Niciodata nu m-am putut pune impotriva curentului. Mereu starea de spirit mi-a dictat actiunile, gandurile, vorbele si cuvintele scrise. Momentul de fata reprezinta o fidela reprezentare a starii de fapt de mai sus.
Eu traiesc pentru doua chestii. Iubirea, a carei nevoie este genetic implantata in fiecare, si prietenii. Sunt convins ca nu sunt cel mai bun prieten dupa multe standarde, tocmai pentru ca sunt impotriva standardelor de orice fel. Ah ba nu, sunt salbatic. Dar nu exista situatie in care m-as alege pe mine in detrimentul prietenului meu, cel pentru care m-as arunca in Moskva (sau in cazul nostru, Dambovita cea de toate zilele) de numai mi s-ar cere. Nu am instincte materne, dar imi inchipui ca nu pot fi cu mult diferite fata de ce simt eu fiind legat de maini si de picioare neputand sa ajut pe omul drag mie. Nirvana nu poate fi atinsa decat prin atingerea celor doua idealuri, insa intr-o viata de om m-as putea multumi si cu fericirea celorlalti, atata timp cat am contribuit si eu cu macar cateva secunde la ea.
Exista regrete. Daca as putea sa o traiesc din nou, as face-o altfel. Daca as mai putea da o data sfatul ala, l-as da pe cel bun. Daca as fi in stare, m-as pozitiona strategic la 3 grade longitudine mai in fund de centrala de la Cernobîl, as manca icre de capra timp de o luna si as face surfing subacvatic, astfel incat sa devin super-erou cu jumatate de norma. Voi avea si costum, dar va fi facut de Threadless si nu voi avea chiloti pe deasupra (poate un sutien pe cap, dar suntem inca in negocieri). Nu-mi trebuie decat o putere, oricat de mica, oricat de ciudata, pentru ca mi-ar fi destul sa imi iau prietenii si sa ii duc in Tahiti, sa ii asez pe sezlonguri la marginea marii, sa le ofer un Daquiri, un aparat foto, o carte buna si soare. Seara, in jurul focului, ne-am uita la cateva gagici locale dansand tōʻere, in care ne-am arunca si noi si am rade in miros de fructe marine. Rasaritul n-ar putea fi capturat nici in cuvinte, nici in poze, nimic nu ar putea reda frumusetea care ne-ar urmari pentru tot restul vietii, fiind ca o bomboana pe care o tii sub limba si o sugi din cand in cand sa-ti indulcesti clipa.
Oricum, ar fi bine.
Sau sa ma piste un paianjen, ceva... eu astept.

