Mish Blog, meet pătrunjel. Pătrunjel, meet Mish Blog.

-So what's up, pătrunjel?
-Cum mi-ai zis, mă?
-Oh sorry, peterselie.
-You can just call me Peter.
-Şi ce mai faci tipule? Nu ne-am mai văzut de mult!

Patrunjelul ăsta e olandez, deci trebuie să vorbesc în engleză cu el, nu ştiu să-i zic decât "kunt u mij zeggen hoe laat het is?" şi din ce ştiu eu, pătrunjelul n-are ceas. Acum vă traduc conversaţia... cu mici excepţii.

-Oh, just chillin on the shelf... these bitches don't have much use for me.
-Frate, tu ştii cât te-am căutat? Am tot folosit rozmarin în ciorbe, au ieşit foarte ciudat... nu aşa le făcea mama. Am cumpărat ceva care semăna cu patrunjelu şi am aflat că e rozmarin pe care l-am pus la mişto în ciorbă şi a ieşit o panaramă.
-Rosemary, curva aia, ştiam că e mai uşuratică dar nici chiar aşa, să se ducă cu oricine. Bă, eu am ieşit odată cu ea, o fo' combinaţie, am făcut schimb de nişte clorofilă, dacă mă înţelegi; da' după aia am avut gărgăriţe o săptămână!
-La mine acasă de-ăştia ca tine cresc pe garduri. Găseşti în orice piaţă o tonă de pătrunjel la un leu legătura, chiar mai puţin.
-Those little bitches sold out. Au devenit prea comerciali; eu am rămas elitist. Nu vezi că mă ambalează individual? Am şi termen de valabilitate! I'm the best, fuck the rest, boscheţii dracului!
-Bă puţă, tu m-ai costat 1,30 euro şi ai doar 15 grame, din cauza ta e complexată Irina! Ia marş înapoi în frigider până nu te fac omletă!

Sincer vă spun că nu înţeleg cum de nu s-a gândit nimeni la ele până acum.

1. Nu se prezintă nimeni la vot. Oricine are cele mai mici dubii în privinţa alegerii, toţi care sunt "forţaţi" să aleagă răul cel mai mic, oricine nu a votat pe G sau B în primul tur, cine n-a fost deloc în primul tur, nimeni să nu se prezinte! Or să se voteze candidaţii pe sine, apoi membrii de partid, logic, câteva mii de autobuze cu oameni săraci sau proşti şi aia e. Câteva zeci de mii de voturi invalidează alegerile, nu? Dacă nu, ar trebui.
2. Persoanele peste 70 de ani nu mai au drept de vot, pe motiv că au trăit prea mult în comunism şi s-ar putea să fie încă infectaţi, nu vrem să riscăm. Dacă nu, dăm drept de vot persoanelor peste 14 ani, să mai contracarăm din efectele gerontofiliei senilităţii.
3. Un dublu asasinat sincron. Cineva îi împuşcă pe candidaţi, sniper style. Think Lee Harvey Oswald times two. După aia cineva trimite un mesaj gen Al Quaeda pe internet ameninţând pe următorii candidaţi că "with great power comes great responsability". Apoi se organizează alegeri cu cine-a mai rămas. În ziua alegerilor, Gheorghe Becali şi Corneliu Vadim Tudor decedează în mod suspect de cauze naturale.
4. Dacă iese Geoană preşedinte, facem revoluţie şi îl detronăm după care îl instaurăm pe Radu Cernea. O să fie o revoluţie de verde, când armata vrea să tragă, protestatarii strigă: Verde stop!
Dacă iese Băsescu preşedinte, îi momim pe piraţii somalezi cu ciorbă de burtă şi mici şi îi punem pe ei să facă revoluţie. În schimb îl punem preşedinte pe taică-meu, că e marinar, are 1.93 şi îl urăşte pe Iliescu.
5. Aducem un preşedinte străin pe mulţi bani. Îi oferim contract de 5 milioane de euro anual plus bonusuri de performanţă.
6. Îl votăm pe Moş Neculae. Ce, credeaţi că a fost împuşcat la revoluţie? Nimic nu ştiţi.
Îl ţinem 10 ani cât construieşte autostrăzi şi plăteşte datoriile externe, împiedică plecarea tinerilor români în străinătate, extinde metroul bucureştean dar tot nu face celor din Drumul Taberei (mama lor) şi până atunci mai mor din comuniştii de acum, se mai purifică rasa ariană.
7. Mugur Isărescu preşedinte, Klaus Johannis prim ministru, Pache Protopopescu primar al Bucureştiului, Băsescu primar în Constanţa, Geoană primar în Timişoara... cât rezistă. Şi Andi Moisescu Răzvan Exarhu ministru de externe.
8. Începem să dezvoltăm arme nucleare şi facem primele teste în judeţul Galaţi (există nişte palate de haur pe-acolo). Americanii ne somează să încetăm, noi replicăm FAQ şi apoi ne aşezăm confortabil. Într-un an de zile o să trăim cu soldaţii americani ca dacii cu romanii şi în sfârşit o să avem un KFC şi în Galaţi! Înnăbuşesc revolte ale maghiarilor şi oltenilor şi instaurează o conducere nouă. În 5 ani se retrag la ei acasă şi lasă România cu 5000 de kilometri de autostrăzi.
9. Asta ultima e un long shot: Dacă iese Băsescu sau Geoană preşedinte, mergem la culcare devreme. Ne trezim devreme, facem exerciţii fizice, mâncăm sănătos, ne pupăm mai des părinţii, soţul/soţia, prietenul/prietena, căţelul sau wallpaperul. Mergem la şcoală sau la work unde muncim din greu, realizăm chestii remarcabile şi obţinem satisfacţii. Ieşim seara la o bere cu prietenii să sărbătorim. Mergem acasă şi ne culcăm. A doua zi, vor fi trecut 5 ani.

