Detin Nurofen, Nurofen forte, niste paracetamol pe undeva, dar nu mai stiu pe unde... apoi vine artileria grea.
Rhinxyl, picaturi nazale.
Ampicilina, capsule.
Ambroxol, comprimate pentru uz oral.
Hexoraletten N, 20 de pastile de supt!
Nimesulid, 10 comprimate.
Diprosalic, solutie cutanata.
Ducray Kertyol S, sampon.
Imi scade cotatia la bursa daca mai zic mult chestii de-astea. Si-asa publicul nu mai cumpara...
I'm just saying...
Draga tu,
Sa stii ca sunt foarte dezamagit de tine. Daca vrei sa stii (dar probabil cunosti deja) am vrut ieri sa iti scriu suparat, cu injuraturi chiar. Nu stiu ce era in mintea mea sa-ti fi trimis asa ceva. Azi sunt mai calm si vad inutilitatea cuvintelor urate. Am sa-ti insir frumos toate deceptiile mele si tu sa faci cu ele ce crezi de cuviinta.
Stiu ca din cauza ta mi se intampla toate. Si bune si rele. Cele bune le iau mai mereu ca atare, si pentru asta imi pare uneori rau, dar ce-as putea sa fac sa imi arat aprecierea pentru ele? sa le traiesc mai intens? Sa binecuvantez darul oferit? Parca jucam teatru. Totul e o compensatie pentru ceva (cauza si efect, pentru ca totusi jucam dupa niste reguli) si deci lucrurile bune au o cauza, ori intrinseca adica beyond my reach, ori extrinseca, adica din alte parti. Nu mai stiu ce voiam sa zic, dar poti sa iti imaginezi mai departe. Oricum vorbeam despre dezamagiri. Hai sa.
De ce ma vad nevoit sa imi imping limitele peste ceea ce pot in momentul de fata? Inteleg ca poate cresc in valoare, dar nu vreau ca schimbarea sa aiba loc brusc, sa ma epuizeze fizic, psihic si emotional. De ce nu te gandesti tu, daca esti asa destept (nu da!), sa imi faci tranzitia mai lina? Eu nu vreau sa am parte de nopti nedormite decat benevol. Nu mi-a placut sa nu pot manca o zi intreaga. Imi recunosc vina de a fi irosit 2+2 zile fara sa lucrez, dar ai vazut si tu circumstantele (da, stiu ca mereu imi acord circumstante atenuante). Mie mi se par scuze destul de bune. Nu eu i-am primit pe oamenii aia si nu mi-a stat in putere sa ii trimit acasa. Nu e vina mea ca a nins ca naiba si ca au inghetat tevile si nu am avut caldura si am inghetat si eu. Uite ce m-ai facut sa fac: concediu medical.
(Baaa, tocmai mi-a scapat o injuratura! Adica sa nu apuc sa ies si eu in oras cu asemenea companie selecta?! Esti nesimtit, pe cuvantul meu. O sansa la un an jumate si nu pot sa profit de ea. Pentru asta te tin minte.)
Cel mai mult ma oftic ca ma faci sa iau mereu, dar absolut mereu, decizia neinspirata. La ce bun sa ti le insir...
Uite, pentru paragraful urmator am sa fac un efort deosebit si o sa ti-l dedic in mod special. Rubrica: "de ce?".