Si totusi, cine are nevoie de cadouri, brazi, colinde, cozonaci si familie, masa imbelsugata, provizii? Cui ii place sa auda colinde? Pe de alta parte, cui ii place un om care declara sus si tare ca uraste sarbatorile? Mai ales cand simte nevoia sa mentioneze "a, da, stiu ca acum se zice asa ca e la moda, dar eu chiar urasc craciunul". Si totusi asa ai fost crescut, in spirit crestin, ai primit cadouri numai portocale si ciocolata si ai fost infinit mai fericit ca acum. Trebuia sa ai neaparat brad, orice ar fi, a fost tragedie in anul ala in care nu a fost brad in casa, ai vrut sa iei brad din banii tai dar n-ai avut destula tragere de inima. Niciodata nu ai pus la indoiala judecata parinteasca in privinta mancarii de craciun cand erai mic, mereu era un festin gargantuan (?) si se si suparau cand nu mancai tot si de toate. Cand eram mici, toate chestiile astea erau simple.
Apoi a venit varsta adolescentei. La varsta asta cam stiai ca nu exista Mos Craciun, asta a fost o simpla formalitate de indeplinit. N-a fost o tragedie. Inca nu ai inceput sa cumperi tu cadouri pentru altii, in continuare te multumesti sa primesti biscuiti si ciocolata. Nu mai stai acasa de sarbatori, incepi sa colinzi si de la an la an privesti din ce in ce mai mult chestia asta ca pe o afacere si ii storci pe fraieri cat sa-ti ajunga de o sticla de sampanie in noaptea de revelion si maruntis pentru zilele de dupa. Totul a culminat cu anu' ala in care v-ati machiat pe fatza si ati mers prin cartier pictati, au iesit si cateva poze cu dragul de film Kodak, 36 pozitii (regizor eu). In continuare parintii faceau tone de mancare pe care tu nu prea voiai sa le mai mananci, ca ei plecau de acasa si iti ziceau sa mananci din friptura aia, din salata aia, din cacatu ala, din celalalt. Ramanea si s-ar fi si stricat, daca nu ar manca tac'tu de toate.
Ma, si acum esti adult. Esti oficial parte din lantul trofic, esti veriga in circuitul cadourilor in natura (see what i did there?). Si incepi sa umfli pib-ul romaniei, iti faci o lista cu persoanele caruia trebuie sa le cumperi cadouri si te doare sufletul pentru cei care n-au intrat pe lista, si totusi nu prea. In primul an de bani, nici nu stii de unde sa incepi, las ca vine banul, cumpar pentru toti, mama, tata, frate, var, matusa, unchi, bunica, purcel, catel. Ok, purcel n-am avut. Si te iei dupa Silviu care-ti zice ca anu anterior se dadusera prime si iti faci planuri cu o prima fictiva de jumate din salariu. In ziua banetului, observi ca au pus stavilare in calea fluviului micsorandu-i astfel debitul, asa ca tu de fapt iti musti buza, pui un post enervat cu o comparatie nesimtita intre ce laude ai primit de la sefi si un extras de cont in care iti arata fantoma primei (ei, nu chiar) si treci mai departe, iti bagi picioarele in tot si le zici ca n-au fost bani anul asta, dar oricum de 20 de ani familia ta este saraca si nu isi dau cadouri. Ah ba va rog sa ma scuzati, portocale si ciocolata. Si variatiuni.
Urmeaza o parte buna sau o parte rea, depinde care interpreteaza, Mihai sau Octavian. Pentru ca inveti repede din greseli (haha, zice cineva din public) al doilea an deja nu te mai bazezi pe prima, ci pe banii care oricum iti vin, chiar daca nu prea ai muncit tu. Te orientezi mai din timp, iti faci o lista mentala de data asta, ii si intrebi cam ce vor (subtilitatea n-a fost niciodata punctul tau forte). Targuri de cadouri, magazine de electronice, suveniruri, hai sa iau si pentru, hai sa iau si pentru, din pacate sau din feicire (iar) nu sunt eliminati oameni de pe lista din cauza lipsei de fonduri, ci din cauza lipsei de idei. Exact, preferi sa nu le cumperi cadou decat sa le cumperi ceva generic care sa nu insemne nimic si sa nu ii miste macar o molecula afectiva in corp recipientului. Insa unii oameni sunt prea importanti, pur si simplu.
Toata povestea asta avea si un scop. Nu-i asa ca ar fi superb sa lasam totul naibii, sa mergem sa stam la o masa de lemn la marginea nisipului undeva la Marea Neagra, sau pe un ponton la marginea unui lac din Lugano, undeva in Maramures unde nu sunt partii de ski, unde sa stai intr-o casa simpla dar calduroasa, unde sa ne tinem de mana, sa ne uitam cate o ora pe geam la peisaj fara nevoie de cuvinte, undeva sa nu se auda "ce facem de revelion, mergem in club sau facem la cineva acasa", unde sa nu existe notiunea de "trebuie sa fac cadouri" ci mai degraba de "o sa ii ofer un rasarit de soare".
?

Săgetător
Daca pana acum ti-ai facut de cap la job, a venit momentul sa te potolesti pentru ca esti luat in vizor. Ai mare grija astazi la tonul si reactiile tale pentru ca te pot baga in mari necazuri cu sefii.

Nu am putut sa nu observ splendida previziune care ma paste. Se aude acolo sus? :D

"Grow a large beard", I said. And she cheered, not surprisingly.

