Stii ce inseamna sa vrei sa te indrepti intr-o directie, nu! in mii de directii si sa te tina in loc sforile? Sau mai rau, toate sforile sunt suspendate in vid.. la capatul fiecareia este un mare gol. Ce rost are sa te indrepti inainte cand stii ca nu e nimic pentru tine acolo, sau nu iti poti asuma riscul de a afla?
Cum e sa fii in cadere libera, fara nivel, intr-o groapa fara fund.... nu stii unde esti, nu stii daca atingi vreodata fundul, n-ai nici cea mai vaga idee daca cineva poate intinde mana sau deja e prea tarziu.
Sa vrei sa iesi de sub un morman de zapada abatut pe tine de o avalansa, dar zapada e alunecoasa, sapi in gol, dupa care dai de gheata. Esti obosit, ranit, sangerand, nu mai ai fortele necesare sa treci si de ultimul obstacol.
Esti gol si tremurand in cel mai urat loc de pe pamant, toti rad de tine cu rautate, si nimeni nu vine sa iti intinda o haina si sa te tina in brate cat sa te incalzesti de la sufletul lui. Partea mai nasoala e ca intre cei care se uita sunt si aceia care se tem sa intinda o mana si un palton de frica iesirii din sfera lor de comoditate si familiaritate, vor dar nu se pot urni sa iti ofere caldura sufletelor lor.
Nu?

"Mircea, ai cam exagerat. Parca vorbisem altceva, ce naiba?
Dragii mei, bine ati venit la mine pe blog. Dupa cum puteti vedea in dreapta, ma numesc Roxana, scriu in romgleza si am par pe maini. Ce atata pilozitate domle? E ditai parul. Sunt o maimuta paroasa! Am devenit adepta naturalului si firescului in urma vizionarii de filme erotice de epoca si dupa cateva stiri cu transmisii in direct de la orgiile MISA, unde am observat cat de libere se simteau femeile acelea in propriul corp.
Nu ma simt deloc inconfortabil in propria piele. De fapt, chiar va sfatuiesc sa mergeti in directia "au naturel" pentru ca asta e singurul mod de a fi in comuniune cu natura si cu infinitul! Ii multumesc lui Mircea pentru popularitatea adusa, de mult incercam sa imi promovez ideile si nu aveam mijloacele necesare.
Prietenul meu adora drumetiile prin zonele forestiere (if you get my subtle drift). Plus ca iarna si tine de cald! Vara, depinzand de dispozitie, il tund mai trendy, dar de pe mana nu il dau jos, doamne fereste! Apoi creste si mai mare. Si puteti sa ma credeti ca nu e nicidecum anti-erectie (e chiar the opposite).
Mircea, cand ma voi hotari sa adopt o schimbare de look (e un termen popular printre tineretu de-azi, ti-l explic eu cand ne vedem) cu siguranta o sa vin la tine pentru sfaturi, ca vad ca tu te epilezi peste tot, you sexy hunk you! :*pooooop bebelu!"

In urmatoarele randuri voi vorbi cu nesimtire despre potrivirea sufletelor avand la baza doar cateva ore de je ascultand albumul Made of bricks al lui Kate Nash.
Imi place mult. Albumul, dar si tipa, in conditiile in care abia i-am vazut un videoclip. Gandim la fel, apreciem viata la fel. Iubim distrugator, dar cu putere. N-avem rusine. Ne legam de lucrurile simple, prieteni care te stanjenesc dar ii iubesti, certuri cu partenerul fara sa-ti pese ca te vede lumea, declaratii de dragoste originale urmate de "thanks. cool", imperfectiuni de care nu ne pasa comparativ cu el sau ea. Am zambit la planurile amanuntite de a ii intra in gratii lui, doar pentru a-l vedea sarutand-o pe alta, si desi toti prietenii ii spun ca va gasi altul si sa uite pe ratat, el inca mai e in sufletul ei, cuibarit undeva.
I can't even say "hi" when you walk by.
all the matter in the world, is how much that i like you.
I wish my smile was your favourite kind of smile.
yeah I just think that we might get on.
Asta asa, ca o pauza de siroposenie.