De ce eu a trebuit sa imi dezvolt miopia si a lui Ionut a regresat de la sine? Prin ce mister astral s-a intamplat asta? De ce ma bombardezi acum cu toate, dar absolut toate cacaturile posibile (nu, nu insist sa imi arati ca se poate mai rau) in loc sa le intinzi si tu uniform pe toata durata vietii? De ce nu am avut curaj sa ii spun ca o iubesc atunci cand trebuia, acum multi ani? De ce sunt mult mai multi oameni saraci care nu merita sa fie saraci decat bogati care merita sa fie bogati? De ce nu purtam ochelarii in liceu, ca sa fi vazut mai bine atunci cand a contat si au trecut 4 ani din viata fara sa ne cunoastem? De ce imi induc singur starea asta in care nu pot sa vorbesc macar cu un prieten, sa ii spun ca-mi e dor, ca vreau sa ne vedem, sa lasam certurile deoparte, sa-l/o strang in brate? De ce m-ai facut asa incapatanat si pe alocuri salbatic? De ce ma simt vinovat pentru toate prostiile care graviteaza in jurul meu fara sa ma atinga, de parca le-as fi creat eu? De ce ma faci sa ma simt vinovat pentru orice nu este calea aia cea mai dreapta/abrupta (nu exista doar doua carari, sa stii, sunt o infinitate, din care una e cea mai grea si una cea mai usoara) ? De ce, in egoismul meu, ma pregatesc sa te intreb de ce nu m-ai norocit cu prieteni care mai si dau, nu numai cer (sau mai bine zis mai multi, sa-mi fie si mie mai usor)? De ce am ajuns sa cunosc asa multi oameni dificili, altii plictisitori si altii prea cuminti (poate pentru ca sunt si eu asa?) ? De ce nu ma dezintegrez la cat de imprastiat am ajuns?
Si in momentul asta cred ca nu mai am nimic de zis. Oricum stii ce as putea spune. Dar sa nu ma saluti pe strada, eu nu te mai cunosc. Precum omul din bancul cu *lasa Doamne, m-am descurcat si singur*, mai bine ma lasi sa ma descurc singur. Si sa-mi scuzi ignoranta.
See ya.
Nu stiu daca vi s-a intamplat vreodata, dar eu ma simt periodic depasit de evenimente. E o senzatie neplacuta, cu siguranta. Feelingul ala cum ca nu apreciezi la adevarata importanta cacatul care ti se intampla, si mai tarziu vei vedea ca a fost un punct crucial si te vei mira cum a trecut peste tine fara sa-ti dai seama.
Tot timpul am parte de neplaceri din astea. Uite, de exemplu, am ajuns intr-o situatie in care m-am aglomerat cu temele si am vreo 5-6 de predat. Cel mai sumbru scenariu zice ca eu n-am sa intru in 2 examene daca nu predau temele respective. Stiu ca e pragul cel mai de jos, dar chestia asta ar putea avea un efect incalculabil asupra mea din toate punctele de vedere. Si eu parca nu realizez. Bine, am avut un scurt moment de panica mai devreme cand ma intinsesem in pat cu castile si parca ma durea juma de corp, cum a venit asa a trecut. Dar asta e doar un exemplu.
Scoala nu e totul. In schimb, sa ne gandim la lucruri mai ample cum ar fi deciziile profesionale sau, mai bine, cele personale. Amoroase. Uitandu-te inapoi, iti dai seama ca in seara aia ai fost la o rascruce, ai fost testat si ai fi putut fi pe un drum mult mai bun acum, acum probabil ti s-a dus sansa.
Unele lucruri nu sunt chibzuite cum ar trebui. Iti dai seama dupa ceva timp. Incepi sa rumegi la ele. Si le dai pe toate partile, vezi cu cat mai bine ai fi putut reactiona, te intristezi si mai mult, greselile tale iau amploare in mintea ta, si fara sa iti dai seama ai ramas cu o sechela care te va urmari tot restul vietii; regret dupa regret merge viata asta.Sa nu v-aud zicand ca n-ati da timpul inapoi sa schimbati ceva, ar fi o mare ipocrizie.
Reformulez: daca ar fi sa dati timpul inapoi, cu siguranta ati schimba ceva.
this is a pretty good one
M-a enervat toata lumea de acasa, m-am hotarat sa plec mai devreme la Bucuresti. Am plecat si am scapat de ei si am luat hotararea sa ma rup de casa. Doar mama saraca ce-o sa ma mai suporte la telefon.
