trezesc la fel de rău.
Cea mai proastă idee a omenirii a fost organizarea. A apărut societatea, care, aşa abstractă cum e ea (ce definiţie ar putea avea societatea?) ne-a dat regulile. Regulile sociale sunt cele mai nocive lucruri. Să ai frică de Dumnezeu, să nu faci sex în parc, să ai o slujbă, o casă, o soţie, să nu te baţi, datorii civice, nu se cade să faci asta pentru că eşti fată, lasă baiatul să faca primul pas, sunt un om cu principii pe care nu le încalc = integritate morală, fotbalul, pasiunea pentru fotbal ce estompează largi porţiuni din creier. Cuvinte precum religie, misoginism, alb şi negru, mai mult sânge prin penis decât prin creier, cel mai bogat, nu împrăştia materialul că e scump, un fost iubit pe care îl alungi din minte pentru a te concentra pe următorul, prea multe cuvinte îmi fac pielea de găină într-un univers paralel. În ăsta n-am destulă simţire.
Minciuni minciuni minciuni. Dacă timpul ar sta în loc aş merge şi până la capătul lumii să îi şoptesc şi ultimului om care e adevărul. Cel relativ, bineînţeles. Pe care oricum nu îl cunosc. Ok, de fapt i-aş spune şi celei mai îndepărtate persoane care contează ce contează. Adevărul meu.
Mai există ceva pe lumea asta care să nu fi fost materializat până în miezul putrezit? Legăturile sufleteşti mi se şopteste dintr-un ungher, dar...
Fiecare fata o sa asculte Robbie Williams si RHCP, Coldplay sau Tori Amos. Toti bajetii manelofobici vor decreta sus si tare ca ei asculta "rock, frate", classic shit like things that I get bored by just by* hearing their names.
Brit rock, indie, pop, superstardom, serios vorbind, chiar nu v-ati saturat inca? Stiu ca eu m-am saturat. Ascult prostiile astea din inertie si n-am avut timp sa ma ocup serios de dezvoltarea mea muzicala, dar presimt o revolutie. De-aia admir oameni care aleg sa fie diferiti (poate chiar si putin teribilism, desi putin probabil) cum ar fi Lepetitmouton, MsOpium, Remus sau Utopic. Am de invatat, pe bune ca da.
Le multumesc surselor mele de inspiratie, m-ati luat, m-ati crescut, m-ati desteptat, dar e timpul sa merg mai departe.
*cine sunt eu sa il contrazic..
Serialele, adica.
Sa va povestesc de serialele mele. Sunt altfel decat ale voastre. Sunt mai misto.
Nici un House, Lost, Heroes and all that superstar crap. Serialele mele sunt Nip/Tuck, Entourage, Californication si Dexter. La categoria other poate fi pus Two and a half men, asta e ca si cum te-ai uita la Bundy, nu se pune.
Nip Tuck ar putea fi descris ca un soap opera ultra-modern al televiziunii americane. Totul e invelit intr-un glam orbitor (pleonasm?) cum numai la Hollywood gasesti. Culmea, primele 4 sezoane au avut loc in Miami, dar cu atat mai bine, a fost loc si de latin chicas, drug dealers, cojones si travestiti. N-am sa va povestesc actiunea, cu scuzele de rigoare cui trebuie, va zic doar ca e cu operatii estetice explicite si cu sex. Mult sex, facut de el. Uneori si de el.
Ah, si serialul asta abordeaza cam toate subiectele tabu posibile, ceea ce mi-a placut la nebunie.
Entourage e povestea a patru tipi, ghici unde, tot la Hollywood. Unul din ei, Vincent, cel mai aratos de altfel, e vedeta (young star in Hollywood). Ceilalti sunt prietenii din copilarie din NY, plus fratele lui mai mare, actor de mana a doua. O privire foarte savuroasa in interiorul industriei cu toate mişmaşurile, producători, regizori, agenti jidani, plus foarte multe vedete as themselves. Plus ca e miştocar rău serialul.
Californication nu cred ca mai are nevoie de prezentari. David Duchovny, maniac de sex, scriitor pe care sotia l-a parasit, incearca sa o recucereasca. A inceput sezonul 2 si cu asta ma delectez momentan. Din nou, acelasi umor fin si ironia cu care cel putin eu m-am obisnuit din Evolution (ii sta bine, sa recunoastem). One man show.
Dexter este chiar mai mult de atat, un super-one-man-show. Despre el chiar nu va voi povesti mai nimic decat ca am fost captivat de la primul episod... daca imi amintesc bine mi-am zis "omfg ce tare e!". Si aici a inceput sezonul 3 de ceva timp.