Nu ştiu cum am ajuns să primesc newsletterul Sport.ro, nu pot să-i acuz de spam pentru că memoria nu mai e la fel de bună ca în tinereţe. Nici nu trebuie să îmi pun eu problema asta, Yahoo e destul de deştept (go figure) să identifice mailurile insistente şi cu titluri suspicioase şi să nu mă deranjeze cu mesaje în genul celor pe care le veţi vedea în rândurile următoare.
Eu de fapt nu am încredere în Yahoo. Îmi verific mail(urile) şi cont(urile) de spam de câteva ori pe zi - ok, asta rămâne între noi - de teama unor mesaje pierdute acolo. Pentru uşurinţă marchez toate mesajele noi ca fiind citite, printre ele aflându-se aproape zilnic un titlu boombastic de la Sport.ro. Am ignorat cât am ignorat dar într-un final mi-au captat atenţia şi am zis că merită un post, sunt aproape amuzante dacă n-ar fi triste.
Cât i-am dat eu de urmă, seria începe relativ nevinovat, “Romanii sunt niste salbatici!” Ce spun scotienii despre Romania dupa meciul Urziceni – Rangers! Nu-i problemă, de-astea sunt şi la ştirile de la televiziune, scandalurile sunt provocate de ei, se ştie. Apoi vine Jardel în scenă: Banel i-a lasat masca pe turci! Uite cea mai tare faza reusita de Steaua aseara!. Îmi aduceam aminte vag că Steaua a pierdut, oare cum i-a lăsat mască pe otomani, nu ştiu.
Să nu uit să vă zic, toate mesajele încep cu notificarea VIDEO, pentru amatorii de mârlănii şi senzaţii tari, trebuie să vii cu ceva concret, nu să fluturi cuvinte grele cu caps lock şi să abuzezi de semnele de exclamaţie, nu, asta e treabă de amator. Mereu trebuie să arăţi dovada, nene; în cel mai rău caz, arunci un IMAGINI SOCANTE pe care trebuie să-l asezonezi cu O nationala batuta cu pietre, jucatori lasati in sange de suporteri furiosi! ca să alunece mai bine.
Bineînţeles, există şi zilele bune, în care redactorii (sau editorul, habar nu am) e lovit de inspiraţie şi exclamă: VIDEO criminal!, MEGA HOTIE!!! sau DEZVALUIRE şi PORNO în aceeasi propoziţie; da, vorbim în continuare despre Sport.ro, ştiri sportive, nu?
Cred că e inutil să menţionez în punctul ăsta că din 22 de mesaje pe care am avut (ne)inspiraţia să le strâng, două nu, atenţie, NU se referă la fotbal. V-aţi revenit? La ce sport se referă de fapt, nu ştiu, poate reuşiţi voi să descifraţi, sunt primele două din următoarea listă delicioasă:

-Sparge baloane cu spatele! Ea este cea mai flexibila femeie din lume!

-VIDEO: EA are cel mai puternic san din lume! VEZI cum scoate dopul sticlelor de bere!

-VIDEO Alt scandal in Franta! O mare companie nu-l mai lasa pe Henry s-o ia in mana!

-VIDEO: Cel mai tare papagal care tine cu Steaua! VEZI cum il injura pe Bogdan Stancu!

-VIDEO / Ultimul hit in magazine! Cristiano Ronaldo face pipi si Kaka pe el!

-VIDEO: "Brad Pitt" Tudor are profesori buni! Vezi aici TOP 10 hotii la MONDIALE!

-VIDEO criminal! Vezi sutul care a spart poarta, omul si zidul din spate! La propriu!

-VIDEO incredibil! Gerrard si Beckham au DISTRUS un stadion! Vezi cum s-au provocat cei doi!

-VIDEO SOCANT: Tatal capitanului Angliei vinde COCAINA

-Asa ceva n-ai mai vazut! MEGA HOTIE!!! La Paris in barajul pentru Mondiale in Frant

*preferata mea, de departe, Henry nu mai e lăsat să o ia în mână, omfg wtf ffs!

**pentru integritatea dumneavoastră mentală, am făcut caps-urile mai mici, să nu fugiți pe dealuri masturbându-vă cu campania electorală erectă în minte