Am ajuns in mijlocul nametilor, intr-un frig si o mizerie si un haos ce nu am mai vazut. Pana si supermarketurile sunt golite si probabil nu se pot aproviziona, munti de zapezi pe trotuare ce obliga pietonii sa mearga pe strazi, dar e de-a dreptul ilar sa vezi cati oameni o ard in adidasi prin oras.
Frigiderul era mucegait de la apa care a stat 2 saptamani in el, dupa ce-au taiat marlanii curentul. Caldura nu am. Repet: caldura nu am. Pentru prima data am pus in picioare 4 perechi de sosete si papuci mai mici cu 3 numere, in disperare. Inca sunt singur in camera.
Bolesc de-mi iese si prin urechi si mi-am luat Humex aseara in Carf (unde am mers cu intentia declarata de a-mi face provizii si am facut, de 60 de lei). Inca nu si-au facut efectul. La teme inca nu am miscat nimic, mi-am luat liber pentru luni (sau sper ca o sa imi accepte sefu) si cu Dumnezeu inainte (e o expresie, don't get hung up on it).
Bai, si peste toate astea, am o dispozitie buna. Culmea.
(nu stiu niciodata sa pun un titlu inspirat, cum ar face un scriitor bun, insa eu nu sunt nici macar scriitor, daramite bun, so here they go)
La mine acasa se ascultau manele in noaptea de revelion... mi-a zis mama la telefon :>
Bradul meu este foarte foarte frumos, chiar daca este artificial, are si niste lumini geniale.
Se pare ca "spontaneus prose" a fost deja luata, asa ca mie trebuie sa imi gasesc un alt nume care sa prinda.
Cred - nu, de fapt stiu ca sunt foarte bun la prime impresii. Lumea chiar ma place din prima, las o senzatie foarte placuta de "nice guy" de unde se mai poate taia cu ocazia urmatoarelor intalniri (sac). Daca ar fi mereu numai new people, as fi senzatie!
M-am apucat de lucru, draci, si mor de foame pe-aici, nici nu pot sa mananc orezul de pe jos! Astept para malaiata in gura.
Cel mai tare mesaj primit de revelion a fost unul blank. Cool, nu?
Mi-am revenit din punct de vedere muzical (with a little help from my friends).
Note to self: revelion in trei, de facut si alta data.
Unde nu sunt bilanturi, sunt chestii de infaptuit in 08. Voi n-ati auzit de cincinal? Luati o foaie luuunga si scrieti ce vreti sa infaptuiti in 5 ani de acum incolo, si 4 revelioane le puteti ignora. Exista o gramada de avantaje: economisiti bani la trecerea intre ani, sunteti mai sanatosi (ca nu mancati ca porcimea), si o data la 5 ani puteti sa planuiti cu grija (pe parcursul anilor) un party/chef/chindie/bauta/dezmat/orgie care sa merite. Nu mai simti presiunea pe umeri sa fii un om mai bun la inceputul anului. Imi imaginez ca prima jumatate a lui ianuarie mentine ridicata rata de ocupare a barurilor/puburilor etc, pentru ca multi isi zic: de anul viitor vreau sa petrec mai mult timp cu prietenii, vreau sa vad prietenii de care m-am rupt, etc. Asa sa fie, cavalere, dar pana acum nu te-ai gandit?
Aveam o idee foarte bine conturata in minte in legatura cu sarbatorile, mai ales prin prisma antitezei care pune fata in fata oamenii indoctrinati de Craciun si cei anti-spirit-de-Craciun (oricare ar fi acel spirit). Evident, nici unul nu are dreptate. Daca tot e o perioada in care ar trebui sa fim jolly, hai sa (incercam sa) fim, pentru ca nu te costa nimic, facem mai buni si pe altii la randul nostru si facem numai bine. Cu alte cuvinte, hai sa ne intram in rol; nimeni nu poate zice "eu sunt bun tot anul, don't give me that shit". Hai sa ne folosim tocmai de acest pretext pentru a fi mai de treaba, mai prietenosi, mai calmi, zambitori, etc, pentru ca eu cel putin recunosc ca e al naibii de greu in restul anului.
