Intr-un moment de intens plictis imi dau seama ca nu scriu si fanii ma parasesc, doar ca n-am chestii interesante de zis asa ca va arat cu ce imi ocup eu timpul atunci cand n-am cu ce sa imi ocup timpul.
Whose line is it anyway? The show where everything's made up and the points don't matter. Am descoperit asta pe youtube in momentele moarte de la birou, acum aproape un an. De fapt ce gasisem eu era doar "Scenes from a hat". Le-am vazut si le-am revazut si apoi am cautat mai multe, am gasit un playlist cu cele mai multe clipuri puse laolalta, dar cum sunt 70+ video, varianta uber-comprimata este mai jos:
Restul le-am descoperit mult mai tarziu, cand am ajuns aici. Printre jocuri sunt "World's worst dating service video", "Props", "Hoedown", "Party querks", sunt prea multe. Improvizatia la putere!
Filme
Am reinceput seria de filme, cu scopul suprem de a termina lista de To see. Intre timp, am bagat The mist(8*/10), Up in the air (8,5*/10), Avatar la cinema in Bucuresti, Moon (cat de bun trebuie sa fie un actor sa duca un film singur?), Zombieland (good, clean fun), Pandorum (ceva putred in filmul asta, dar overall entertaining), Sherlock Holmes (mai bun decat trailerul, ceea ce e rar), The hurt locker (9*/10).
Ma gandeam sa fac ca Inozza, sa fac blogul privat si sa trimit pana la 100 de invitatii catre cei care vor sa citeasca. Oricum nu am niciodata mai mult de 70 de vizitatori intr-o zi si chestia asta n-o sa se schimbe prea curand, asa ca de ce nu? Doar de dragul vizitatorilor care publica dulci comentarii sub acoperirea anonimatului. Dar daca ar fi privat ati citi lucruri mai interesante.
Fascinant să urmăreşti un om măcinat de nesiguranţă, bântuit de alter-ego-ul care încet încet pune stăpânire pe viaţa lui. La un moment dat, ajunge să ceară ajutor nemaiputând face faţă; se întoarce spăşit către oamenii care ţin la el - dacă mai există - mărturisind că e un monstru şi că nu mai poate trăi cu sine, vrea să se schimbe. Prinsesem mai demult un documentar despre cei dependenţi de pornografie, erau vreo doi subiecţi din UK filmaţi în fiecare zi pentru monitorizarea detoxificarii. Unuia îi plăcea pornografia de numa, văzuse tot ce era de văzut, nu mai avea ce să închirieze, le lua de 2-3 ori. Totuşi, încerca să se schimbe pentru că alţii i-au spus că nu e bine. Dacă eşti mulţumit de viaţa ta, de ce vrei să o schimbi? Şi mai ales de ce crezi că porţi vreo povară pe care trebuie să o mărturiseşti cuiva?
Patrick Bateman, un investitor de pe Wall Street pe zi, ucidea şi mutila femei noaptea. Ajunge să despice căpăţâna unui coleg că apoi să afle că toate crimele care ne-au fost descrise cu lux de amănunte nu au avut loc şi respectivul coleg nu era hăcuit bucăţele pe undeva ci zburase spre Londra. La urmă urmei, ce e rău în a avea tendinţe ucigaşe? Câtă vreme nu îţi materializezi metodele terapeutice, de ce ar trebui să afle şeful tău că i-ai imaginat o sută de sfârşituri, fiecare mai sângeros ca celălalt?
Cu toţii avem ierarhii, am fost învăţaţi chestiile astea, n-o să putem să ne dezvăţăm nicicând. Ordinea e cam aceeaşi pentru toţi: expunerea indecentă e chiar fun, injuriile nu sunt cool când îţi sunt adresate, bătaia e pedepsibilă cu închisoarea, mutilarea la fel, dar evaziunea fiscală e pedepsită mai aspru, chiar dacă nimeni nu şi-a pierdut o mână sau un picior, depinde doar suma. Dacă omori un soldat se numeşte război, dacă omori un copil eşti un monstru. Dacă omori 25 de oameni, te pun într-o celulă cu o cămaşă de forţă. Dar dacă toate astea sunt imaginate, ce anume ne face monştri? Faptul că Iisus a zis că nu e bine, că trebuie să fii curat şi în gând? Dacă-mi imaginam în clasa a 7-a că fac sex cu profa de istorie când îi vedeam dresurile rupte la catedră, eram un copil deranjat psihic? Dacă proiectez cu mintea roţile maşinii peste javra aia împuţită care latră la mine de 200 de metri fără motiv, te enervez, băi animal lover, îţi schimbi părerea despre mine?