Prima data a fost tipic adolescentin. Aparatul de ras mi-a fost facut cadou de parinti. Tata chiar s-a oferit sa ma ajute, insa l-am multumit cerandu-i niste indicatii si atat. Poate s-a intamplat prea devreme, aveam 15-16 ani. Nu era barba si mustata in adevaratul sens al cuvantului, dar fiind brunet nu mai puteam rezista, voiam sa vad cum e sa ma luminez la faţă (la propriu). Oricum, a doua zi Sorin nici n-a observat (colegul de banca).
Si am inceput sa ma barbieresc. La inceput era un joc de om matur al unui copil. Acum ca nu mai sunt copil (ca varsta, vreau sa zic) a devenit un calvar. Ciclul dureaza in jur de 5-6 zile si sfarsitul lui necesita mereu pregatire spirituala.
Am incercat Gillette Mach 3, a fost ok, barbieritul propriu-zis nu era cine stie ce. Apoi s-a complicat treaba, pe masura ce inaintam in varsta barba crestea din ce in ce mai repede si mai aspra. Anumite persoane pot depune marturie legata de asprimea obrazului meu. A intervenit si after shave-ul, de vreme ce secolul 21 dicteaza nevoia de barbati sofisticati, bine ingrijiti si in alelasi timp macho. Si totusi, orice as folosi, alcool, balsam, dupa-ras-ul nu functioneaza si basta. Am parte de suferinte saptamanale, timp de o zi. Adunate, ai putea spune ca e un fel de echivalent al menstruatiei, de vreme ce sunt si mai morocanos si nici nu suport sa fiu atins (cel putin nu pe fatza :D).
Odinioara, cand eram mic si citeam diverse reviste Bravo Playboy care intre timp s-au prostit, ma uitam amuzat la diversele pseudonime evident disperate care voiau sa stie ba una, ba alta, intrecandu-se in naivitati (in mare sexuale, dar cine sunt eu sa judec, si eu caut pe net) la rubrica de raspunsuri la intrebari. Lucrurile s-au mai schimbat si daca nu reusesc sa scap de problema curenta si nici un dermatolog nu m-ar putea ajuta (daca apuc sa ajung la medic) probabil voi scrie o scrisoare falsa, foarte dezinteresata, foarte wanna-seem-cool, de vreme ce totul pare de bun simţ, elevat, sofisticat, pana si intrebarile din rubrica "Stiinta de a fi barbat" (sau "Afla-tot", nu mi-am dat seama inca), ei bine o scrisoare legata de problema mea catre Esquire!
Refuz sa cred ca nu poate fi rezolvata. Stiu ca nu are rost sa intreb cititorii, oricum publicul e in majoritate feminin (nu prin alegere, ci hazardos [?]).

Este binecunoscut faptul ca barbatii devin "bine" odata cu inaintarea in varsta. Unul din exemple este George Clooney, preferatul meu (masculin, nu actoricesc). Corpul de invidiat, experienta si cunostintele capatate ma vor recomanda ca pe o partida buna, asta ca sa nu mai vorbim de succes si partea financiara. Problema e ca acum sunt mai predispus unor relatii serioase decat la varsta de 35-45 de ani, luand in considerare ca mariajul nu e o optiune pentru mine.
La toate aceste argumente se adauga cel suprem, ilustrat cel mai bine aici.


Rationamentul este simplu. Tu, femeia, la varsta aceea, vei avea sâni fleoşcăiţi, solduri largite, copii si un caiet impresionant de retete de bucate transcrise in vremurile timpurii ale casniciei in care te-ai afundat nestiind ca vei deveni din ce in ce mai nefe(ricita). In situatia respectiva tu, odinioara fata superba si cu priza la public, nu vei mai avea cautare nici la barbatul slinos care sta pe canapea cu Bucegi la PET in stanga sau, daca ai noroc, whiskey. De ce? Din motivele sus numite, plus faptul ca acest barbat, a carui amintire de cand era tanar si viguros o iubesti, ei bine acest barbat cunoaste totul legat de corpul tau si este plictisit de moarte. Casnicia e moartea libidoului.
Pe de alta parte, Eu voi fi aratos (tocmai pentru ca nu sunt casatorit), relativ bogat, voi calatori si cu siguranta voi avea siguranta de sine si linistea sufleteasca necesara care imi lipsesc partial acum. Eu voi agata fete cu jumatate din varsta mea si voi avea partide de sex nebun cu cate doua pustoaice care vor iesi, ce-i drept, foarte sifonate dupa episodul "the man of their lives" deoarece toata lumea le va eticheta ca fiind curve. Un barbat in varsta nu prezinta neincredere prin asocierea cu fete mult mai tinere, dimpotriva, toti il vor admira (mai putin femeile sus-mentionate, ajunse aproape de menopauza si amarui).
In concluzie, la superba varsta de care va bucurati ar trebui sa petreceti jumatate din timp intre cearsafuri, cu mine. Nu se merita sa alergati dupa barbati in varsta, va vor va trata ca pe copii si veti fi "thrashy". Nu are sens nici sa asteptati pana cand, asemenea vinurilor de Bordeaux, voi deveni o licoare pretioasa de savurat in momentele intime. Acum e momentul.