Rita e o tipa rusoaica cu sange cubanez care locuieste in Miami. Cel putin locuia, se pare, pentru ca acum e in Tokio, din ce vad pe profilul ei de Facebook.
Este intr-adevar o tipa fascinanta, si nu ma refer la intelectul ei, pentru ca, in mod evident, nu o cunosc. Dar am conversat cu ea. A fost cel mai aproape contact cu civilizatia americana si felul ei de-a fi. De ce? Poate veti afla.
In perioada mea de gratie hi5, surfam. Imi placeau pozele si imi plac si acum... despre poze cu femei ce sa mai zic? Ii comentasem ceva pe profil si nu stiu cum am ajuns sa o adaug in lista, pt ca mi-a dat id-ul. A fost misto la inceput, intrigant, vorbeam cu o americanca super buna care ma tot facea frumusel. Si i-am aflat si povestea (pentru ca, nu-i asa, sunt de un foarte bun friend-material) de incepuse tipa sa se planga si din dragoste la mine. E model, super slaba si frumoasa, pentru ca e rusoaica la origine. Are (sau avea) prieten roman, model si din cate mi-am dat seama super misto si el. Partea amuzanta e ca omul teoretic statea in P16, eu in P5... a iesit si asta la iveala la un moment dat. Ea se plangea ca il iubeste mult, dar distanta ii omoara, ca se teme de inselat, etc.
Apoi a inceput sa isi povesteasca si restul vietii. Sta in Miami, unde toata lumea vorbeste spaniola, parintii ei bla bla, homeless people yack bla bla, am fost in Paris Milano etc bla bla. Nu stiu dupa a cata 2-3 discutie m-am saturat de cat de superficiala e si intr-un final i-am dat ignore.
Intre timp si-a sters profilul de hi5, dar m-a adaugat pe facebook, si ultima stire e ca rezideaza in Tokio. Sa-i fie de bine.
linku de facebook, daca merge(daca nu, nu)

de la Fulgerica

Zgribulit, dar cu castile in urechi, m-am intors de la pseudosesiunea de invatat hotarat sa-mi iau o pauza (bine)meritata. Arunc repede o privire la reader, vad roblogfest a inceput, 350 de inscrisi intr-o ora or so, eh, moving on (chiar, uite ce misto).
Apoi cu alura mea de misterios semi-sexy, imbracat semi-elegant si cu un pic de creasta, ma indrept spre libraria unde stiam ca tre sa primeasca mult cautata On the road - Kerouac. Ceata de nu vedeai la 5 metri. Idilic, as putea spune.
In centru e mereu frumos, chiar daca sunt constructii si trebuie sa improvizezi doua sensuri de trotuar printr-un dedesubt de schela de-aia... stiti voi... Victoriei in particular e chiar mandria Bucurestiului, chiar daca n-are trotuare drepte.
Pas alergator spre libraria Anthony Frost, mica si cu titluri in engleza. Inchidea la 8 (sau poate la 7?) dar eu am ajuns putin dupa 20. Dezamagit am vazut semnul de inchis, dar inauntru forfota. Unul din tipi mi-a facut cu mana sa intru. Erau in jur de 10 oameni care forfoteau de zor.
"A, da, abia am primit-o, cu tine am vorbit si saptamana trecuta, nu?".
Am inceput sa zambesc precum un copil mic si mi-am pastrat ranjetul si pana acum. M-a pus sa aleg intre doua editii. Mi-a placut la nebunie de toti oamenii aia care faceau asta cu un chip luminat, catalogau carti, puneau etichete, coduri de bare, rasfoiau si radeau. M-am gandit ca astia sunt cei mai frumosi oameni din lume, calmi, senini si mai mult ca siguri foarte placuti. Oare pentru ca citesc mult? Nu stiu, dar acum imi doresc sa fiu librar. Sau macar asistent. Si sigur voi mai trece pe acolo si voi mai zambi. Multumesc coautoarei acestui blog pentru recomandare.
Maine examen, whoohoo.