Sper sa nu ajung ca altii sa nu dorm noptile in asteptarea episoadelor noi din nush ce serial pe torrente, but then again, I r not really caring right now.
Voiculescu, Iliescu, Nastase, Orban, Geoana, G. Becali, Vadim, Dumitru Dragomir, Mircea Sandu, Prunea, Borcea, Badea, Turcu, Mititelu, Ionut Popa, Mihai Stoica, Porumboiu, Mihaela Radulescu, Zavoranu, Andreea Marin, Laura Andresan, Simona Sensual, Bahmuteanu, Libertatea, Can Can, Ring, jurnalisti idioti de la fiecare ziar in parte, functionari publici usor de cumparat, lucratori in administratie incompetenti, bloggeri ca (Zoso), Visurat, Blogatu, Vladinho, Olix, Mircea Badea, ... par cam putini.
What happened to me?
Where am I?
What's the time? Oh, it's kinda late, what am I doing up at this hour?
Why is this desk such a mess?
Why does it smell so badly in here? Why doesn't someone open the window?
Wait... why is my head spinning? Omfg, there are tons of pills everywhere, was I going to kill myself? What the hell was I thinking?
How did I end up like this? I can't remember a thing, can anyone tell me?
I'm incapable of breathing through my nose, or going to sleep, for that matter; what disturbed me so much that I can't sleep?
Does anyone know what I'm supposed to be doing? Why am I snapping my fingers?
I have a vague sense that I've lost all will to live, these kinds of things transcend memory capabilities, I think feelings towards life reside in a different part of the brain, but I can't really say what I was like before; does anyone have any answers? Please, remind me!
Ma laud cu tricourile, ce-i drept. Sa recunoastem, sunt faine. Asta e punctul de atractie al vietii mele momentan.
Ma concentrez pe cariera.
Ma axez pe scoala. Au loc alocari masive de resurse catre departamentul fizic, are loc o infuzie masiva de energie pe cale artificiala, man-made, se asimileaza know-how-ul in privinta progresului ca fiinta umana. S-a upgradat la versiunea 22.05.
Urmeaza certificarea NHB (aici va las sa ghiciti) in iarna-primavara. Se estimeaza un increase in revenues in trimestrul al patrulea ce va permite iesirea pe piete externe (ma gandeam Istanbul, dar whatever).
Se vor organiza mai multe teambuildinguri in urmatoarea luna, intercalate de reprize de munca intensa. Partile creierului care nu vor tine pasul vor fi eliminate din organigrama; in continuare postul de Business vs Pleasure Accounts Manager este vacant, de pozitie ocupandu-se altcineva, ceea ce explica proasta alocare de resurse. Speram intr-o mai buna colaborare dupa iesirile de la Sala Polivalenta si Sala Palatului in decursul lunii. De asemenea, speram intr-o crestere a calitatii a ceea ce se debiteaza in urma eliminarii catorva diode (a se citi neuroni) parte din cateva cai neuronale deficitare. Prin betie. Deci caut partener(a) de baut (nu glumesc).
Bai, eu am incercat....
Cineva mi-a zis ca Amsterdam a avut candva probleme mari cu traficul, cam probabil cum are Bucurestiul acum, chiar mai rau, avand in vedere ce strazi mici au. In consecinta, ca sa vindeci Bucurestiul de aglomeratie in trafic, trebuie sa migrezi la fel spre biciclete. Problema e ca nu va fi de ajuns sa ii incurajezi prin reduceri la impozit si similare. Romanul nu vrea sa para ca e sarac, chiar si daca e, de-aia se plimba in masina, de la Range Rover si pana la Logan - "doar nu is prost sa o iau cu metroul". Bucurestiul are bulevarde destul de largi, deci ar suporta disparitia unei benzi / suprimarea unei parti din trotuar pentru a face loc la piste de biciclete. Cand zic suprimarea unei bucati din trotuar, nu zic trasarea de linii galbene pentru care sa se aloce fonduri de milioane de euro, da?
In prima faza, le promiti marea cu sarea. Soferii primesc reducere la plata impozitelor daca renunta la masini. Cei care lucreaza departe de munca primesc din partea firmelor o suma de bani lunara pentru a compensa acest lucru. Evident, aceasta masura nu va avea efect. In continuare, pui taxa pe inmatriculare mare, pui taxa pe import mare, pui toate taxele mari pe masini! Descurajezi folosirea masinilor, pe scurt. Daca se poate scadea traficul la sub un milion de masini, cei care reusesc asta ar trebui instaurati pe viata regi locali.