De cateva zile ma urmareste o muzica ciudata. Din cand in cand mi se pare ca se aude, abia perceptibil, un ritm in surdina. Il aud pentru cateva secunde si e asa inceata incat nu sunt sigur de gen, dar as paria pe latino si lounge daca ar fi ultima mana de joc.

Azi (n.b. ieri) a fost inlocuita cu o durere surda in moalele capului, acompaniata instrumental de toate gandurile negre din ziua de ajun. Sau poate ca a renuntat la cariera solo si si-a facut formatie.

Sunt curios ce-o sa dea maine peste mine. mereu se intampla ceva deosebit maine, de ziua lui Spiridon.

Un foc de paie e acela care cand te simti bine realizezi ca nu e pentru mult timp. Luand in considerare factorii sociologici si sociopatici, lucruri spuse si zise, chiar si unora dintre cei mai buni prieteni, perspectiva aparitiei de fum parea cel putin improbabila. Acum voi faceti legatura in capul vostru ca uite, Mihai a zis de fum, dar am invatat cand eram mici ca nu iese fum fara foc, deci foc, deci da.
Reluand ideea, nu stiu cum s-a intamplat. Practic nimic nu s-a schimbat, sunt adanc in c***t, in continuare mi-e scarba de profesori si de unul in special (nu dau nume, ca poate sufera de varii sindroame si se cauta singur pe net), umblu in picioarele goale pe balustrada, corpul fiindu-mi sanatatea (o figura de stil mult prea puternica pentru dumneavoastra) , in continuare sunt in urma cu proiectele, imi las barba sa creasca pana la refuz, beau 3 litri de x pe zi, nu am rabdare sa citesc articolele din Google Reader (cu exceptii), in continuare nu pot sa elaborez un text simpluţ pe blog fara sa deschid obsesiv paranteze. In continuare am bani si nu am ce face cu ei.
Azi am avut o sedinta de doua ore jumatate in timpul careia chiar mi-am amintit de ce imi place sa programez. Mi-am ocupat timpul cu chestii utile cum sunt cititul de bloguri si redactarea de teme pentru scoala. Am folosit pana si telefonul si am descoperit cu entuziasm ca urmeaza Festivalul de Film Francez. Azi s-a ridicat ceaţa (apoteotic, stiu) si punctul culminant a fost inca de dimineata, cand am reusit sa ma scol!
Mai am de rezolvat maruntisuri: cum sa salvez chestiile extraordinar de misto care imi inunda capul numai cand il am pe perna, cum sa ma las de X, cum sa cumpar cadouri renuntand la partea de planificare, cum sa sarut fete/fata, sa citesc toate revistele care se cam aduna si protesteaza ca de ce nu le lecturez odata (Esq+MH+Republik) ca sa nu mai spun de Magicianul (e mare, frate, ce sa-i fac?).
Imi urez succes. Bine ai revenit.

-să nu intre în Parlament Vadim, Năstase, Voiculescu, PSD, în general za bad guys - nu că ar fi alţii za good guys, dar pe aceste ilustre sugative nu vreau să le mai văd vreodată decât încercând să desfunde veceul celulei în timp ce aniversează un an de căsnicie cu soţul si partenerul de celulă viaţă, Fane Babanu.

-să primesc un singur cadou de ziua mea, poate chiar nici ăla, pentru că nu contează.

-să am flash-forward-uri. Să mă văd pentru o secundă la sfârşitul lui decembrie 2008 şi să zâmbesc. Să mă ştiu terminând facultatea şi bucurându-mă pentru asta, pentru că mi-a ieşit bine. Vreau să mă surprind mâncând o prăjitură în Vondelpark în octombrie anul viitor şi gândindu-mă că în tot acest răstimp nu am crezut cu adevărat ca pot reuşi, totuşi iată-mă.

-să nu mai fiu cuprins din ce în ce mai des de panică surdă, claustrofobie, neputinţă şi amânare.

-să învăţ să îmi dozez timpul.

-linişte.