Prima data cand am citit Shogun, cred, a fost o experienta foarte interesanta. Eram destul de mic si nu stiam la ce sa ma astept, asa ca odata ce am inceput, am dezvoltat o mica dependenta de carte. Bine ca era mare, sa ma tina. Ma retrageam din ce in ce mai des in camera mea, ma intindeam pe diagonala patului (se pare ca nu eram asa mic pana la urma) si nu ma mai interesa nici tv-ul, ceea ce era mare lucru atunci. Ajunsesem sa visez actiunea si noaptea, ma gandeam la ce mai facusera personajele cand nu citeam, si aveam o stare generala destul de buna. Si, intr-un fel, povestea de iubire intre personaje a fost si e un model pentru mine.

Intr-o alta vreme, singurele ocupatii imi erau pierdutul vremii in fata blocului, jucat de table si fotbal. La asta voiam sa ajung. Invatam sa joc pe-atunci si de multe ori ziua mea era determinata de un meci de fotbal, daca jucam bine sau execrabil, cu alte cuvinte daca prindeam un meci bun, it was gonna be a good day for science, oo da! In aceeasi categorie, cel mai prost m-am simtit vreo doua zile dupa un meci intre clase in liceu, cred ca era cupa liceului, in care am facut nush ce prostie in primele 10 minute si am iesit... mama ce nasol a fost atunci! Pe-aia am visat-o si noaptea!

Un exemplu mult mai ... clar, e urmatorul. Mi s-a intamplat chiar de doua ori, dar sentimentul e acelasi. Pasiunea mea pentru ea imi domina viata si poate chiar ma consuma. Nu ziua, ci chiar o saptamana intreaga putea fi determinata de cum decurgeau cele 2-5-10 minute in care relationam. Si chiar asa era, in caz ca ma vedeai in perioada aia (ghici care) negru de suparare, botos, necomunicativ, incercai sa vorbesti cu mine si aruncam priviri de-alea sugestive, nu erai tu de vina, stai calm. O data mi s-a intamplat sa nu pot dormi un week-end intreg din motive... ei bine, cine dracu mai stie.

Ideea e ca uneori dezvolt niste obsesii care ma cam domina... si mintea asta a mea, oricat de buna ar fi, nu ma ajuta. Nu intamplator am scris asta tocmai acum... dar incerc sa ma tratez (am zis ca incerc)

Ce-am aflat eu de la Gelu si apoi de la Onlinestudent:

In urma cercetarii OnlineStudent.ro, iata rezultatele studiului "Sex in Campus":

Locul 1: Studenţii de la ASE - au, în medie, 7 parteneri pe an - atat teoria bilei cat si dotarile moderne din campus imbinate cu un orar lejer influenteaza viata sexuala

Locul 2: Studenţii de la Spiru Haret - au, în medie, 6 parteneri pe an - pozitia centrala a facultatii influenteaza pozitiile in pat

Locul 3: Studenţii de la Medicina - au, în medie 5 parteneri pe an - in randul lor domina dorinta de a experimenta

Locul 4: Studenţii de la Universitatea din Bucuresti - au, în medie, 4 parteneri pe an - numarul mare de fete precum si conditiile mai proaste de cazare din Grozavesti sau M.Kogalniceanu influenteaza acest numar alaturi de programul incarcat

Locul 5: Studenţii de la Universitatea Politehninca Bucuresti sunt cei mai nefericiti - 1 partener pe an - acest lucru se datoreaza atat izolarii campusului Regie cat si numarului mic de fete raportat la suta de studenti. De asemenea, o mare influenta o are orarul incarcat precum si stresul sporit la orele de curs. Studiul a mai aratat ca in cazul lor, acestia prefera site-urile cu continut pentru adulti si prefera calculatorul in locul unei relatii normale cu o persoana de sex opus.

In urma rezultatelor, s-a hotarat reluarea realizarii studiului in cateva luni pentru a monitoriza starea studentimii.

Ziua s-a terminat. Inevitabil se termină când cazi în cur la 9 dimineaţa într-o baltă de apă cu nămol, purtând pantofi lustruiţi şi pantaloni de stofă. Ce se mai poate întâmpla notabil? Aveam căşti şi mergeam ca şmecherul cu mâinile în buzunare.
Pot să dovedesc cu juliturile din cot şi genunchi - nu ştiam ce mă doare pe mine, că sunt cam nesimţit de fel... mi-a fost dor de zgârieturi!

*post care se vrea sa intre in cursa pentru roblogfest 08 pentru cel mai bun articol de blog