1. In metrou, doua perechi de ochi cu ochelari se privesc prin multime si nu reusesc sa vada altceva decat ochii celuilalt. Ea are rame intregi si groase, el se vrea intelectual si nu are rame decat pe jumatate. Din cand in cand apar cadre cu gura schitand un zambet pe care, celalalt, evident, nu il vede.
Se termina dupa cateva statii cand el iar nu vede decat ochii ei intorcandu-se cu o oarecare tristete si parul prins in coada.
2. Baiatul sta in picioare in fata scaunului. Pe el sta fata. Ea e bruneta vopsita, data cu creion la ochi dar nu strident, astfel ca i se pot vedea ochii calzi. Key element: ambii au casti in urechi. El fataie privirea in stanga si dreapta, nu se uita la ea. Fata parca observa ca baiatul n-are stare si ridica privirea la el, observand si miscarea aproape imperceptibila a degetului mic, probabil in ritmul muzicii. Il fixeaza indelung cu o privire curioasa, iscoditoare dar jucausa, incercand sa ghiceasca ce asculta. Cadrul e prin ochii ei si cu muzica ei in fundal, privind in sus, apoi piesa ei devine secundara si incep sa cante pe rand o suita de piese care crede ea ca ar putea fi in castile lui (trebuiesc potrivite sa sune bine in tandem). El isi coboara intr-un final privirea si uimit o vede cu un zambet larg si incurcat. El nu a inteles nimic.
Ma refer la colegii de liceu si imi cer scuze in avans pentru eventualele indiscretii pe care le voi comite.
De Dorin nu mai stiu nimic de un an. Adica, stiu ca o duce bine mersi, are un loc caldut in camin, se joaca si iar se joaca. Sa-i fie de bine lui.
Simona munceste, mananca, gateste, din pacate nu ii cunosc viata, dar se pare ca e independenta si ii sta bine. La mai mare.
Cine nu l-a vazut pe Dan in ultimul an, s-ar putea sa nu il mai recunoasca pe strada, pentru referinte accesati site. Si-a luat si bicicleta!
Dana munceste, e in ultimul an si face practica in Galati, daca veti avea nevoie de inside man/woman la banca, she's the one. Iulian o duce la fel, doar ca pe un salariu mai mare. Se iubesc.
Ramona nu mai am idee ce face, decat ca isi exploateaza mai departe darul, ultima oara cand auzisem era asistenta la un curs la ea la facultate.
Sorin nu mai suporta Academia si vrea sa termine mai repede. Sa ii uram succes si lucruri dupa care sa tanjeasca in timpul asta.
Laurentiu munceste, face, drege, are cioc si prietena.
Alina invata, traieste, iubeste, merge la munte, etc.
Anca o duce bine. Se face mare si frumoasa, isi face planuri pentru viitor care, culmea, nu mai par asa irealizabile... acum joaca la loto doar ca back-up!
Daca ai vazut, sa zicem, 500-600 de filme si spui asta cuiva, s-ar putea sa se mire de numar. Apoi te lauzi ca esti cinefil. Dar iti dai seama ca nu prea ai vazut la viata ta decat filmele americane, filmele de Oscar, filmele cunoscute si mediatizate. Si apoi vine cineva si-ti zice de Akira Kurosawa sau alti cineasti nu destul de apreciati la vremea lor, a caror opera probabil ca e o arta sublima, dar prea sublima pentru conceptia ta proprie si personala. Acum te simti prost, limitat intelectual si un pic gelos ca nu poti sa faci si tu pe superiorul cunoscand filme obscure super tari. Dar apoi iti trece prin minte (de fapt nu iti trece, dar ar trebui) gandul ca vizionarea diverselor filme anti-hollywoodiene nu confera un grad de culturalizare sporit, nu lumineaza viata in feluri inimaginabile de catre americani, nu iti reconstruieste setul de valori si nu iti schimba viata. Poate ca de fapt totul e relativ.
Cand erai mic citeai carti, iti placea sa stai cu orele si sa dai gata carti de aventuri si ce le-o mai placea copiilor. N-ai avut niciodata un termen de comparatie si asta nu te-a deranjat. Apoi cresti, iti gasesti alte ocupatii si cititul iese din prioritatile tale. Intalnesti diversi oameni care pot discuta despre carti ore in sir, si te intreaba din 10 in 10 minute daca ai citit o anume carte. Incepi sa te simti din ce in ce mai prost pentru ca nu numai ca nu ai citit si nu ai auzit de carte, dar nici numele autorului nu iti zice nimic. Si te gandesti ca esti cu mult inferior acelor intelectuali cititi. Incepi sa le ceri carti. Te gandesti cum sa recuperezi timpul pierdut si sa ajungi la acelasi nivel cu ei. Hmm, dar apoi iti dai seama ca de fapt ai stat fata in fata cu ei si nu te-au coplesit intelectual cu nimic, poti purta o discutie de calitate fara nici o problema cu aceia, ba chiar poti castiga dispute aducand argumente la care ei nu s-ar fi gandit, intr-un mod inteligent si original. Deci, unde se vede de fapt castigul atator lecturi?