Nu-mi trebuie medicamente împotriva demonilor, demonii sunt medicamentul meu. Îmi imaginez că îţi sparg capul de tejghea ca să nu încep să zbier şi să-ţi infing pumni în gură. Îmi imaginez că-mi bag penisul în toate găurile tale ca să mă răcoresc, doar atât, iau o pauză de la gândire, după 5 minute o să te respect iar şi tu nici n-ai să ştii ce s-a întâmplat. Nu vreau să-ţi stric ziua aşa că o să fiu politicos, dar n-ai să afli niciodată câte pule şi-a luat maică-ta în tot timpul asta în care m-ai călcat pe nervi. Sigur că m-am gândit cum ar fi să fac tot felul de nevoi pe tine, dacă m-ar tenta chestiile astea sunt convins că aş găsi niscaiva forumuri dedicate - sau Jason Statham.
Leave my fucking demons to myself, mate!
Fără complicaţii, fără regrete, fără lingering thoughts,
fără responsabilităţi organizatorice, să te chinui cu toate felurile de tâmpiţi care există,
fără datorii la bănci, fără nici un fel de datorii de fapt,
fără conversaţii epuizante de complezenţă care nu au nici un cuvânt în comun cu ceea ce se vrea a se spune,
fără prietenii de nevoie şi prefăcătorii ieftine,
fără maşină, soţie şi copii,
fără fapte de bine oferite fără a fi cerute pentru care te blestemi mai târziu (De ce dracu n-am stat în banca mea?),
fără conversaţii la coadă la ghişeu din care se nasc obligaţii şi vreo femeie care vrea să scrie o carte te roagă să-i repari calculatorul pentru că vrea să-şi înregistreze memoriile,
fără cadouri la ziua de naştere, paşte, crăciun, zi de nume,
fără dat de veste când eşti în oraş ca apoi să te chinui să jonglezi 48 de ore între somn, mâncare, traficul din Bucureşti şi prea multe persoane,
fără să oferi bani împrumut din proprie iniţiativă având încredere oarbă în oameni pentru că îi cunoşti şi pentru că iote, pe moment am bani,
fără eforturi financiare pentru excursii şi concerte stupide, trebuie să mâncăm,
fără scrâşnit din dinţi la vederea ei în braţele altuia sau la vederea ei arătând superb şi fericită sau la vederea ei arătând superb şi fericită şi în braţele altuia, unde cele trei "ele" nu sunt aceeaşi persoană,
fără femei în general pentru că sunt sămânţa diavolului,
no real emotion, just fake professionalism,
fără telefon, doar email,
fără ţigări şi cola care în cel mai bun caz te forţează să ieşi din casă în zilele ploioase când vrei doar să stai în fund şi să vezi filme.
Fără rude.
Cam orice se poate rezuma la 50-50 chances, chiar şi la loterie, you either win it or you don't (Jimmy Carr). Cele mai multe din alegerile mele din ultimii ani au fost patetice pe puţin spus. Am ales să-mi cumpăr prima bicicletă pe care am pus ochii, fără consideraţie pentru efectele pe termen lung provocate de turcaletele cu care am avut de-a face; am ales să iau 3 cursuri în prima perioadă şi să nu muncesc, am eşuat pe ambele planuri, mizerabil aş putea adăuga. Am ales să plec la master în Olanda...
Cel mai rău mă-nfior când mă gândesc la întrebarea cu răspuns multiplu. Nu sunt niciodată destul de departe de o opţiune şi oriunde aş fugi, câte una se furişează aproape de mine dându-mi motive de insomnie şi sânge rău, da' rău, frate! Şi mereu am fugit de ele.
Mie nu-mi place alegerea asta. Răspunsul nu e de fapt multiplu, dar mi-ar plăcea mie să fie. N-am fost dintotdeauna aşa; odinioară credeam că nu am opţiuni, privind cu of cireşele din vârful pomului fără să le văd pe cele atârnând pe crengile din lături. Asta era demult, prin clasa a 7-8-a. Apoi am început să cresc şi m-am întins după fructe în timp ce-mi frecam nasul în cireşele mai mici dar la fel de dulci de mai jos; nu puteam să-mi iau ochii de la cele mari şi lucioase din vârf. Am crescut fără cireşe.
