Expat Mish Blog
I don't hate people, I just feel better when they aren't around

Ok, alt subiect! De ce s-ar masura inteligenta in note? geniile nu au avut note de 10 la scoala... sau parca asa a zis Diana. Pai, in mod sigur geniile ar fi putut sa faca orice fara prea mare efort.
Dar totusi. De ce notele de la scoala denota cat de inteligent esti? pai nici n-am zis asta vreodata. Dar, la urma urmei, ce este inteligenta? In ce se masoara/ cum se poate evalua, ca totusi nu cred ca are unitati de masura. As avea multe interpretari. Una din ele, din perspectiva scolii/facultatii, este sa ai destula judecata sa iti dai seama ca daca inveti constant in timpul anului, o sa iti fie foarte usor la examene. O sa iti fie asa de usor la examene, incat ai sa ai note mari si implicit bursa, care nu e de neglijat. Altceva?numai atat?? Poate mai e si ideea ca ce inveti o sa iti priasca si bine la un moment dat. Nu e asa? invatamantul romanesc e la pamant? ORICE iti foloseste la un moment dat. La cat de abstracte era DCE, ti-a folosit macar la SCD :D. La cat de aiurea e electronica per total si noi zicem ca n-o sa ne foloseasca cata teorie am invatat, este totusi baza pentru un inginer. Daca am sa am vreodata tupeul sa ma numesc inginer, ma voi intitula inginer cu lipsuri. Inginerul trebuie sa stie tot (ce il intereseaza) si nimic mai mult. (am cateva repetitii aici, dar imi va fi iertat, ca sunt la profil real!)
Daca e sa zicem ca inteligenta e pur si simplu sclipirea mintii, sau poate capacitatea unui individ de a purta o discutie "inteligenta", atunci imi pare rau sa zic ca e degeaba. Poti sa fii si geniu, daca nu stie nimeni, e inutil. Daca nu faci si tu ceva util/nu realizezi ceva de care sa fii mandru, esti praf. Personal, l-as da pe Radu Esanu exemplu, care este un tip foarte inteligent, mai mult decat mine si decat multi ( dupa intelesul cuvantului in conceptiunea generala). Dar, atata timp cat el nici macar nu incearca sa invete, trece prin facultate trecand cate un examen azi, inca 5 in toamna, multumindu-se sa treaca anul, atunci, imi pare rau sa o zic, dar e o pierdere mare. Nu zic ca ar trebui sa fie constiincios si sa invete sa ia 10 la toate examenele; daca nu ii place, treaba lui. Dar sa gaseasca ceva care sa ii placa, trebuie sa fie ceva util si placut la care sa isi puna mintea la contributie. Si nu ma refer la bodybuilding.
Ce imi imaginez despre mine: intr-o discutie in contradictoriu pe seama unui subiect oarecare, imi place sa cred ca nu pot pierde, atata timp cat argumentele aduse de mine sunt bune. Nici nu trebuie sa castig, trebuie doar sa il fac pe oponent sa piarda. Denota asta inteligenta? nu cred.
Ma rog, as mai fi avut de zis pe marginea subiectului, dar ma opresc.

 

Alt adevar despre mine e ca nu sunt cine stie ce. Si asta am aflat azi. Marile minti (probabil, zic eu) se vad in momentele cheie. Care intamplator sunt examenele. Acu, nu as putea sa dau vina pe cele 4 ore dormite, pentru ca ma simteam suprinzator de proaspat. Se pare ca nu a fost cum ma amageam. Cand a inceput examenul aveam feelingul ala foarte foarte ciudat de liniste amestecat cu convingerea ca totul depinde de puterile mele; cand simt asta, niciodata nu e de bine. Si uite ca am cam dat-o in bara. Cu chiu cu vai am facut o parte din subiecte, si acum aflu ca nici nu erau bine facute unele, si incep sa ma indoiesc ca mai si iau. Si... de fapt, eu sunt un amarat nenorocit! Acele mari minti mentionate mai sus (fara misto) sunt persoane precum Razvan, care probabil a facut lejer tot, Andra, care statuse in spatele meu (sac) si terminase si ea tot... adica, m-am simtit un terminat, ca eu nici nu am apucat sa abordez toate subiectele, desi stiam... ma intreb, o fi mai bine daca il pic? nu. dar cel mai stresant e ca il trec cu nota mica. DAMN.
Si ce mai invatam eu de zor !
-Hai mah, ca poti! treci peste asta si mai fa doua eforturi ca sa iei si ultimele 2 examene. Cine stie, cu nota mare?
-Hmm, did I ever mention you're an optimistic sonofabitch??
-Sunt opusul tau, bre! :D U can do it!
-Numai sa trec p'asta...

