Nu stiu daca vi s-a intamplat vreodata, dar eu ma simt periodic depasit de evenimente. E o senzatie neplacuta, cu siguranta. Feelingul ala cum ca nu apreciezi la adevarata importanta cacatul care ti se intampla, si mai tarziu vei vedea ca a fost un punct crucial si te vei mira cum a trecut peste tine fara sa-ti dai seama.
Tot timpul am parte de neplaceri din astea. Uite, de exemplu, am ajuns intr-o situatie in care m-am aglomerat cu temele si am vreo 5-6 de predat. Cel mai sumbru scenariu zice ca eu n-am sa intru in 2 examene daca nu predau temele respective. Stiu ca e pragul cel mai de jos, dar chestia asta ar putea avea un efect incalculabil asupra mea din toate punctele de vedere. Si eu parca nu realizez. Bine, am avut un scurt moment de panica mai devreme cand ma intinsesem in pat cu castile si parca ma durea juma de corp, cum a venit asa a trecut. Dar asta e doar un exemplu.
Scoala nu e totul. In schimb, sa ne gandim la lucruri mai ample cum ar fi deciziile profesionale sau, mai bine, cele personale. Amoroase. Uitandu-te inapoi, iti dai seama ca in seara aia ai fost la o rascruce, ai fost testat si ai fi putut fi pe un drum mult mai bun acum, acum probabil ti s-a dus sansa.
Unele lucruri nu sunt chibzuite cum ar trebui. Iti dai seama dupa ceva timp. Incepi sa rumegi la ele. Si le dai pe toate partile, vezi cu cat mai bine ai fi putut reactiona, te intristezi si mai mult, greselile tale iau amploare in mintea ta, si fara sa iti dai seama ai ramas cu o sechela care te va urmari tot restul vietii; regret dupa regret merge viata asta.
Sa nu v-aud zicand ca n-ati da timpul inapoi sa schimbati ceva, ar fi o mare ipocrizie.
Reformulez: daca ar fi sa dati timpul inapoi, cu siguranta ati schimba ceva.

this is a pretty good one

http://www.travelpod.com/traveler-iq

M-a enervat toata lumea de acasa, m-am hotarat sa plec mai devreme la Bucuresti. Am plecat si am scapat de ei si am luat hotararea sa ma rup de casa. Doar mama saraca ce-o sa ma mai suporte la telefon.
Am ajuns in mijlocul nametilor, intr-un frig si o mizerie si un haos ce nu am mai vazut. Pana si supermarketurile sunt golite si probabil nu se pot aproviziona, munti de zapezi pe trotuare ce obliga pietonii sa mearga pe strazi, dar e de-a dreptul ilar sa vezi cati oameni o ard in adidasi prin oras.
Frigiderul era mucegait de la apa care a stat 2 saptamani in el, dupa ce-au taiat marlanii curentul. Caldura nu am. Repet: caldura nu am. Pentru prima data am pus in picioare 4 perechi de sosete si papuci mai mici cu 3 numere, in disperare. Inca sunt singur in camera.
Bolesc de-mi iese si prin urechi si mi-am luat Humex aseara in Carf (unde am mers cu intentia declarata de a-mi face provizii si am facut, de 60 de lei). Inca nu si-au facut efectul. La teme inca nu am miscat nimic, mi-am luat liber pentru luni (sau sper ca o sa imi accepte sefu) si cu Dumnezeu inainte (e o expresie, don't get hung up on it).
Bai, si peste toate astea, am o dispozitie buna. Culmea.

(nu stiu niciodata sa pun un titlu inspirat, cum ar face un scriitor bun, insa eu nu sunt nici macar scriitor, daramite bun, so here they go)
La mine acasa se ascultau manele in noaptea de revelion... mi-a zis mama la telefon :>
Bradul meu este foarte foarte frumos, chiar daca este artificial, are si niste lumini geniale.
Se pare ca "spontaneus prose" a fost deja luata, asa ca mie trebuie sa imi gasesc un alt nume care sa prinda.
Cred - nu, de fapt stiu ca sunt foarte bun la prime impresii. Lumea chiar ma place din prima, las o senzatie foarte placuta de "nice guy" de unde se mai poate taia cu ocazia urmatoarelor intalniri (sac). Daca ar fi mereu numai new people, as fi senzatie!
M-am apucat de lucru, draci, si mor de foame pe-aici, nici nu pot sa mananc orezul de pe jos! Astept para malaiata in gura.
Cel mai tare mesaj primit de revelion a fost unul blank. Cool, nu?
Mi-am revenit din punct de vedere muzical (with a little help from my friends).

Note to self: revelion in trei, de facut si alta data.