Când m-am făcut mai mare, ce să vezi, am început să dau de cireşe. Futu-i mama lor de cireşe, câte au apărut! Parcă nu învăţasem nimic, tot după cireşele imposibile mă întindeam. Până mi-am dat seama de cireaşa de lângă mine, sezonul trecuse, era deja iulie.
Am început să mă plimb prin grădină mergând pe alee şi am început să descopăr vişine, pepeni, struguri. M-am întins după cele mai apropiate şi mi s-a părut că sunt stricate. Prost am fost, erau foarte bune, dar am aflat asta prea târziu. Şi în timpul ăsta tot creşteam. Şi puteam să gust din ce în ce mai multe fructe, mai mari şi mai gustoase. Nu m-am obişnuit niciodată, mi s-a părut că efortul e prea mare. Am mai gustat câteva de pe ramurile de jos şi am renunţat.
Acum mi s-a făcut foame. Nu mai ştiu ce să aleg. M-am dus în colţul livezii şi, ce să vezi, e un vişin aici. Superb, roşu intens, fructe mari, merg genial cu nişte zahăr, sunt convins. Dar ce să fac, să stau aici să mănânc vişine toată viaţa? Să mă-ntorc pe alee şi să-mi fac o salată de fructe? Alegerea e imposibilă, probabil o să mai fiu flămând o perioadă. Poate o să-mi iau nişte sâmburi de fructe călătoare şi o să mă întorc aici în colţ, unde le pot planta în linişte, aşteptând o recoltă binemeritată, aş spune eu. Pentru că-mi plac fructele, ohoho!
Alege o familie. Alege o canapea confortabilă în faţa televizorului. Alege castane coape pe foc deschis. Alege cozonac şi prăjituri de Crăciun, pentru că aşa ai văzut la americani. Alege să-ţi îndopi faţa cu porc, porc şi porc. Alege să fii cuprins de evlavie o dată pe an. Alege filme de Crăciun pentru că e al naibii de patetic şi îţi place. Alege zăpadă, vin fiert, colinde, ffs! Alege să-ţi spargi bugetul pe cadouri şi potol, în timp ce te înghesui chinezeşte în hypermarket-uri; alege să nu concepi să nu primeşti cadouri pentru că ai impresia că ţi se cuvin, you've been a good little bugger all year. Alege un grăsan în costum roşu şi sms-uri cu rimă culese de pe cine ştie ce amărât de site pentru că ţi-e prea lene sau frică să scrii ceva original. Sau mai bine, alege un status de Facebook festiv, economiseşte mulţi cenţi pe telefon.
În fine, tu alege Crăciunul. Fii ca toţi ceilalţi. Pentru că România va creşte prin consumerism şi uniformitate.
Nu, n-o să spun Who needs reasons when you've got Coke?
Săptămâna bună se cunoaşte de luni, dar semne bune săptămâna are încă de duminică noapte. Un mic indiciu a apărut pe Facebook în forma unui status foarte sugestiv legat de sărbători, aeroportul Schipol şi spending the night...
Am decis să fiu productiv aşa că pe la 10 dimineaţa, la 11 ore de la trezire, am întins-o la poştă apoi să ajut pe cineva să se mute. După cum spuneam, semnele bune de dimineaţă, oamenii afişau o figură neobişnuit de suprinsă, ca să nu mai vorbim de faptul că oraşul era gol de oameni şi maşini, puţinele care circulau erau pline de zăpadă, toţi cei 20 de centimetri care se depuseseră în noaptea dinainte.
M-am prins repede că autobuzul nu vine aşa că am luat-o la pas. Îmi pare rău că n-am apucat să fac poze în parc, canalele îngheţate cu copacii aplecaţi sub greutatea zăpezii ar fi făcut o impresie bună. Dar mai suprinzator decât prudenţa olandezilor pe biciclete sau faptul că nimeni nu curăţase zăpada de nicăieri era cerul brăzdat de 10-15 dâre de avioane care probabil au fost reluate de dimineaţă când s-a putut zbura. Şi Utrecht nici nu are aeroport! Dacă asta se vedea deasupra Utrecht-ului, îmi închipui ce haos apocaliptic fusese în noapte dinainte pe Schipol. Şi mă hlizesc.