 

In fiecare zi de sesiune a fost cam la fel. Sub pat sunt cursuri si pungi si cutii si trei perechi de sosete. La un capat al patului e asezat biroul, la celalalt rucsacul de care nu ma despart.
Hmm... patul e mai intotdeauna ravasit, pt ca dorm "ca un prunc", cu perna asta minuscula aruncata pe aici. Un tricou pe pat (se intampla sa fie si mai multe), o punga cu paine agatzata de un capat al patului; cand nu sunt pe urechi, castile se odihnesc pe pat.
Masa e o adevarata opera de arta. Nu stiu cum am reusit sa inghesui pe masa(40 * 70 cm) monitorul, tastatura, padul, telefon, hartii de tot felul, scobitori, solnitza, solutie de curatzat lentile, cutit, pixuri, o gramada de maruntzis, etc. Pa monitor e volumul de Shogun, un avion de jucarie de la Kinder Suprise si o camera web de imprumut. Nu mai zic in compartimentul asta de dedesubtul biroului, care nici nu e al meu: de la aparat foto si betzisoare de urechi pana la instructiuni de folosire pentru interfon.
Sub birou are loc si unitatea calculatorului, ma mir cum. E un haos de fire in spate, mai ales ca dau jos des mousu si tastatura, in incercarea mea de a invata temeinic. Sub birou se mai gasesc o pereche de totosi imensi dar amuzanti, primiti de ziua mea, pe care nu pot sa ii port ca imi imput picioarele, si o pereche de boxe inutile. Imediat langa birou e cuptorul cu microunde sub care se aduna sticle goale de suc si apa.....
Cam asta e viatza mea zilele astea. Nici nu mai stiu de cand nu m-am mai barbierit. Azi cik imi vine pachet. Macar sa nu mor de foame. Azi m-am sculat la 14:30 si micul dejun este napolitane cu cola. Hey, e mai bine decat doar Cola. Sa iau examenul si totul va fi ok.

 

Deci traiesc intr-o camera de 3x5 metri. Personal, am spatiu de miscare cam 4 metri patrati. Stau la un birou mic, jos, ingust, care nu e al meu. Scaunul s-a rupt, acum folosesc unul de imprumut. Langa biroul la care stau se afla cuptorul cu microunde de imprumut, care, atunci cand functioneaza, imi bruiaza monitorul si trebuie sa il inchid. Se mananca destul de mult in camera asta. Desigur, eu primesc mancarea cea mai putina de acasa. Poate de aia inca nu sunt gras. Vine un miros constant de mancare spre mine. Gunoiul este si el la 2 metri de mine.
In frigider nu mai am nimic de mancare. Desi am convenit de comun acord sa tinem incaltamintea in afara camerei, nu prea se respecta si se baga inauntru, descaltandu-se la intrare.
Modulul? pe modul se infiinteaza pe rand vecinii de modul, unul care e fumator si nu se sinchiseste sa iasa pe hol, desi am mentionat asta in repetate randuri. Pe trei sferturi din modul e o mizerie de nedescris, facuta de ei. Pe sfertul nostru, e o oarecare dezordine. Masa s-a ars de la resoul puternic care sta pe masa. E de imprumut. Ar fi fost bun anul trecut resoul pe care l-a aruncat Diana.
Baia e de groaza. Nu ai putea zice ca e foarte murdara, dar se aduna caserole murdare de mancare (probabil pentru a fi spalate ulterior) si farfuriile murdare ale lui Dorin sunt in fiecare zi prezente la apel. In rest, incercam sa ne descurcam cu spatiul ridicol de mic pentru prosoape, sapunuri, etc.
Programul zilnic in aceasta camera deosebita se prelungeste pana la 5-6 dimineatza. Asta ma include si pe mine, desi nu as vrea. Dar imi e foarte greu acum sa schimb programul. Si in fiecare zi ma trezesc la 14-15-16, imi tarasc mintea obosita vreo doua trei ore. Ce pot face eu stand numai la comp? Nimicuri. Se pierde ziua intreaga.
Traiesc in aceeasi camera de 3 ani. Colegii s-au mai schimbat, decorul s-a mai schimbat, dar parca e aceeasi. Nici nu stiu ce imi mai place la viatza de camin. Crek sunt intr-o criza a varstei tinere.
Am sa renunt pentru o zi la calculator, complet. Nu stiu inca ce zi. Dar ma simt puternic in privinta asta. Credeam ca cititul o sa reduca din timpul alocat calculatorului, dar de unde.
Azi sper sa invatz mult. Plec in rectorat. Pe la 4-5. Mananc in cantina, etc. Viatza de caine, viatza de student

 

Arhivă blog

Label Cloud