Acasă n-am mers destul de mult cu trenul. Într-o vreme luam microbuze între Bucureşti şi Galaţi pentru că erau mai flexibile şi mai ieftine, de când se scumpise transportul CFR. Plus că fumatul în tren reapărea ca diverse mâncărimi pe care n-o să le menţionăm aici. Dar mereu mi-a plăcut să merg cu trenul, holbându-te pe geam la vaci, ţărani, halte şi recolte.
Şi într-o zi s-a ivit şansa de a mă plimba cu trenul în ţărişoara asta mică, în care circula mai multe trenuri pe oră decât în toată România într-o zi (da, mărimea contează). A trebuit să-mi pierd portofelul Motivul plimbării feroviare nu este important, ceea ce contează este faptul că am avut cam 4 ore la dispoziţie să observ cum merge la ei treaba (pun intended) dacă nu văzusem până acum destul.
Şi mă duc eu în gară, care e imensă, btw, cea mai mare din Olanda, se pare. Toate gările au zeci, sute de automate de bilete unde poţi plăti cu cardul sau cu monede. Lumea nu stă la coadă decât dacă nu are card, o coadă ordonată, delimitată de cordoane. La ghişeu ţi se dă biletul în sub 2 minute. Fiecare peron este marcat clar, cobori cu scările rulante iar fiecare platformă are aviziere cu următorul tren care pleacă şi prin ce oraşe trece.
Am luat bilet şi mi s-a explicat clar că trebuia să schimb în Amersfoort şi Zwolle. O grămadă de oameni fac naveta în fiecare zi, aşa că multe din trenuri sunt ca metrourile bucureştene, numai că nu sunt sufocante şi nu stai ca sardinele. Aici olandezii chiar pot merge pe gratis cu trenul (cei din clasa muncitoare), în timpul săptămânii sau în weekend, la alegere.
Ajuns în Amersfoort, am mers iar la informaţii să întreb cum ajung în Kampen, fiindu-mi lene să merg la panou. Doamna de la ghişeu mi-a printat - atenţie, mi-a printat! - ruta, orele şi liniile de la care pleacă fiecare tren, şi asta doar pentru o singură schimbare! Am rămas un pic mască, nu ştiam ce e mai awe, că mi-a printat traseul sau că ştia să folosească un PDA pe care verifica rutele şi o imprimantă (pentru că era de vârsta a treia).
Până-n Zwolle a fost la fel de aglomerat, dar asta nu înseamnă că n-am avut unde sta, dimpotrivă. Din Zwolle trebuia să iau un stoptrain, un fel de Braşov-Zărneşti. Gara suferea de lipsă de spaţiu, se vedea că fusese proiectată mai demult şi îşi depăşise capacitatea, dar nu aveai cum să te pierzi pentru că erau semne peste tot, aveau două linii una în continuarea celeilalte, dar n-am avut probleme în a ajunge acolo.
Până şi un stoptrain din asta era impecabil. Am stat într-un vagon decorat ca un trenuleţ pentru copii (erau şi nişte copii pe acolo care-şi făceau de cap) care semăna şi cu un casual bar, având în mijloc nişte mese înalte, un fel de vagon restaurant fără mâncare sau băutură. Toate trenurile n-au întârziat mai mult de 5 minute (spre deosebire de metroul bucureştean).
Tocmai din cauză că n-a întârziat trenul, chiar şi în orăşelul asta mic, m-a făcut pe mine să-l pierd pe cel de întoarcere, fiind absorbit să fac poze 50 de metri mai încolo. Nu mai puteam cumpăra tichete de la ghişeu pentru că era închis (ăsta era un orăşel foarte mic) dar fata care vindea s-a oferit să îmi cumpere bilet după ce a închis magazinul, pur şi simplu. A plătit ea pentru bilet la automat (da, aveau şi aici automate) şi eu i-am dat banii cash.
La întoarcere a fost mult mai liber, am putut să mă holbez în linişte pe geam, chiar dacă se întunecase şi mă uitam la luminiţe. Aproape că a meritat banii daţi, chiar şi fără recuperarea portofelului.
Staţia Utrecht era aglomerat ca întotdeauna, nu-i de mirare, e lipită de un mall. Şi când te gândeşti că o vor extinde până în 2013...

Am lăsat, mai demult, un comentariu la un articol care se pare că mi-a atras mulţi fani. Când zic mulţi, vreau să spun trei. Atâţia oameni m-au abordat cerându-mi sfaturi despre aplicaţii la mastere în străinătate, unii mai mult decât alţii.
Nu ştiu despre voi, dar eu uneori mă gândesc că nu am să fac niciodată ceva extraordinar, nu o să schimb lumea, nu o să las nimic durabil în urma mea, prostii de-astea, şi mă deprim. Însă când poţi să spui că ai ajutat pe cineva cu nişte sfaturi care îi pot schimba viaţa, parcă te simţi un pic mai bine. Când am aplicat eu (chestie despre care o să povestesc mai în detaliu când o să fiu mai confortabil) am înnebunit cu informaţiile, am asimilat o grămadă de chestii şi nici acum nu sunt sigur de unele din ele, nici nu poţi să fii până când nu te loveşti practic de ele. Mi-aş fi dorit să fie cineva care să îmi spună exact cum o să fie în privinţele care mă dureau pe mine cel mai mult, dar nu am găsit pe nimeni care să fie fix în situaţia în care voiam să ajung. Am avut noroc cu Alexandra care m-a ajutat mult, Diana, căreia îi datorez în continuare o bere, şi Sorana. Acum la rândul meu vreau să fac partea mea şi să uşurez munca oricui are nevoie.
În continuare, cine are nevoie de ajutor cu aplicaţii la master, cel puţin în Olanda, poate apela la mine. Merge şi bachelor, am legături de încredere, pe-aici sunt şi copii mai mici învăţăcei. Acum am început să iau în considerare şi propunerea lui Marian Bănică, să fac un grup de discuţii pentru asta, populaţie 4. Poate când ne mai înmulţim se mai manifestă doritori.
Numai să nu mă căutaţi dimineaţaaaaaaaaa!