De obicei când se întâmplă chestii demne de ştiri parcă îmi doresc să iau parte şi eu la distracţie, doar că de data asta eu nu zburam trebuind să mă mulţumesc cu priveliştea. Şi totuşi, a fost chiar amuzant -pentru mine. Fast forward până ajungem la gara Utrecht Centraal, unde panoul de sosiri-plecări de obicei arată aşa, dar de data asta erau 5-6 trenuri afişate şi 50-60 de oameni holbându-se cu sufletul la gură la el, probabil mormăind vrăji sau rugăciuni către vreunul din zeii care se prăpădeau de râs acolo sus. Ultimul tren era afişat la 15:50, după aia blank.
Pe scurt: 15:20, doi indivizi trag trei geamantane uriaşe după ei, se baricadează pe nişte scaune în gară. 15:30, cer lămuriri de la Informaţii, olandezul, mai nervos că oricând, îmi spune că trebuie să iau trenul de la 15:47 către Fgjxutof (un oraş oarecare) care trece prin Amsterdam Centraal, singura opţiune. 15:40, două bilete de la automat, ni se alătură şi a treia persoană, fugi la linie. 15:45, peron 5a, trenul nu e acolo, toată lumea face roată în jurul controlorului care aşteaptă instrucţiuni prin radio. 15:50, controlorul exclamă exasperat: 14! şi face semnul lasoului în aer de parcă ar mâna o cireadă de vite. 16:00, vitele ajung la linia 14 unde e tras un tren şi oamenii se îmbulzesc deja în el dar nimeni nu ştie dacă e trenul corect, lumea urcă oricum să fie siguri. 16:07, la megafon se anunţă triumfal linia elf (11), curentul de oameni se inversează, cei trei magi (una era magă) îşi târăsc bagajele către 11, unde reuşesc să se plieze într-un vagon care e plin cât un personal Sinaia-Bucureşti, nu ştiu dacă aţi fost vreodată. 16:20, Mihai se hlizeşte isteric în timp ce se îndepărtează de platformă, nu înainte de a arunca priviri triumfătoare către bieţii muritori stalciti de uşile trenului.
Şi când te gândeşti că puteam să fiu la un examen plictisitor!
03:39. Mihai învaţă. Toată duminica a nins cu fulgi minusculi şi în faţa casei e un strat de câţiva centimetri de zăpadă, nu e destul nici să-ţi intre piciorul în ea. Totuşi, olandezii se comportă de parcă ar fi fost în Africa acum un an şi ninge pentru prima oară. Sistemul de transport pe care l-am ridicat în slăvi înainte e paralizat, nu ştiu în ce măsură dar ştiu că trenurile întârzie sau sunt anulate şi oamenii sunt blocaţi pe aeroporturi as I speak.
Ceea ce nu ştiaţi e că temperaturile mici şi zăpada fac un combo care alterează minţile unor olandezi. Spre exemplu, de 45 de minute nişte indivizi aruncă bulgări de zăpadă în geamurile sufrageriei şi grohăie în limba lor. Suspectez că e vreun spital de nebuni prin zonă de care nu ştiam. Geamul încă nu a cedat; am încercat să aplic psihologie inversă închizând luminile şi anulând orice mişcare, poate poate se plictisesc. Bineînţeles există şi posibilitatea ca înainte să plece să îşi încerce norocul cu un pietroi de pe-undeva. Momentan s-au reorientat către geamurile vecinei, însă nu înţeleg ce pastile au luat în ultima vreme care să le inducă iluzia că e amuzant să încerci să spargi geamurile oamenilor cu zăpadă, de la ora 3 până la 03:30. Oare nu au familii? Oare sunt oameni ai străzii? Oare au fost concepuţi prin sex anal? Sper să nu aflu niciodată răspunsurile.
Ca să nu credeţi că e un incident prea izolat, acum ceva timp, înainte de temperaturile extreme, un individ s-a urcat până la etajul 1, dracu ştie cum, ţinându-se de geamul meu, doar ca să ajungă la vecina de sex feminin; mai mult ca sigur a băut o bere şi jumate, i s-a urcat la cap în 3.4 secunde, i-a venit să se pişe şi tot ţinându-se a confundat erecţia pişărcoasă cu nevoia sexuală aşa că a regresat vreo câteva mii de ani de evoluţie imitând maimuţele ca să mă sperie pe mine - închipuie-ţi cum e să ai geamuri înalte de 2 metri, să nu stai la parter şi dintr-o dată să apară un individ în sticlă hlizindu-se ca o blondă proastă ce e.