Cu semafoarele e usor. Aduci dracului si experti seriosi, din Japonia (aia care au estimat criza asta acu vreo 15 ani), Germania si, de ce nu, Amsterdam (paranteza: Amsterdamul nu e perfect; va voi povesti cu alta ocazie un articol de ziar despre problemele A'damului si modul in care le trateaza), oameni care stiu despre ce vorbesc si care sa conlucreze cu oameni tineri si ambitiosi de la noi, care si-au facut studiile afara.
Un lucru de la sine inteles este un plan urbanistic general pe termen lung, adica altul decat este acum, pentru ca este clar ca nimic nu merge cum trebuie. Toate santierele trebuiesc terminate, ma refer la reparatiile la strazi. Nu e foarte greu sa stai sa te gandesti un pic care doua strazi NU ar trebui reparate simultan, prevenind astfel un nou Grozavesti.
Soferii trebuie batuti. Blocaje oricum se fac din cauza lor, eu propun doar ca daca se intampla asta sa se prelungeasca bottleneckul cu inca un minut, doua. In fiecare instersectie vor sta ninja. Imediat ce un sofer se baga cu burdihanul in fata, fiind mai smecher than your average bear, thus blocand intersectia, un Jackie Chan care pana atunci a stat atarnat de semafor si nimeni nu l-a vazut isi va incepe tura cu un ass whopping care ii va invata minte si pe cei care vor asista impasibili (pentru ca stiti ca romanii nu se baga, orice-ar fi) facandu-i sa exclame: "DAaaaaaaaaaaaaaaaamn".
Am solutii si pentru bagaboante vagabonzi, asteptati sa ma intorc in Buc.
De-aia de o dadeai cand erai mic si cand traduci in engleza se zice la fel cu "eticheta", venita de la Irina Barbie.
Descrieri punctuale:
Yourself: weird
Your Spouse: never
Your Hair: black
Your Mother: pretty
Your Father: etalon
Your Favorite Item: rucsacul
Your Dream Last Night: none
Your Favorite Drink: Cola
Your Dream Car: none
The Room You Are In: cold
Your Ex: link
Your Fear: rejection
What You Want To Be In Ten Years: rich
Who You Hung Out With Last Night: nobody
What You’re Not: altcineva
Muffins: whatever
One of Your Wish List Items: Iphone3G
Time: unimportant
The Last Thing You Did: facebook-ing
What You Are Wearing: tshirt
Your Favorite Weather: Amsterdam
Your Favorite Book: Shogun
The Last Thing You Ate: KFC
Your Life: weird
Your Mood: jealous
Your Best Friend: who?
What Your Thinking About Right Now: somebody
Your Car: mno
What You Are Doing At The Moment: nothing
Your Summer: hot
Your Relationship Status: shitty
What Is On Your TV: movie
What Is The Weather Like: dull
When Was The Last Time You Laughed: monday
Ela, Didi (this should be interesting) and maybe Irina.
Frate, trenurile catre mare sunt destul de dubioase. Multi navetisti, pe distante scurte, multi blatisti, ca nah, te duci la mare cu 5 lei in buzunar si te descurci (e mai usor daca esti femeie). Dar!
Trenul spre Ploiesti Sud, Buzau si restul nu ma intereseaza, este de-a dreptul .. pur romanesc. Au dreptate toti care vor sa plece. Nu va doresc niciodata sa participati la asa ceva. Imi pare rau, Barbie, pentru cele patite deja, din cate imi dau seama.
In primul rand, pana in Buzau e personal si nu se da cu loc. M-am urcat de bine de rau intr-un vagon unde am si ramas... in coltul vagonului, la propriu. Am avut noroc ca am avut unde pune bagajele cele mari, in consecinta m-am intrebuintat cu mp3/mp4 playerul. In timpul asta mi-a fost dat sa vad ce n-am mai vazut.
Desi holul vagonului era plin, lumea inca mai voia sa treaca. Nu oameni cu bilet, ci pur si simplu oameni. Preferabil cu cat mai multe bagaje, başca un copil. Si, ma rog, cat mai tuciurii sa fie.
In acelasi colt, 3 cunoscuti (intre ei) de prin Buzau. Smecherasi, discuta despre cum s-au lasat de scoala si acum fac pe soferul in Bucuresti. Oamenii par relativ cuminti, dar asta doar prin comparatie cu ce a urmat.
