Eu recunosc că sunt complet pe lângă, cel puţin în ultimele luni în care mi-am lăsat corpul amanet şi m-am plimbat cu gândul pe unde tu nici nu gândeşti. M-am dat cu internetul prin Facebook, pă blog, pe hipopotami urbani, m-am încălţat cu pagini de facultăţi, în fiecare dimineaţă mă spălam pe ochi cu google reader, nevoile zilnice mi-au fost înlocuite de yahoo mail (no1) şi google mail (no2). Ce telefon? Messenger! Ce ieşit la film? Torrente! Concerte? Vh1.
E ciudat să nu-ţi poţi stăpâni propriul corp. Pentru că suntem în România, se subînţelege că ăia de la amanet nici n-au avut grijă de el, l-au umplut de praf, au uitat să-l bărbierească, ba chiar i-au şi tăiat nişte chestii de care mi-e ruşine să pomenesc. L-am luat la o tură aseară, la verificarea lunară, să văd dacă-i mai merg rotiţele, încheieturile, etc şi s-a strantit un pic la piciorul drept.
Ar trebui să am şi-un scop, presupun. Scopul e să mă pun pe întrebări, şi anume ce-ar fi dacă aş reveni din vacanţă să abuzez de corpul ăsta, dacă tot mai am garanţie câteva zeci de ani pe el? Cum ar fi să închid calculatorul seara, să nu mai las torrentele deschise? Cum ar fi să nu-mi verific mailul în fiecare zi, să-mi şterg bookmarkurile din Firefox? Dacă n-aş mai vizita bloguri, Metropotam n-ar mai avea parte de critica mea constructivă (hehe), oau! ar cădea tavanul peste mine dacă n-aş mai citi ştirile de câteva ori pe zi, imediat cum apar? Dacă n-aş intra pe Facebook, n-aş face teste, n-aş mai comenta cu unul sau cu altul, n-aş mai publica pe blog? Aş îndrăzni să spun că nu mai intru pe messenger, dar mi-e teamă că am să putrezesc până o să se intereseze cineva de mine (în afară de vreo 2 persoane). "Teamă" e un cuvânt prea dur, înţelegeţi voi.
Cum ar fi dacă nici unul din voi n-ar mai avea nici o altă legătură cu mine? Toate sforile astea virtuale s-ar rupe dintr-o dată. Recunosc, s-ar putea să-mi pierd echilibrul la început, nu-mi pasă, dar voi? Şi voi aveţi fel şi fel de parâme care vă ţin în loc, împotriva curenţilor. Ce-o să faceţi? O să vă vedeţi de treabă, normal.
6 Responses to Ce-ar fi dacă n-aş mai fi?
Normal, da.
Nici eu nu credeam ca o sa renunt vreodata la messenger, la chaturile inutile si lungi, la confesiunile mele emo pe care le faceam oricui suficient de ghinionist sa fie online intr-un moment nepotrivit... and yet i did!
*Hello, my name is Roxana, and i'm no longer an ym addict.*
L-am lasat pt gtalk. Unde am doar o mana de oameni, din care vorbesc constant doar cu unul.
Amor vincit omnia. :))
fock you
ce-am mai facut?!
nimic. istoria se repeta. succes.
nu chiar. o sa-ti povestesc... cand mai intru pe ym. :p
nu e nevoie, mersi. eu sunt bine, imi mai trimiti cate o vedere din cand in cand...
Something to say?