Să mai menţionez şi noaptea în care câţiva indivizi au intrat printr-unul din restaurante şi au urcat la 1 pentru un motiv foarte important, să vandalizeze o cuşcă de pisici, să întoarcă un covor şi să dărâme o bicicletă, după care să încheie magistral cu nişte behăituri/sughiţuri şi poc uşa trântită. Atunci, mai mult decât actul de vandalism, de care nu-i credeam în stare, mai mirat am fost de futilitatea existenţei unor fiinţe umane chiar şi în ţările despre care unii ar spune că sunt mai civilizate.
Într-o notă mai stabilă mental, a doua componentă a seriei este de fapt cea mai mare şi cea mai nobilă, fiind în acelaşi timp distractivă şi educativă. Am deschis eu două teste destul de banale despre filme, Movie scenes quiz, la care mă încăpăţânez să mă bag deşi memoria mea vizuală este îngrozitoare, Swiss cheese like. Needless to say nu am reuşit să fac cine ştie ce, dar uitându-mă la quiz leaderboard găsesc un indubitabil individ român care se intitulează mi_e_lene_7 care a creat câteva quiz-uri proprii, printre care şi Movie directors quiz. Suspectez că leneşul e o leneşă şi stă pe undeva prin *sferă (twitto-, blogo-, alterno-) hlizindu-se la disperaţii care se chinuie două nopţi să nimerească 85 de regizori din 99.
Foarte educativ testul. În continuare nu ştiu pe mulţi cum îi cheamă şi nici n-o să mă intereseze dar am prins un respect deosebit pentru unii doar găsindu-i în toate topurile posibile de pe internet: best directors, 100 best of all times, top 10, 15 directors to watch, talented directors today etc. Tot acum mi-am dat seama că n-ar trebui să mă numesc cinefil pentru că habar nu am şi că neapărat trebuie să urmez nişte cursuri specializate pentru că altfel n-am să îmi schimb niciodată perspectiva asupra unor filme mai vechi, fiind un copil al generaţiei xbox (că tot citisem despre Bryan Singer că s-a specializat în blockbuster-uri pentru generaţia xbox).
Învăţăturile sunt multe şi probabil unele or să revină în conştient când au ele chef, dar printre altele am aflat că:
-Akira Kurosawa a influenţat pe absolut toată lumea (de după el) şi e considerat de mulţi cel mai bun;
-Tarantino are meritul de a fi reinventat storytelling-ul de la Pulp Fiction încoace, dar cred că e supra-apreciat (prin comparaţie cu monştrii sacri).
-Roberto Benigni a făcut un film superb... şi cam atât.
- regizorii atipici, dacă s-ar putea spune asta, sunt fiecare propria lor categorie: Lars von Trier, Wes Anderson (care nu e în top, dar cmmon, Steve Zissou!), Kevin Smith, Darren Aronofsky; da, îmi dau seama că sunt contemporani cu mine, ruşine mie că nu cunosc pe cei mai mari.
- Billy Wilder a făcut o-to-nă de filme supertari şi a luat o grămadă de Oscaruri pentru ele
- câţiva tipi pe care îi ştiam mai mult actori decât regizori au făcut nişte filme extraordinare, Richard Attenborough, Sydney Pollack, Sidney Lumet. Nu eram complet ignorant, dar acum mi s-au deschis ochii larg.
-trebuie să văd neapărat filmele lui Tarkovsky, Kurosawa, Kim Ki-Duk, the-japanese-animator-whats-his-name Hayao Miyazaki şi în general filme mai vechi. Dar nu prea vechi, pentru că eu nu râd la Charlie Chaplin.
http://quizible.com/quiz/movie-directors-quiz/4317
He pulled it out to come on my face, I was unprepared and snorted his semen up my nose. We started making out and I sneezed his semen onto his own face. Probably grosser for him than for me, but not by much. permalink
Double facial! Recycled facial!
NEW ACHIEVEMENT UNLOCKED
Three words. Anal sex. Pinworms.
Then about 9 months later a fucking little human being comes out of her pussy! I mean just like pops out and I saw that shit with my own eyes!
The little fucker is still living with us. permalink
He had done this numerous times before and he always enjoyed doing it...but for some reason, this time, she smelled really horrible, and she tasted even worse. He didn't want to offend her though because he hadn't seen her in months...so he put a Jolly Rancher in his mouth to cover it up, even though it didn't do much to help.
In the course of eating her out, he accidentally pushed the candy inside of her... and stuck a finger in to grab it out. He took it out, and put it back into his mouth and bit it. Only...it wasn't the Jolly Rancher.