Ai multa muzica pe comp, giga, zeci de giga. De toate genurile. Iti place sa te lauzi ca asculti de toate si gusti orice gen muzical. Cand cineva intreaba "ce formatie e asta" te flatezi singur cand stii sa dai raspunsul cu usurinta. Afli de last.fm, iti faci cont si apoi prieteni, ca e social networking. Si cand te plictisesti incepi sa navighezi printre profile. Si stim cu totii ca diversele genuri muzicale au cotatii diferite, sunt privite altfel. Daca e muzica electronica, house, trance, minimal, trecem cu usurinta peste, zicandu-ne ca e muzica light, daca e heavy rock, thrash metal, etc, asta e pentru cei alesi, doar pasionatii asculta asa ceva, se trece si peste asta . Cam asta inseamna prejudecatile. Si da, la fel si cand dai peste ceva care tie ti se pare sofisticat, ceva de care n-ai auzit vreodata dar vezi ca un prieten asculta obsesiv si incepi sa te gandesti de ce nu ai auzit de formatia asta pana acum, orgoliul tau te intreaba: oare eu nu pot gusta stilul formatiei asteia? ca doar sunt sofisticat si cu gusturi variate. Si incepi sa asculti. Mai apar cateva zeci de astfel de cazuri si deja te crezi un mic expert. Apoi urmaresti peisajul concertelor si festivalurilor de la noi si mai vezi cum apar alte formatii, underground sau pur si simplu necomerciale, care vin sa cante in cluburi gen Fabrica sau Fire si te uiti si vezi ca asemenea eventuri au mai mare popularitate decat ATB in Kristal, si te gandesti cum de ti-a scapat tie pana acum muzica asta. Nici macar nu stii ce canta, dar deja stii ca vei fi foarte receptiv cand vei asculta, poate chiar mai receptiv decat ar trebui sa fii. Asta in conditiile in care multi ar putea trai fericiti pana la adanci batraneti ascultand arii de muzica clasica.
Si uite asa totul e relativ.
Maine primim o noua colega. Azi, dezbateri indelungi in privinta amplasarii bulgarelui de gingasie feminina, delicata floare a primaverii, lucrul pe care l-a creat Dumnezeu cand a realizat imperfectiunea barbatului, etc, pe scurt, suntem o echipa flamanda de fete.
That is not the issue.
M-am gandit sa cumpar flori. Nu pentru cea care vine, ci pentru cele care sunt. Buchete de ceva micutz, primavaratec, asa, pur si simplu ca ar fi frumos afara. Apoi primesc vestea ca vom avea o noua colega (de data asta, in echipa noastra). Stam noi, glumim pe tema asta (ce rezolutie are, ma? high-def? misto), aproape ca votam unde o vom pune, aproape ca pe un bibelou, si apoi ma loveste gandul de mai sus. Eu voiam sa cumpar flori. Chiar de saptamana trecuta ma lovise gandul. Hmm.. ce sa fac, ce sa fac. Sa cumpar flori maine? Si o intampin pe fata in prima zi cu flori? Cel putin dubios. Stiu! Ma duc acum si cumpar flori pentru fetele de acum! Ca sa nu zica nimeni ca am luat pentru cea noua. Hmm, dar asta e si mai dubios, adica de ce sa le iau lor, la ora 16, in ziua dinaintea primei zile a noii fete in departamentul nostru... cateva ganduri murdare la care ma pot gandi sunt: "Oare n-o place deja si nici n-a intalnit-o?", "Se zgarceste la un buchet de flori?" (stiu, am imaginatia bogata) etc.
Uite-asa n-am mai cumparat nici o floare. Deocamdata.
Imi propun sa fie ultimul gand personal postat. Sunt convins ca n-o sa reusesc.
EDIT: am vrut sa zic ultima chestie pe care o gandesc in legatura cu ce fac in fiecare zi pe care o pun pe tava, asa, transparent.
Inghesuiala mare la Armata Poporului. Inghesuiala mare peste tot, si la intersectie, si in statia de autobuz. Ajung la semafor unde astept sa trec. E rosu. Printre atatia oameni din fata mea mi-a sarit in ochi probabil cea mai mica fata din zona. Nu era cat Shakira, da' era mica. Cum ar veni, sub standardele mele.
Hmm, si cand ma uit din spate, primul lucru la care ma uit e... parul. Nice hair, I say to myself. Misto si cizmele. Mama, si ce fund! (paranteza: cizmele astea purtate peste blugi sunt cu dus intors, mi se par uneori mai degraba usuratice decat decente, si in acelasi timp anumite persoane purtandu-le imi trezesc sentimente neortodoxe - sau necatolice?).
