Ar fi culmea sa vorbesc despre dezechilibrul interior. Logic, e dezechilibrat, nu pot sa ma echilibrez in asa fel incat sa vorbesc despre mine.
E vorba de lume. Nu stiu de ce, dar pare a fi totul impartit intre extreme. Si nu e ceva de gen 2 de plus cu 2 de minus devine neutru. Si nici de instabilitatile mentale ale celor din jurul meu. Nici macar nu e vorba de cei din jurul meu.
Lumea se imparte, dupa cum stim, intre bogati, care arunca bani in lautari, sau cumpara Phantom ca sa aiba din ce iesi cand e filmat, sau yahturi sau cluburi de fotbal, si cei saraci, care poate stiu sa se bucure si cu nimicurile pe care le au, sau poate nu. Exista introvertiti, pe care i-as pune in categoria antisociali, care stau in casa, se joaca, browseaza, whateva. La polul opus, sufletul petrecerii, cel care organizeaza chefuri, care merge la toate, care se duce la toti dj-ii care mixeaza in Bucuresti, sau poate e cel care merge de 3-4 ori pe saptamana in Expirat.
Sunt cei care vin constant la scoala, pentru ca, la urma urmei, e cel mai inteligent lucru de facut, ai de castigat in sesiune. Ei iau cursuri si reprezinta furnizori pentru multi altii. Altii care (poate) vin la laboratoare doar, la examene (maybe) la plesneala si in rest Dumnezeu stie ce fac.
Sunt oameni care lenevesc acasa, sau la camin, whatever, pe banii parintilor, poate se concentreaza pe scoala, poate nu, si de cealalta parte sunt aia descurcareti, care muncesc deja cu carte de munca, nu au timp de scoala, dar au venit propriu.
Fete sau baieti super cuminti, bine crescuti, care prefera sa iasa in parc la plimbare decat la o bere/suc sau film. De partea cealalta, fete si baieti cu tupeu, cu lipici, centrul atentiei, care mai mult ca sigur au zeci de admiratori, nu au decat sa aleaga, au parte de distractie, oameni frumosi (pentru ca, nu-i asa, au posibilitatea de a alege).
E, si tot textul asta plictisitor are un scop. Lumea mea e dezechilibrata pentru ca nu am norocul (?) sa cunosc oameni din fiecare categorie, mai exact nu pot echilibra balanta. Poate asta ar insemna o viata normala, ghidandu-te dupa interactiunea cu ceilalti. Sa ai pe cineva cu care sa te plimbi in parc, apoi sa iesi cu o alta gasca in club, sa mergi la scoala si sa lucrezi part time sau project based, sa ai prieteni peste tot care sa te invete fiecare cate un aspect al vietii. Sa gusti din toate si sa nu faci excese. Asta ar fi echilibrul perfect. Eu nu am.
E vorba de lume. Nu stiu de ce, dar pare a fi totul impartit intre extreme. Si nu e ceva de gen 2 de plus cu 2 de minus devine neutru. Si nici de instabilitatile mentale ale celor din jurul meu. Nici macar nu e vorba de cei din jurul meu.
Lumea se imparte, dupa cum stim, intre bogati, care arunca bani in lautari, sau cumpara Phantom ca sa aiba din ce iesi cand e filmat, sau yahturi sau cluburi de fotbal, si cei saraci, care poate stiu sa se bucure si cu nimicurile pe care le au, sau poate nu. Exista introvertiti, pe care i-as pune in categoria antisociali, care stau in casa, se joaca, browseaza, whateva. La polul opus, sufletul petrecerii, cel care organizeaza chefuri, care merge la toate, care se duce la toti dj-ii care mixeaza in Bucuresti, sau poate e cel care merge de 3-4 ori pe saptamana in Expirat.
Sunt cei care vin constant la scoala, pentru ca, la urma urmei, e cel mai inteligent lucru de facut, ai de castigat in sesiune. Ei iau cursuri si reprezinta furnizori pentru multi altii. Altii care (poate) vin la laboratoare doar, la examene (maybe) la plesneala si in rest Dumnezeu stie ce fac.
Sunt oameni care lenevesc acasa, sau la camin, whatever, pe banii parintilor, poate se concentreaza pe scoala, poate nu, si de cealalta parte sunt aia descurcareti, care muncesc deja cu carte de munca, nu au timp de scoala, dar au venit propriu.
Fete sau baieti super cuminti, bine crescuti, care prefera sa iasa in parc la plimbare decat la o bere/suc sau film. De partea cealalta, fete si baieti cu tupeu, cu lipici, centrul atentiei, care mai mult ca sigur au zeci de admiratori, nu au decat sa aleaga, au parte de distractie, oameni frumosi (pentru ca, nu-i asa, au posibilitatea de a alege).
E, si tot textul asta plictisitor are un scop. Lumea mea e dezechilibrata pentru ca nu am norocul (?) sa cunosc oameni din fiecare categorie, mai exact nu pot echilibra balanta. Poate asta ar insemna o viata normala, ghidandu-te dupa interactiunea cu ceilalti. Sa ai pe cineva cu care sa te plimbi in parc, apoi sa iesi cu o alta gasca in club, sa mergi la scoala si sa lucrezi part time sau project based, sa ai prieteni peste tot care sa te invete fiecare cate un aspect al vietii. Sa gusti din toate si sa nu faci excese. Asta ar fi echilibrul perfect. Eu nu am.
4 Responses to Dezechilibrul in care traiesc
nu cred ca tine de noroc asta , ci mai mult de tine. singur iti alegi prietenii , nu norocul ii alege. daca ai cauta mai mult ,poate ti-ai gasi acel echilibru ;)
neeeeah.. echilibrul e boring, oamenii pe care-i descrii tu cu munca, prieteni, colegi de facultate, gasca etc se aproprie prea mult de grown-ups si de-un stereotip care mie una nu-mi place deloc. aia ar fi o viatza asa de normala incat m-ar scarbi si plictisi. dezechilibrul, pe de alta parte, e mult mai fuuuun.. si te ajuta in general sa creezi. stii chestia aia, cu geniile care-au trait in saracie si izolare, nu? :D
@ana - nu e vorba ca n-as avea prieteni din toate categoriile, doar ca nu petrec destul timp cu toti (cu unii chiar deloc)
pai si atunci de acum incearca sa pastrezi legatura cu toti .:)
Something to say?