Din cand in cand apareau niste "tovarasi". Tovarasii astia erau tigani, nu le mai zic tuciurii. Aveau burdihan, tricou alb mulat, lant super gros la gat si 5 telefoane intr-o mana. Astia dadeau raite in tren, culegand ce le oferea patria mama. Cand ajungeau la baietii de fata, le ofereau cate un telefon: "Hai nu cumperi pe-asta alb, e misto, e de gagica, 3 milioane". Nimic. Mai trece unul, vreo 6 telefoane intr-o mana. Stateam si ma intrebam, perplex si fix in colt stand, cum de inca mai produce, la draq, omul merge cu marfa furata in mana, viitoarele potentiale victime chiar asa proaste sunt? Se pare ca da.
Pentru urmatoarea ora si jumatate, fauna locala a inclus tiganci stil vrajitoare cu lanturi de aur si de argint de vanzare, mici intreprinzatori cu plasa de rafie plina cu "bere rece, domnilor, bere rece", alte babe cu chestii mai dubioase de nu mi le aduc aminte si (efectiv) sfintii aceia care iti lasa in compartiment diverse zorzoane pe care recupereaza ulterior - pe langa restul care profesau in tren, acestia mi se par de-a dreptul de dorit.
Nu am numarat, dar as aproxima un numar de 5-6 hoti de telefoane diferiti care s-au perindat nu o data prin fata mea. Tinand playerul in mana uneori, le-am atras inevitabil atentia. Dupa cum ziceam, m-am bagat bine de tot in coltul vagonului, de as fi cazut din tren daca usa nu s-ar fi inchis bine. Insa iata-ma, compun acum, sunt teafar si nevatamat corporal, deci am supravietuit.
Am coborat mult mai repede decat ma asteptam, dar cu atat mai bine fata de ce speram, la Buzau. Gara este destul de linistita, sincer sa fiu. M-au oprit doi dubiosi sa le dau foc ( :> ) dar la momentul faptei erau si doi politisti pe peron, deci am trecut si peste asta.
Intre orele 23 si 03:30 am explorat posibilitatile limitate ale salii de asteptare din gara Buzau. Neavand somn si fiind destul de alert, mi-am propus sa termin de lecturat integral Esquire. Insa nu am avut mari sorti de izbanda, pentru ca langa mine s-a asezat (generic numit) Gigi.
Era un tip pe la 40 si ceva de ani, puternic spre 50. Initial nu intelegeam o boaba din ce zice, dar ulterior am plecat urechea mai bine la el (si mi-am scos si castile, hehe). A durat cam o ora sa imi atraga atentia, in tot timpul asta eu imi repuneam periodic si sugestiv castile in urechi, el ma mai lasa un pic in pace, pana la urmatoarea interventie.
In jur, nimic. Adica, oameni. Care nu fac nimic. Pur si simplu stau, unii motaie, o adevarata sala de asteptare, toti asteapta. In stanga un pseudo-homeless care la un moment dat a venit cu o jumatate de paine si niste salam cumparate si le-a asezat tacticos pe un ziar cu intentii vadite. Peste putin timp un tip tanar (singurul comparabil cu mine) i-a mai dat doua pungi cu ce mancare mai avea la el (probabil). Omul s-a mai fastacit pe acolo, protesta cand cineva venea sa ii ia ziarul (tinea vreo doua ziare langa el si oamenii se mai plictiseau) si cam atat.
Mai tarziu s-a asezat langa homeless un batran cu alura de intelectual sarac - la propriu, dupa felul cum era imbracat. A deschis o mapa in care tinea diverse extrasuri din ziare sau pagini de ziare pe care a inceput sa le mute pe acolo tacticos. Si cam atat.
Ulterior a aparut in peisaj un tigan gras. Nu m-am uitat bine la el, pentru ca nu ma interesa. S-a oprit in mijlocul camerei si statea pur si simplu. Ii cade un leu din mana si cineva il atentioneaza. Pana la urma i-l ridica cineva si atunci imi dau seama ca tiganul e orb. Si poate putin retardat. Mai zaboveste putin si pleaca. Tiganul orb, gras si retardat din gara Buzau.
Revenind la Gigi. Dupa o ora am abandonat lectura, devenise mult prea insistent. Mi-am adus aminte ca mi-am propus mai demult sa nu resping prea brutal oamenii complet necunoscuti. Cine stie cum intr-un sant, beat mort, se poate ascunde un om deosebit. Asa ca l-am ascultat pe Gigi.