Fata tinea in mana o garoafa. Si se grabea. De unde stiu? A trecut pe rosu in pas alert. Reamintesc ca eram in spate. Se intoarce pe jumatate si ii vad figura din profil, luminoasa si cu ochi frumosi (da, am vazut jumatate de ochi si restul mi-am imaginat). Pana la Cora sunt doua perechi de semafoare, si de 2 ori a trebuit sa se opreasca. Eu voiam sa ajung mai in primele randuri sa ma holbez mai bine. Tot mi-o lua inainte dar trebuia sa se opreasca din cauza masinilor. Apoi in pas de-a dreptul alergator spre Plaza.
Ce coincidenta, acolo merg si eu. Am marit si eu pasul cat sa nu o pierd din ochi. Mama, de nu ma simteam ca un stalker, sa mi se usuce si sa-mi cada! Si nu era neplacut.
Aproape ca am pierdut-o cand am intrat in Plaza. Dupa 10 metri am reperat-o si m-am indreptat discret spre ea, vazand ca e singura. Bai, si cand mai aveam 2 metri i se sculpteaza un zambet mare pe fata si il imbratiseaza pe unu. Ma uit in sus: inimioare si inimoaie rosii... Jeez, it's Valentine's, d'oh! Normal ca se intalnea cu Valentin!
N-am dezlegat inca misterul garoafei, ca venise deja cu ea, dar e clar ca cine i-a dat-o n-a avut noroc... cum sa oferi garoafe cand una din doua femei se asteapta sa faca sex de Sfantul Valentin?!
*sfarsit abrupt*
Sweeney Todd
"Cine nu a vazut Sweeney Todd, sa-si cumpere" a zis Tudor. Asa ca m-am dus sa vad filmul. Musical musical, dar nu sunt complet imun la laude repetate cu garnituri de "Uuuu! Aaaa!".
Dupa primele 2-3 cantece deja te obisnuiesti. Apoi devine cu adevarat interesant in momentul intrigii, cand mi-am sculptat un ranjet semi-delicios, semi-terifiat pe mecla si am cam ramas cu el pana la cel din urma belit (din film). Nu imi place sa dezvalui actiunea filmelor, asa ca va zic doar ca la cinema se merita vazut si tre sa ai un stomac tare. Decoruri super, filmare impecabila, regizor excelent. Umor negru si un final apoteotic.
Muzica
Printre ultimele chestii descoperite de mine se numara Bedouin Soundclash, luat initial de la Alex, cred, si dat mai departe. Cineva chiar mi-a multumit pentru recomandare, un cocktail de bla bla bla. Alte titluri: Clap Your Hands Say Yeah, Raul Midon care canta un fel de jazz dar mi-a atras atentia o piesa de la tv , Pick Somebody Up, apoi niste piese de pe ultimul album Lenny Kravitz, Nickelback - Rock Star si nu mai zic de Kate Nash ca n-are rost. Si The White Stripes - Good to me, care imi aduce aminte de Sweeney Todd, dar de fapt e de pe sountrackul Wicker Park. Weird.
Roblogfest
.Nu am fost nominalizat, deci nu particip. Asta e, daca nimeni nu a fost de parere ca merit (in afara de cei care ma cunosc) inseamna ca asa e. Daca cititi bloguri recomand cu tarie (putere? caldura?) sa votati un blog, sa fie rezultatele cat mai concludente la final. Fiecare vot conteaza.
Va zic fiecare categorie si pe cei luati in considerare.
Cel mai bun blog personal: Insemnari a lui Gelu, Life in loops al Dianei, Lepetitmouton, Innoza, tomatacuscufita, gogu kaizer, irene, Peculiarme, 21 ani. Am ales pe Gelu pentru ca e de departe cel mai personal (cine a trecut pe acolo stie).
Cel mai bun blog nou (2007): Insemnari a lui Gelu, Life in loops, 21 ani, Peculiarme, tomatacuscufita. Da, sunt constient ca se repeta, dar sunt bune. Am ales pe Life in loops pt ca ori are Diana prea multi prieteni care ii citesc blogul tot timpul, ori blogul ei prin forte proprii a castigat o popularitate imensa in doar cateva luni de la lansare (i'm jealous).
Cel mai bun blog colectiv: nush ce sa zic, n-am multe optiuni: Gramo, Andreanum&Co.... am ales Andreanum pt ca Mutsunake e cel mai tare scriitor de bloguri roman si nici Andreanum nu e mai prejos.
Cel mai bine scris blog: irene, Patric, Lepetitmouton, Andreanum&Co. Castigator Irene.
Cel mai bun blog: pentru ca e o categorie intimidanta, si imi trecuse cheful, plus ca nu am vazut foarte multe bloguri cunoscute destul de bune cat sa imi atraga atentia, am oscilat intre irene, Innoza, Andreanum&Co. Am ales iar Irene, pt ca e pur si simplu misto.
De ce sunt magar?
Ma asteptam ca asta sa voteze Anca (let me know when you read this)... bine, ca si eu am votat, dar se pare ca au fost mai mult de 2 voturi.
Amelie Nothomb - Dictionar Robert de nume proprii.
Boris Vian - Iarba rosie.
Le dau, le vand, le donez, cum vreti voi, numai sa vreti sa le cititi. Eu am citit-o pe prima si mi-a placut, coautoarei nu i-a placut.
