In vacanta, l-am intrebat pe tata, intr-o doara, daca ar pleca din tara definitiv, de s-ar prezenta ocazia. Si a zis ca nu ar ezita - nu ar pleca in Statele Unite, dar oriunde in Europa, Germania, Italia, etc. A, si a zis ca nu vrea in Spania (beats me why). Daca ma gandesc bine, ii dau dreptate, pentru ca are totusi 46 de ani si are dreptul sa isi petreaca a doua jumatate a vietii intr-un mediu civilizat - el nu este deosebit de cult, desi se vrea a fi, este, intr-adevar, foarte civilizat, desi se poate comporta ca ultimul om si a facut mai multe prostii la viatza lui decat vom face eu si frate-miu la un loc - ok, erase that, doar eu, pt ca Ionutz ii calca pe urme de mult. Desi nu stie limbi straine si nu prea le prinde, s-ar descurca. Si ar fi intr-un fel bine pentru toata familia, pentru ca ar avea o situatie materiala sensibil mai buna decat aici, el fiind foarte bun in meseria lui de sef mecanic. Singurul impediment ar fi faptul ca noi copiii am ramane aici, deci e inacceptabil pentru ei. Cel putin eu stiu sigur ca as ramane aici.
In primara am avut o colega foarte frumoasa, Alexandra, pe care intre timp o uitasem, pana cand ne-am regasit intamplator, prin intermediul Ringo (?! I never visit that site). Si intamplator, era in Galati, eu eram in Galati, hai sa ne vedem. Ea este studenta la Bremen, impreuna cu multi fosti colegi din liceul meu, si facuse 2 ani din 3. Ne-am intalnit, ne-am inteles mult mai bine decat ma asteptam, pentru ca eram totusi ca doi necunoscuti, ne stiam parca din alta viatza. Am aflat cu parere de rau ca nu vrea sa se intoarca in Romania, va ramane sa lucreze in Germania, sau poate in Olanda/Belgia. Desigur ca n-am insistat (prea mult). Ne-am despartit dupa cateva ore, si peste 2 zile a plecat.
Si de atunci sunt mai pornit pe chestia cu emigratul decat eram inainte. Pur si simplu nu o inteleg. In cazul Alexandrei, stiu ce e. Are nevoie de libertate de miscare si de gandire, nu suporta dependenta de parintii ei, chiar si-a exprimat stanjeneala prin care a trecut in liceu. Din pacate, maaarea majoritate a tinerilor pe care i-as pune in categoria peste medie (deshteptaciunile) vor sa plece, motivele invocate fiind in principiu doua: uratenia noastra si frumusetea altora. Ceea ce ma dezamageste. Am experimentat si eu ce e mai rau din Romania asta (poate nu am avut cele mai marcante experiente, deci ma abtin cat de cat), stiu ca oamenii sunt lenesi, unii tigani fura, unii romani fura si dau in cap, autoritatile sunt de toata rusinea, suntem saraci; banuiesc ca Austria e extraordinara, probabil e adevarat ca Praga e cel mai frumos oras european, Paris si Londra iti iau mintile, germanii sunt foarte ordonati si politicosi, olandezii sunt extraordinar de liberali... Cu atat mai bine! Acum e momentul sa facem Romania exact asa cum vrem.
Cred din tot sufletul ca Romania poate fi "salvata". In ce sens? Avem potential enorm. Putem ajunge printre natiunile fruntase, si nu ma refer la economie sau natalitate. Poate unii ar zice ca e cam copilaresc patriotismul meu, dar eu am aceleasi idei de cand eram mic, atunci cand ma intreba mamaia ce voiam sa fiu, si eu ziceam "presedinte". Nu mai vreau sa fiu presedinte, dar vreau sa schimb ceva. Cat de putin pot. Macar sa schimb mentalitatea oamenilor cu care intru eu in contact. Incercarea moarte n-are. Marlanii, hotii, parsivii, lenesii nu vor trai la nesfarsit. Poate e doar o iluzie, dar se pare ca dl Basescu incearca sa starpeasca parazitii din Parlament, idee cu care 90% din romani sunt de acord. Ii urez mult succes; nu degeaba am pus pe hi5 ca vreau sa il intalnesc pe Basescu!
Am citit pe un blog o intamplare din Iasi: un baiat si-a luat bataie crunta de la doi indivizi intr-o statie de tramvai unde erau peste 100 de oameni si nimeni nu a intervenit. Se pare ca printre ei nu era nici unul cu coaie. Da, eu as fi incercat sa ii opresc, probabil (spun probabil pentru ca nu poti fi sigur pana nu esti pus in fatza faptului). Si mie imi lasa un gust amar in gura, nu stiu ce as face daca mi s-ar da putere absoluta, pe care as pedepsi mai rau, pe agresori sau pe martori. Tot ce trebuie e un impuls. Un impuls urias, un gigantic sut in fund, pentru ca rotile ruginite si tesite pe care sta tzara asta sa se miste un pic. De acolo, totul e downhill.
Asistam la scrierea istoriei: am intrat in NATO, ne-au primit si in UE, in 10 ani (cu mult noroc) multi romani care o duc acum de pe o zi pe alta nu vor mai trebui sa se ingrijoreze pentru ziua de maine. Pentru ca sunt eu mai microbist, trebuie sa mentionez ca si cu fotbalul ne aliniem la "standarde europene", sa fiu mai formalist, ajea. Romania e printre primele tari din Europa ca boom economic, si e loc pentru fiecare, toti au cate o bucatica, asta daca guvernantii vor fi destepti si corecti. Daca totul merge bine si curat, in 10 ani ma bag in politica!
Cu putin noroc, inainte de moartea mea ma voi uita in jur si voi vedea o Romanie de care sa ma simt mult mai mandru decat sunt acum. Cel mai mare regret e ca nu imi cunosc tara prea bine. Dar am toata viatza la dispozitie.