Turuia incontinuu. La inceput chiar nu prea intelegeam, am inceput sa il pun sa se repete, nu parea sa il deranjeze. Mergea la Medgidia, acolo munceste. Parintii sunt din Buzau, daca am inteles bine. Pocaiti. El are 3 scripturi acasa. Cam despre asta am vorbit, despre religie si mai inainte putin fotbal.
Mi-a povestit ca el a jucat cu Hagi. El era atacant, sper ca am inteles bine. A jucat cu Hagi la Farul, dupa care l-au luat in armata si s-a terminat. Turuia fara oprire. Abia se trezise dupa doua zile de betie. Daca asa vorbeste cand e treaz... , imi spun in mintea mea. Trecem peste.
Incep sa imi expun si eu pareri. Despre fotbal, stelisti, Champions League. Timid la inceput, prefer sa il las pe el sa vorbeasca. Nu tin minte cum s-a schimbat brusc discutia spre religie, dar imediat a inceput sa vorbeasca in termeni evlaviosi despre tot si toate. Om simplu, cu credinta puternic inradacinata. Mi-a fost rusine cand m-am trezit expunandu-mi niste ganduri semi-ateiste, explicandu-i lui Gigi cum e cu inchizitia, bisericile, protestantismul. M-am simtit ca un baiat de la oras si nu mi-a placut. Am mai temperat-o cu parerile si am continuat.
N-am apucat sa abordam alt subiect. Al doilea se cam epuizase si era o pauza. Omul s-a dus sa vada daca poate sa vorbeasca cu nasul sa ia un alt tren, de mai devreme, spre Ct. S-a dus si nu s-a mai intors. Mi-a parut rau timp de 15 minute, apoi s-a asezat un domn mai ciudatel care cara un butoi de muraturi dupa el.
Nimic notabil n-a mai avut loc pana la venirea trenului. Am dormit singur intr-un compartiment si am ajuns morocanos acasa. N-am facut nimic si inca mai astept.
Sper ca azi sa-mi aduca exact ce-am asteptat.
Ce-i drept, nu m-am lasat usor. Ma inarmasem cu doua genti mari, uriase. Pentru ca sunt barbat macho le caram nonsalant, pe cea noua pe umar si pe cealalta in mana, inegale ca greutate. Planuisem sa ma urc in tren si aia sa fie. Dar a trebuit sa recalculez dupa ce am pierdut rapidul si mi-am dat seama ca dadea cu virgula la calculul initial.
Am ramas perplex 15 minute. Suport foarte bine esecurile, dar am nevoie de o suprafata tampon care sa amortizeze socul. In cazul asta, era nevoie de o suprafata in plan temporal (sâc). Dupa ce ma tintuisem pe bagaje cu o privire impaienjenit-deznadajduita langa informatii, blocand drumul, m-am hotarat sa ma scol si sa caut alternative. Nu mi-a trebuit mult sa ma hotarasc sa nu ma mai intorc acasa la camin.
Da-i si cauta alternative. Mesaj galatenilor. Alina m-a amagit cu un maxi-taxi spre Tulcea care ar trece prin Galati. Am facut o plimbare de placere pana la Basarab, acolo nimic. Am fost trimis catre un tzarc de pe Plevnei, unde erau parcate doua masini care mergeau la Tulcea. Nu erau ce cautam eu, mergeau pe autostrada. Epic fail.
Cred ca am innebunit-o pe maica-mea. Suna pe Ionut, sa se uite pe autogari.ro. Nu? Uita-te tu pe autogari.ro. Atunci grabeste-te! Vezi daca e ceva pana la Galati. Atunci cauta pana in Tulcea cu trecere prin Gl. Vezi Iasi, Vaslui, ceva! Nimic? Infofer.ro. Exista trenuri care trec si prin Galati? Vezi orasele alaturate. Nimic. Suna pe un sofer de la Sebatur, poate masina care vine de la Galati se intoarce inapoi pe noapte. Si ce daca n-are clienti, lasa ca ma rog eu de el. Ni-mic.
Atunci cand vrei cu tot dinadinsul sa faci ceva, iti impui sa nu ai de ales. Eu practic nu aveam de ales, nu puteam sa ma intorc la camin si trebuia neaparat sa plec. Asa ca am luat trenul spre Buzau.
Eram sa il pierd si pe asta. De data asta am lasat eu o domnisoara sa se bage in fata mea, eu n-am ajuns sa imi iau decat bilet intreg. Nu voiam sa pierd iar asa ca am renuntat la reducere.
Sa-mi bag picioarele, n-am vazut tren mai aglomerat decat de sarbatori sau la mare! Directia: Ploiesti - Buzau - Vaslui - Suceava- dracu stie.