It was a nodule of gonorrhea.
As in, the blister-like structure that gonorrhea makes filled with diseased pus was the size of a fucking Jolly Rancher and the poor guy BIT it. I guess it was really dark in the room. He freaked out and started vomiting all over the place when it exploded in his mouth...
He demanded to know what was going on, turns out she had cheated on him at a club like, the first week of college, and fucked some random guy and the stupid bitch had no clue what was wrong with her. She noticed a strange smell though.
So now, Steve is freaking out that he now has gonorrhea of the mouth and God knows what else. permalink
I work in an emergency room. One time we had a patient who had a colostomy (for those who don't know, this is a surgically placed hole in the abdomen where shit comes out of after the colon is rerouted away from the ass)
Anyway, some girl comes in once with an infection in her stoma (abdominal shithole). Turns out it was gonorrhea. Her husband had been cheating on her, picked it up and had been fucking her in her stoma permalink
So you saying he was getting a little in... on the side?
Fuck you Fuck you Fuck you. That is more than nasty. That doesn't even belong here. Take that shit back to hell with you you evil bastard.
I was in a band in college and we played a show this one weekend. I was pretty smashed after drinking for free all night, and this surprisingly cute chick saunters up and started with the whole, "oh my god, you like write songs and stuff?" Despite the fact that I am usually a bit shy in situations like this, she had her arm around me and is doing all the work. "Fuck it, let's do this," I think to myself. While she is mid-sentence, I grabbed her hand and started walking her out the door.
We headed back to her apartment, and things started to heat up. We were on her bed, ripping off eachother's clothes. Suddenly, in one swift move, she pounced me, knocked me onto my back, jumped on top of me, spun around and started sucking me off, 69 style. I was totally into it, and started reciprocating. Only a few moments pass before I felt a tap on my forehead. My face was fully between her legs, yet there was this tap tap tap on my forehead. Every couple of seconds, tap tap tap. This tapping continued and started to take me out of the moment. I pried my face from between her legs to get a better view of what was going on. To my horror, I witnessed, dangling from her asshole, a fucking tape worm, bouncing like a fettuccine noodle with every excited movement she made. I was totally disgusted, but kind of in shock, and she had no idea what is going on, just gobbling away down there. Before I knew it, I had thrown her off of me and I was stringing together a long series of "fuck, fuck, fuck, fuck, fuck, fuck, fuck" as I put on my pants and ran out the door. permalink
Technically a threesome then, eh?!
I was hoping he wouldn't say it was a penis, now I wish he did.
Mish Blog, meet pătrunjel. Pătrunjel, meet Mish Blog.
-So what's up, pătrunjel?
-Cum mi-ai zis, mă?
-Oh sorry, peterselie.
-You can just call me Peter.
-Şi ce mai faci tipule? Nu ne-am mai văzut de mult!
Patrunjelul ăsta e olandez, deci trebuie să vorbesc în engleză cu el, nu ştiu să-i zic decât "kunt u mij zeggen hoe laat het is?" şi din ce ştiu eu, pătrunjelul n-are ceas. Acum vă traduc conversaţia... cu mici excepţii.
-Oh, just chillin on the shelf... these bitches don't have much use for me.
-Frate, tu ştii cât te-am căutat? Am tot folosit rozmarin în ciorbe, au ieşit foarte ciudat... nu aşa le făcea mama. Am cumpărat ceva care semăna cu patrunjelu şi am aflat că e rozmarin pe care l-am pus la mişto în ciorbă şi a ieşit o panaramă.
-Rosemary, curva aia, ştiam că e mai uşuratică dar nici chiar aşa, să se ducă cu oricine. Bă, eu am ieşit odată cu ea, o fo' combinaţie, am făcut schimb de nişte clorofilă, dacă mă înţelegi; da' după aia am avut gărgăriţe o săptămână!
-La mine acasă de-ăştia ca tine cresc pe garduri. Găseşti în orice piaţă o tonă de pătrunjel la un leu legătura, chiar mai puţin.
-Those little bitches sold out. Au devenit prea comerciali; eu am rămas elitist. Nu vezi că mă ambalează individual? Am şi termen de valabilitate! I'm the best, fuck the rest, boscheţii dracului!
-Bă puţă, tu m-ai costat 1,30 euro şi ai doar 15 grame, din cauza ta e complexată Irina! Ia marş înapoi în frigider până nu te fac omletă!