-o petrecere monstru la care să nu mă gândesc la nimic din ce mă macină.

-s-o văd pe Alexandra cât mai repede.

-să găsesc fular şi manuşi mişto.

Fie-ti mila, ma caiesc. Recunosc ca am gresit luand-o pe drumul mai usor. Am ignorat cu buna stiinta semnele si sfaturile. Nu i-am luat in serios pe Tudor, pe Cretz, alti oameni care stiu despre ce vorbesc si am ales filme de Movieplex.
La cinematografele romanesti de mall ajung in proportie de 90% cele mai proaste filme americane, pline de stereotipuri, ţâţe si cur, ieftin si rasuflat. Insa rar, once in a very special while, ajung chiar si la cinematografele mari filme bune, cum este Nunta muta.
Nu mi-au placut filmele romanesti niciodata - ce-i drept, nu am vazut cele mai mari realizari ale autohtonilor, tocmai pentru ca niciodata n-am avut o dorinta destul de puternica de a viziona benevol nici macar un Filantropica sau un 321432. Ce n-a reusit nici un film, nici o promovare sau sfat prietenesc pana acum, a izbutit Nunta muta, care m-a facut nebun dupa film, film romanesc. Si culmea, mi-a readus pe buze zambetul care-mi lipsea, mi-a deschis ochii, bratele, porii, m-a deschis definitiv si mi-a reaprins iubirea pentru cinematografie.

-Revista FHM a oferit cititorilor sai ca si cadou in luna septembrie o bucata de carton cu trei gauri de diametre diferite pentru masurarea circumferintei penisului. Ca bonus, o sapca. Redactorul-sef de la "FHM", Eduard Tone, nu crede atit in puterea vedetei de pe coperta, cit in puterea cadourilor date impreuna cu revista: "Publicul de la noi nu e atit de sensibil la personajul de pe coperta, cit la ideea de a primi ceva, un cadouas". Redactorul-sef de la "Maxim" merge mai departe: "Daca dai un cadou in pretul revistei, e perfect. Tot ce e gratis se vinde. Daca as da cadou tampoane la revista de barbati, s-ar vinde".[1]
-Revista Esquire, pentru a face fata competitiei, a inceput sa ofere cate un film cadou incepand cu luna Octombrie, pana acum fiind Parfumul si Iluzionistul.

-ProCinema delecteaza telespectatorii cu cateva intrebari deosebite de cultura generala legate de actori, gen: Ce actrita a hotarat ca nu vrea un copil, ce actor si-a batut mama etc. Real classy stuff.
-Discovery ne intreaba chestii diverse de cultura generala nature-wise, de exemplu cat de mult se inalta cenusa de la eruptia unui vulcan (imi pare rau, alte exemple nu am momentan).

-PNL, PDL, PSD, PC, PNG, PRM. Partidele mari impart pungi cu cadouri pentru ca isi permit, PNG-ul nu o face pentru ca e de nisa si oricum ar da banii degeaba. PNL suna pe saraci promitandu-le bonuri de masa in schimbul voturilor, lui Voiculescu i se face reclama la Antena, el fiind patronul Antenelor (oh!), Geoana.. ei bine, el e Geoana, Vadim rade increzator, totul e un mare blat, totul e stabilit la mica intelegere, mai-marii partidelor candideaza la Cucuietii din Vale, restul il cunoasteti.
-Barack Obama si-a atras simpatia actorilor, a tinerilor, a negrilor, a femeilor, a multora doar prin felul lui de a fi, politete, coolness, calm, inteligenta. John McCain s-a bazat pe experienta lui ca luptator in razboi si pe patriotism. Joe Biden este un expert in politica internationala si un politician abil. Sarah Palin reprezinta alegerea fireasca a americanului de rand, cu nivel de inteligenta sub medie, datorita valorilor americane pe care le sustine. Pe tot parcursul campaniei, cel putin la nivel inalt contracandidatii nu s-au atacat, nu au lovit sub centura, nu au folosit injurii si invinsii au stiut sa piarda onorabil.

-Gigi Becali: „Iubirea e o emoţie, care oamenii dacă au emoţii înseamnă că şi iubesc“. [2]
-Barack Obama: "f there is anyone out there who still doubts that America is a place where all things are possible, who still wonders if the dream of our founders is alive in our time, who still questions the power of our democracy, tonight is your answer." [3]