Si deci tot paragraful de mai sus era ideea mea bine conturata. Care acum se clatina. Pentru ca nu-i asa de simplu. Cei indoctrinati si indocati (adica ancorati, i was being slick) prea mult in spiritul Craciunului sunt prea multi si prea disperati. Chiar si cei care pretind ca nu le pasa devin speriati la ideea de a petrece Revelionul singuri si se arunca la prima oferta avuta, apoi regretand (dar nah, au dat bani). Sau cei care pun un pic prea mult accent pe familie, cu alte cuvinte vin si stau pe capul rudelor doar pentru ca e sarbatori (se pare ca nu mai exista Craciun si Anul Nou, e doar o perioada de 6 zile de festivitati perpetue). Si se gandesc ca tocmai sarbatorile astea ii indreptatesc sa ii priveze de o perioada de final de an linistita. Recunosc, asta e situatia mea.
Concluzia e ca nu mai cred nici in "hai sa fim mai buni profitand de Craciun". Nici in "hai sa fim mai buni". Io vreau sa fiu mai destept, atat. Nu stiu ce vrei tu.
Voi stiati? De ziua mea (adica a mea si a lui Mihai) am dat impreuna niste bere si pizza. Din berea respectiva, 5 cutii au supravietuit pana miercuri. Cand am plecat sambata au mai ramas 2 beri. Trist, cu adevarat trist. Un esec monumental pentru cel care se lauda ca bea o bere in 5 minute. Si am baut pe-alea 3 doar pentru ca am avut Bazzaconni, ca altfel nu ma atingeam de ele.
Acasa am Tuborg. La oferta. Era jumatate de naveta sambata noapte, am baut una sau doua, mai mult din obligatie, pentru ca e barbateasca (""). Am fost sa iau o alta naveta. Pe langa faptul ca ma blestem pentru inspiratia de a o lua in brate (e oferta, deci iti mai dau si 6 cutii gratis) pe jos, de mi-a iesit untul din grasimi. Stiu ce cadou o sa imi fac dupa revelion (hint: gantere). Tocmai am deschis o bere sa ma rasplatesc pentru efortul depus - nici macar n-am terminat-o, bleah!
Astept vara ca sa imi fie mai pofta.
Intr-o camera si o bucatarie ne inghesuim trei familii si in doua camere dormim doua familii. Indiciu: sarbatorile in familia Borcan.
Avem vizitatori de la mare. Ei dorm intr-o camera, noi dormim in alta camera. In timpul zilei n-ai loc sa treci prin sufragerie, nici sa stai undeva sau sa te uiti la tv, sa stai la calculator, sa asculti muzica sau sa spargi nuci, pentru ca mereu vorbeste cineva sau iti da o palma peste ceafa pentru ca, nu-i asa, it's fun. Nu am unde sa ma duc, deci n-am decat sa indur. Pana acum n-am izbucnit nici la strangeri de gat, nici la lovituri pe spate sau muscaturi de ureche, nici la mangaieri pe tot corpul suspecte venite de la matusa pe care n-am mai vazut-o de ani buni, nici la oameni semi-necunoscuti care pur si simplu nu ma lasa sa traiesc. Pentru ca sunt cool.
Nici macar n-am avut parte de vreuna din bucuriile promise zilele trecute, dar am avut parte, in schimb, de o zi de frig si bezna, cadoul de Craciun primit de la administratia caminelor P5-P6. Multumim.
In alta ordine de idei, am primit o carte si ma bucur. E si un mesaj frumos inauntru, scrie "nu inceta sa scrii", ceea ce probabil inseamna ca imi citeste blogul *wave*
PS:Si daca sunt asa bun la scris, de ce nu sunt inca celebru?
